334 matches
-
obligatorii mențiuni didactice, nici Piston, nici filosofia greacă în genere nu-l reținea. Aș fi ispitit să regret faptul acesta, dacă ar avea vreun rost să regreți că ceea ce îți place e așa cum e. Refuzul acesta venea din oroarea de poncifurile academice, de pedanterie și belferism și din reacția modernismului artistic care vedea în clasicism „le pain des professeurs”. De altfel Ralea avea congenital aceeași idiosincrazie contra miturilor și spiritului tragic grecesc pe care o aveau filosofii secolului al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
romanța nu formează registrul liric cel mai potrivit pentru acest spirit zbuciumat, captiv al unor stări de anxietate. Elegiacul alternează cu grotescul, litania alunecă în umor negru. Lui B. îi place, evident, să filosofeze. Dar cugetările lui, amare, nu evită ponciful și viziunile nebuloase, versul nervos fiind răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În poeziile de după Aliquid, fizionomia eului liric se modifică. Captând ecouri barbiene, poetul cultivă acum un balcanism cutreierat de vedeniile unui delir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
că este într-adevăr astfel (Chandler, 1977, p. 61). Perfect adevărat: bătălia pentru nou necesită nu doar strategii ale seducției, ci și formule de mascare a adevăratelor intenții. Într-un studiu agresiv, pompos-ideologizat, dar nu lipsit de subtilitate, hrănit cu poncifele „corectitudinii politice”, Peter Wolfe insistă asupra „ambivalenței” lui Raymond Chandler: „conștiința socială” s-ar întâlni, în scrierile sale, cu o accentuată dominantă psihanalitică. Absența tatălui, imaginarele pulsații homoerotice, machismul agresiv și alte speculații mai mult sau mai puțin dubioase slăbesc
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe însuși ar putea fi învinuit pentru o lungă listă de abateri de la „dreapta cale” propovăduită de noua intoleranță ideologică a postmodernității. Peter Wolfe a reușit să pună în evidență - deși demersul său e unul mai degrabă demolator, minat de poncifele resentimentare ale inchizitorilor ideologici postmoderni - un element de continuitate între romanele lui Chandler. Pasiunea devastatoare pentru o fostă soție duce la crimă atât în The Lady in the Lake, unde Al Degarmo o ucide pe Mildred/Muriel, cât și în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Reflex al deziluziei, căderea în desfrâu mai păstrează urmele unui idealism corupt. Erotica lui B. e indecisă între viciu și himeră. De fapt, poetul e un bacovian, care preia din lirica marelui „pontif al poeziei de atmosferă”, deturnându-le în poncif, nu doar tenta întunecată a unei viziuni sau o anume cadență a rostirii, ci și un calapod pentru sintagme. Impresia de monotonie rămâne oricum preponderentă, chiar dacă poetul încearcă să-și extindă claviatura de la romanță, sonet, rondel și psalm la pantum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
argheziană, puțini scapă de accentele critice ale exegetei. E respins, în principiu, actul critic lipsit de dicțiune, falacios, cel care mimează virilitatea argumentului edificator. Sunt neutralizate clișeele și falsele locuri comune, sunt descalificate argumentele futile și e dezavuată banalitatea variilor poncife. Doar câteva prestații critice, consideră Minodora Sălcudean, ating altitudini valorice moderne, fructificând cu adevărat caracterul de operă deschisă al publicisticii argheziene. Între acestea din urmă, studiile datorate Marianei Ionescu (cu o gramatică a discursului pamfletar și judecăți despre arta polemică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu atât imitația lui este mai ușor de decodificat și invers, cu cât obiectul apare ca abstract și greu de prins în tipare palpabile, cu atât parodierea lui se subtilizează, iar antrenamentul cultural al receptorului este decisiv în procesul decodării. Ponciful și pastișa devin forme ale parodiei frecvent întâlnite în discursul polemic literar, primul denunțând steriotipiile comportamentale și de limbaj ca automatisme ilare, iar cea de-a doua "divulgă facilitatea unui autor, chiar prin faptul că-l arată ca imitabil, dar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a se iubi, dar Colette declină propunerea de căsătorie făcută de tânărul german, refuzând această alianță mixtă care ar favoriza planurile germanizării Franței de către ocupant. Astfel dragostea cedează în fața atașamentului față de patrie. Textul lui Barrès suferă de caricaturi și de poncife referitoare la spiritul teuton greoi și la finețea spiritului francez, stereotipe de propoagandă care îngreunează considerabil această mică poveste a unei ospitalități efemere. Povestea lui Vercors, mai puțin prolixă și locvace, comparată cu cea a lui Barrès este de o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lumii: am douăzeci de ani..." Nimeni nu întrevedea în liniștitul, aproape timidul student în Litere la Iași (care în 1959 publica în Iașul literar și Viața studențească) traiectoria