70 matches
-
și, în aprigul stil moldovenesc, m-a corectat iute: „Poate că nu știați, dar cafeaua arăbească se face numai cu hel”. „OK, eu o vreau fără.” „Nu facem fără”, mi-a aruncat ea disprețuitoare și s-a îndepărtat, unduind din poponețul bine reliefat - un poponeț notabil, de altfel. Știu că astea sunt doar două fapte diverse, mărunte, poate nesemnificative. Sunt însă întâmplări cotidiene, pe care în Iași le trăiești de câteva ori pe zi. Simți nevoia de afirmare, de impunere a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
moldovenesc, m-a corectat iute: „Poate că nu știați, dar cafeaua arăbească se face numai cu hel”. „OK, eu o vreau fără.” „Nu facem fără”, mi-a aruncat ea disprețuitoare și s-a îndepărtat, unduind din poponețul bine reliefat - un poponeț notabil, de altfel. Știu că astea sunt doar două fapte diverse, mărunte, poate nesemnificative. Sunt însă întâmplări cotidiene, pe care în Iași le trăiești de câteva ori pe zi. Simți nevoia de afirmare, de impunere a puterii, pe care frumoasele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Eter. Pilule cu hormoni. Plicuri cu heroină și cu cocaină. Cutii cu role de film cu titluri semnificative: Domnul Sculă-Mare, Dragoste anală, Violatorul de la liceu, Viol În grup, Clubul violurilor, Fecioara muistă, Amor fierbinte cu negri, Trage-mi-o diseară, Poponețul delicios al lui Susie, Băieți Îndrăgostiți, Dezmăț În vestiar, Suge-i-o pînă-l lași lat, Iisus Îl face pe papă, Paradisul muistelor, Păsăricile Înfierbîntate se-ntîlnesc cu băieții bine Înzestrați, Rex, rottweilerul futăcios. Cărți vechi cu poze lascive: case de rendez-vous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îi respect. Chiar am prețuire. Pă bune, că știu și eu ce e aia bătrânețe, să te dea toți de-o parte, că gata, ești terminat. Mai ales la ăștia care a făcut comunismul, acuma nu vedeți ce șuturi în poponețul dorsal le dă tinereii care a ieșit în lume. Nu zic că nu merită, dar parcă, de e bătrâni, mai întâi stai și-l respectă și p’ormă dă-i cu șutul. Așa gândesc io unul, la meseria mea... Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Înțelegi cum am luptat eu să nu se ia ăștia la contre prea tari între ei? Aici, la noi, pe plan local, că mai sus era altă lume, alte probleme. Noi eram, așa, mai populari, cu pumni și șuturi la poponeț, sus era cu diplomație și votcă «Krepkaia», de-aia cu ficatul în doliu, sau coniac «Țărăncuța», sticla cu fata lui Grigorescu cu papornița în cap, după cum era terenul de dispută. Ai grijă, vezi cum o întorci, să nu creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un soi de balsam pentru eul meu interior. în ciuda faptului că pe bărbații ăia nu-i puteai urni nici măcar cu parul. De fapt, Brigit și cu mine deveniserăm așa de populare încât Melinda a plecat supărată nevoie mare, agitându-și poponețul de copil de șase ani. Curva norocoasă! După câteva secunde, Tamara și-a luat și ea tălpășița. Uitându-te după ea te așteptai să i se frângă bețele alea de picioare în orice moment. —Blonda care conduce o blondă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
potolească și, ca să fie mai convingătoare, îl ademeni cu un portofel vechi de piele. La vederea portofelului, Ștefănel se repezi să-l ia din mâinile mamei sale, cu ochii lucind de încântare și, tot repetând "portopelu, portopelu", se așeză în poponeț pe dușumele și începu să-și facă de lucru cu obiectul căpătat, dând subit uitării pofta de zbenguială și de ștrengării pe seama maicii. Ei, ai văzut?... exclamă Virgil, care urmărise cu mirare jocul de-a așezatul pe praguri, și plesni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dea cu sania Ștefănel și să-i facă diseară un om de zăpadă. Auzind de sanie și de zăpadă, copilul se apucă să țopăie de bucurie și să țipe că vrea afară, dar mama sa îi arse câteva palme la poponeț, ca să-l potolească. Ieșind afară din casă, Virgil se pomeni luat pe sus de vântul năprasnic și înghețat, care-i tăie pentru câteva clipe răsuflarea. Ninsoarea care se pornise peste noapte părea idilică privită doar de lângă gura sobei. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o sclipire de zeflemea În ochi. Își aținti privirea Într-a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că nu-s publicați, că-s interziși, că ar fi desfundători de rahat, că fac naveta. Buuun... Dar cu aceeași guriță cu care n-ar fi de acord să intoneze vreo odă, rămân totuși extrem de interesați să halească. Cu același poponeț, considerat prea gingaș să clocească vreun Omagiu Conducătorului Statului, se înnebunesc, cu toții, după încălecat canapeaua. Behăie cu toții, seamănă între ei, iar ultima lor găselniță e c-ar vrea să-și reprezinte cultura și țărișoara în Necuprins... Păi, cum să le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minute întregi, până ce, împrejurul serelor de portocali, să poți jura că a izbucnit un incendiu. - Foarte multe doamne au dat atunci dovadă de o voiciune ce nu și-o mai demonstrau deloc în cadrul menajului! - Le-a văzut tot Parisul cu poponețele goale! - Le-au plesnit soții cu cataramele peste fund! - Au trecut direct, de la cronica mondenă, la cronica judiciară! 248 DANIEL BĂNULESCU - În patru zile, Robin a onorat 23 de provocări la duel!!... Fericite și gureșe. Cotrobăiau să-i arate și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