scriitorului total Marin Sorescu. Olteanul de stirpe țărănească din Dolj, sfărâmător de poncife și automatisme (nu numai de limbaj) avea să devină un creator de mare audiență și poate cel mai notoriu scriitor român în străinătate. Mentalul rustic de adâncime, vizibil nu numai în serialul La Lilieci (proză ritmată), coexistă cu suflul intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dacă nu un umor insinuant nonconformismul său fățiș cu priză printre confrați. Sub un titlu tern, Versuri (1966), întâia sa carte semnala o prezență fastă, de evidentă forță expresivă. Preocupa ideea de destin, fără plonjări în metafizic, fără întrebări și poncife; motiv de modulații libere încorporabile unui ceremonial zâmbitor. Într-un Destin cu cioburi se întâlneau sonuri argheziene din Testament: "S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg până la mine". Imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la fel de lung ca paleoliticul superior, în care stilurile se numără în milenii). Antichitatea târzie și prima modernitate atestă că declinul unui ciclu are prea puțin de-a face cu acea maladie a melancoliei, cu plictisul, cu încetineala vieții, sugerate de poncifele noastre literare ("Sunt Imperiul la sfârșitul decadenței..." Este mai degrabă efectul unei supraproducții inflaționiste de spectacole, teorii, accesorii, cu o viteză de execuție tot mai mare și o circulație accelerată a semnelor (monetar, pictural, religios etc.). Atunci poate apărea o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru el a spune poveștile evocate de tablouri, a interpreta, a da glas personajelor ca în Homer. "Să nu iubești pictura, spune el, înseamnă să disprețuiești adevărul însuși". Dar adevărul ține de domeniul retoricii, iar paralelismul post-clasic al artelor, un poncif, aliniază vizualul după verbal, nu invers. Ut poesis pictura... Nu e lipsit de importanță faptul că tocmai în Sofistul se apropie Platon cel mai mult de o teorie generală a imaginilor, botezată mimetică, termen ce include și devastează în același
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
transpirat și acoperit de promoroacă, directorul coordonator al comunei. Acest Învățător era un munte de om, ceilalți spuneau că fusese un elev mediocru În Școala Normală, autoritar și atașat regimului. Nu rău la suflet, ci doar opac și balizat de poncife. Vădit impresionat de mizeria noastră, dorind sincer să ne scoată din această condiție, a Început pe loc asaltul. Venise cu o misiune asumată din convingere: să-l lămurească pe tatăl meu să intre În partid. tata avea origine socială sănătoasă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
sunt puternic marcate de o perioadă nefericită a vieții, se refugiază adesea în amintiri, iar presiunea psihologică căreia îi cad pradă vine, invariabil, din „responsabilitățile” sociale. O încercare singulară într-o producție narativă în care pot fi întâlnite mai toate poncifele proletcultului o constituie romanul La Crimeea, peste mare (2002). Un lirism cald învăluie povestea țiganului Parnică, nevoit să înfrunte grozăviile războiului alături de fetița lui de șase ani. Sunt de reținut scene de un realism crud, cinematografic: țărani care mănâncă pământ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287510_a_288839]
-
ale sadovenianului rabi ,,Socrate” (Izu Vainștain), construcția secvențelor provinciale recuperând din încrâncenarea conflictului bine - rău, care antrenează aspirația auctorială de a fixa repere morale autentice. Volumul de eseuri, reportaje și tablete Istorie vie (1989) este scris în maniera și cu poncifele dogmatice ale anilor ’70-’80. Piesele de teatru O poveste cu povești (1978) și O aventură de zile mari (1980), reprezentate pe scene din Iași și Bacău, se adresează deopotrivă copiilor și celor maturi. SCRIERI: Sub zodia dragonului, Iași, 1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290083_a_291412]
-
Conotațiile în bună măsură negative fac parte, de altfel, dintr-o stereotipizare a termenului de balcanism ce, "creată și importată din Occident a fost complet asimilată"1 de mentalitatea vestică și, prin ricoșeu, de aceea sud-est europeană. Dincolo însă de poncife cu accente incriminatorii există cu siguranță un arhetip comportamental, cu numeroase concretizări de ordin tipologic și simbolic. Astfel, tipul tragic, înțeleptul, parvenitul sau haiducul-analizate de noi din unghi comparativ- alcătuiesc tot atâtea variabile, forme de manifestare reflectate cu acuratețe în
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
decalaje: fie textul românesc e citit fragmentar, fiind prelevate doar părțile mai reușite, pe când cel străin este evaluat integral, cu toate scăderile sale; fie opera românească e interpretată cu un instrumentar critic mai sofisticat, pe când textul străin rămâne prizonierul unor poncife critice (comparația dintre Negruzzi și Flaubert); fie scrierea autohtonă e prezentată ca excepție ireductibilă în opoziție cu opera străină, mereu raliată la o tipologie anume (e cazul lecturii la O scrisoare pierdută, unde eseistul exagerează importanța Cetățeanului turmentat). Astfel, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
lumii noui) (1948) adună, fără însuflețire, în texte descriptive, multe locuri comune ale literaturii de călătorie din epocă. În schimb, schița monografică Enescu (1956) și George Enescu. Viața în imagini (1961) își conservă și interesul documentar, și esența analizelor, deși poncifele impuse de orientarea oficială nu au putut fi ocolite. Împreună cu Mihail Sebastian, T. transpune în românește din versurile lui Francis Jammes, iar singur dă câteva tălmăciri din poemele lui Albert Samain, Stefan George și ale lui Rainer Maria Rilke. Alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
discursul istoric comunist și post- comunist, plecând de la adecvarea sau nu la un pretins model occidental, reprezintă, de fapt, o discuție riguroasă cu privire la miza Tradiției în cultura română 1. Radiografia istoricului Alexandru Zub, în ansamblul ei, pertinentă, este redevabilă unor poncife care trebuie demontate: în primul rând, "ortodoxismul ca formă interbelică a vechiului tradiționalism" este un concept total inoperabil pentru simplul motiv că dezbaterea din perioada interbelică se purta asupra relației dintre Ortodoxie și națiune; în al doilea rând, a discuta
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
prigoanei comuniste conține câteva studii de caz extrem de profitabile pentru ceea ce înseamnă sau ar trebui să semnifice raportul dintre autoritatea ecleziastică și cea a statului. Textul lui Dragoș Petrescu "Biserica Ortodoxă Română sub comunism: o abordare instituțională" demolează multe dintre poncifele marxiste și post comuniste ale legăturii dintre Ortodoxie și comunism. Aceste stereotipuri vizând o anume mentalitate nedemocratică a națiunilor "ortodoxe" au fost alimentate și de comportamentul ezitant al unora dintre ierarhii BOR care nu au inițiat o abordare responsabilă, autocritică
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în mînă o carte bună occidentală; azi am vrea-o la fel de bună, dar să se documenteze nițel și despre noi. Ori vina e în altă parte? Ca scrierea să fi apărut mai întîi, sau numai, în Asia, poate fi un poncif ca altele. Semnele au devenit necesare, și necesarmente au apărut, oriunde comunităților primitive li s-a făcut lehamite de riscurile barbariei jafului și s-au dedat neguțătoriei; asta a implicat de îndată evidențe, contabilitate, fiscalitate, răbojuri. Așadar privesc, nu fără
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
necesare, și necesarmente au apărut, oriunde comunităților primitive li s-a făcut lehamite de riscurile barbariei jafului și s-au dedat neguțătoriei; asta a implicat de îndată evidențe, contabilitate, fiscalitate, răbojuri. Așadar privesc, nu fără oarecare neliniște, construcția unui alt poncif, căci e în tăietura cea mai clasică să presupui: Putem considera ca un demers prealabil arta rupestră a oamenilor epocii glaciare, în care imaginea devine treptat semn prin schematizare. Apoi această imagine-semn evoluează; din pictografie iau naștere toate vechile sisteme
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
lui intervenție. Comentariul succint (uneori chiar laconic), entuziast sau ironic, sentimental ori sarcastic, punctează, atât cât e necesar, atitudinea omului de bun-simț. Amintirile lui Harap Alb (subintitulate Confabule, 1983) reamintesc nonconformismul afișat - aproape bătăios - din primele cărți. Reacția critică față de poncife se manifestă aici prin modul extrem de original de a reciti basme demult intrate în conștiința publică, sensul lor fiind deturnat sau, în orice caz, răstălmăcit. Înzestrarea poetică, deloc anticipată de prozele lui N., se relevă în două cărți de versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
mînia, ce aprinse pe-Ahil Peleanul... Textul haiku-ului este abrupt și lunecos, nu găsești În el niciun clenci de care să te agăți pentru a Înțelege care este situația care l-a declanșat și care-i motivează formatul lipsit de poncifele livrești cu care sîntem atît de obișnuiți În literatura europeană. PÎnă să ajungi să pricepi Împrejurările care prilejuiesc nașterea unui haiku și limbajul ciudat, prea puțin articulat, la care recurge autorul, trebuie să fi citit destule poeme și să fi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
rezume doar la acest rol și cealaltă parte a poemului existînd relații mai profunde și mai semnificative descoperite ulterior. Cerșetori și orbi Una din tendințele haiku-ului scris după ureche, fără exigențele rezultate din lecturi serioase, este manierismul, apelul la poncife și clișee pe care cititorul superficial le consideră de succes. Autorul unor astfel de isprăvi deduce repede că a pune o linioară de despărțire la sfîrșitul unui vers Înseamnă deja a avea un kireji În poem, fără să catadicsească să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]