După câteva trepte, Fiona și-a pierdut răbdarea, a luat copila în brațe și-a coborât-o ea. Fetița a început să urle furioasă. —Trebuie să ne grăbim, altfel se închide la Muzeul Științei, a murmurat mama mângâind cu tandrețe poponețul învelit în scutec. Apoi femeia a intrat în sufragerie, tocmai când David încheia convorbirea cu Belinda. —Bine. Vin în cinci minute. Bărbatul părea tulburat. — Ce s-a mai întâmplat acum? Tonul Fionei îi exprima exact gândul: că Belinda era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
două săptămâni care-au urmat, i-am vorbit, am scos-o la tablă. Îmi răspundea la priviri, nu părea să considere bizară purtarea mea. Trebuia să mă grăbesc, era deja Începutul lui iunie. Când se Întorcea În bancă, Îi vedeam poponețul mulat În ginși. Îmi plăcea atât de mult, că am renunțat să mă mai duc la târfe. Îmi imaginam sexul meu răsfirându-i părul negru și lung; ba chiar o dată m-am masturbat pe o compunere de-a ei. Vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gata, am revenit ferm la conducerea operațiunilor. — Fetelor, gata cu zbânțuiala! Strângeți jucăriile, luați-vă surioara la subsuoară și fuga la mămica! le-am spus celor două blonde Încă funcționale, care mergeau prin cameră ca niște somnambule. Câteva bice pe poponețele goale și niște șuturi În aceleași zone au accelerat Îmbrăcarea și evacuarea. După ce-am Închis ușa, m-am privit În oglinda de pe hol. Aveam figura unui pisoi tocmai scos din mașina de spălat, unde fusese introdus Împreună cu rufăria de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rol de arbitru. Ernest: „Ce-ar fi istoria transportului oamenilor și ideilor dacă nu s-ar fi inventat roata ?” Și găsește răspunsul: „Nimic nu mi se poate Întîmpla atît timp cît voi avea libertatea să mîngîi sînii lui Anne și poponețul bucălat al lui Pauline”. Crétinon exclamă: „Ernest nu-i normal”. Și fac amor pe rînd. Lucru extrem de dureros pentru marele cititor, care aștepta Încă din tipografie aceste pagini, dar nu pe rînd, ci Împreună, un Big Tom, o roată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apariție demnă de Goya. Aproape În spatele ei se apropie o altă femeie ce ține În brațe un câine de casă; prin gesturile ei, o copiază perfect pe țigancă. Câinele este sprijinit sub pântec cu o mână, iar cu cealaltă pe sub poponeț, În aceeași stare de abandon matern. Botul lui se află sub sânul femeii (al doamnei), aproape În aceeași poziție ca și aceea a copilului; adulmecă fin (se vede după furnicăturile nărilor) laptele de care-l desparte doar țesătura parfumată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de violentă, atât de exagerată, încât îi spulberă și cele din urmă iluzii. Când își dă seama ce ține în mână, tânăra scoate un "țipăt înfundat" și "se rostogolește de pe sofa de parcă i-ar fi aprins cineva un foc sub poponeț"... Ce neizbândă! Pradă unei furii oarbe, mânios că fusese victima unei asemenea "șarade", tânărului îi vine s-o "sfâșie pe ticăloasă", să pună mâna pe neprețuitul Degas agățat deasupra capetelor lor, "s-o învinețească în bătaie [...] și s-o silească
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
zice că problema este gravă, de vreme ce mobilizează cele mai înalte autorități ale republicii, despre care credeam că au alte griji acum. S-ar părea că suntem rușinea Europei și că vecinii noștri se îngrozesc văzând o mână părintească lovind un poponeț tricolor [...]. Suntem excepția "cuculturală". Trebuie ca această situație să înceteze imediat, bătaia la fund trebuie scoasă în afara legii. Dacă asta înseamnă să afirmăm că violența asupra copiilor este intolerabilă, sigur! [...] În mod evident, bătaia la fund nu e de așa
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de plumb, dar niște istorici militari la minte îl fac pe marele get că ar fi trac, adică din Tracia de lîngă barba grecilor, ori el scrie pe tăblițe că este mato geto, adică îi conducea pe geți nu pe poponeții altora! Autorul ne spune că înghesuit de urgii ,,dimpreună cu tovarășii, căutînd scăpare se duse la Argedavon, la tatăl regelui Burebista... Luînd apoi coroana zeilor din Samothrace pe viață, îndeplini jertfele și ceremoniile religioase ale inițiaților și ale orașului. În
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
nici o supărare. Zoo. Seara, tîrziu, cînd mai ies o dată pe terasa restaurantului, apare și coteiul negru, cît un pumn. Scîncește, nu atît pentru mîncare (are o burticică plină cît o ghindă grasă) cît pentru tandrețe. Îl iau în brațe, așezîndu-l poponeț într-o palmă. Nu mai scîncește. Geme alintat. De plăcere. Ziua, în spatele mustăriei, pe un butoi dezafectat, două pisicuțe, în zbenguială nebună, supravegheate îmbufnat-matur de pisoaica-mamă. Le pisicesc de la vreo zece metri: încremenesc și mă privesc țintă. Poză de revistă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]