265 matches
-
iar E. Lovinescu arată că atacurile lui S. stau pe o (parțial) falsă contradicție: „prin nediferențierea esteticului de etic și chiar etnic, H. Sanielevici era, în realitate, și sămănătorist, și poporanist; sămănătorismul l-a combătut numai din supralicitare etică, iar poporanismul tardiv și din motive de ideologie politică”, și anume ideologia liberală. Abstracție făcând de confuzia axiologică semnalată de Lovinescu și de frapantele erori de valorizare, la care se adaugă aserțiunea că poezia lui Octavian Goga ar fi caducă, pe când cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
pref. C. Rădulescu-Motru, București, 1903; Cercetări critice și filosofice, București, 1916; ed. 3, București, 1925; Icoane fugare. Documente omenești, București, 1916; ed. 2, București, 1921; Studii critice, București, f.a.; Noi studii critice, București, 1920; Probleme sociale și psihologice, București, 1920; Poporanismul reacționar, București, 1921; Clasicismul proletariatului: Panait Istrati, București, 1924; Alte cercetări critice și filosofice, București, [1925]; În tren, București, [1925]; Familia Lowton, București, [1926]; Noi probleme literare, politice, sociale, București, 1927; Studii critice, București, 1927; Civilizație, București, [1928]; La Montmorency
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
afirmarea națiunii (Schifirneț, 2007a). În formarea statului român modern au acționat două mari orientări politice: liberalismul atașat tezei evoluției precipitate a societății românești către modernitate și conservatorismul asociat concepției privind evoluția organică românilor în cadrul proceselor de modernizare. Celelalte curente - socialismul, poporanismul, sămănătorismul, țărănismul - au gravitat în jurul celor două doctrine principale. Europenizarea este un proces complex și de durată, mai ales într-o țară ca România care a cunoscut într-un interval destul de scurt procesele de naționalizare sau de românizare. Statul național
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
sugestia autoarei cu privire la analiza comparată a procesului de desprindere a individualității din conștiința comună la M. Eminescu, E. Durkheim și C. Stere. Viziunilor sociologice despre dezvoltarea capitalistă a societății românești li s-au alăturat ca alternative alte două curente sociologice - poporanismul, fiind subliniate contribuțiile lui C. Stere, V. Madgearu și M. Ralea, și socialismul, cu exponentul său C.D. Gherea. S-ar fi cuvenit o prezentare a ideilor lui G. Ibrăileanu, promotorul literar al poporanismului. Doamna Maria Larionescu are o contribuție importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
alăturat ca alternative alte două curente sociologice - poporanismul, fiind subliniate contribuțiile lui C. Stere, V. Madgearu și M. Ralea, și socialismul, cu exponentul său C.D. Gherea. S-ar fi cuvenit o prezentare a ideilor lui G. Ibrăileanu, promotorul literar al poporanismului. Doamna Maria Larionescu are o contribuție importantă în studiul școlii sociologice de la București, sintetizată și în cartea discutată aici. Pe bună dreptate vede în această grupare o paradigmă, fiindcă sistemul sociologic gustian este un ansamblu articulat de teorii, concepte și
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
artei și literaturii: de a lumina și organiza „masele muncitoare și producătoare”, de a le scoate, prin culturalizare, din inerție și nepăsare și de a le ajuta să devină un factor politic conștient, transformator (C. Stere, sub pseudonimul C. Șărcăleanu, Poporanismul, „Evenimentul literar”, 1894). În formularea lui C. Stere p. era „mai mult un sentiment general, o atmosferă [...] intelectuală și emoțională decât o doctrină și un ideal bine hotărât”, care își propune să cultive „iubirea nemărginită pentru popor - sub care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
Disocierea de ideologia socialistă, mai mult, propunerea ca în cazul României mișcarea socialistă să se transforme într-una reformistă, poporanistă vor fi obiectul altor intervenții ale lui C. Stere (Socialiștii și mișcarea națională, Poporul în artă și literatură, Social-democratism sau poporanism? etc.). În ultimă analiză - susține Stere - de vreme ce programul social-democrat este „o imposibilitate și un nonsens”, se optează pentru un „socialism țărănesc”, realizat prin reforme, culturalizare, răspândirea cunoștințelor practice, utile în lumea satului, împroprietărire, desființarea marilor latifundii și sprijinirea micilor proprietari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
și clasele de sus au o mentalitate mai mult sau mai puțin neromânească, clasa cultă fiind în genere o parte din Cosmopolis, o mahala a Cosmopolisului european, din punctul de vedere al mentalității ei, nu vorbesc de origine” ( G. Ibrăileanu, Poporanismul, „Curentul nou”, 1906). Tot aici este acuzat sămănătorismul, care idealizează lumea țărănească, exploatând doar pitorescul ei: „trebuie să fim țărăniști nu pentru că țăranul e pitoresc [...], ci pentru că avem de plătit către țăran o datorie enormă”. Ca ideologie literară, p. capătă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
face pe nesimțite”. Pledoaria continuă, subliniind că scopul revistei este cultura națională, iar „realizarea mijloacelor către acest scop” se înscrie într-un ideal: „Și, dacă este nevoie să dăm idealului nostru cultural, național și democratic un nume cuprinzător, numele este poporanismul”. În 1909 se revine, precizându-se că p. nu este o invenție a „Vieții românești” sau o nouă școală propusă în literatură, ci este continuarea și dezvoltarea procesului de „naționalizare a culturii [...], a literaturii și limbii române”, proces apărut la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
toată creația literară a umanității confirmă determinarea ei prin împrejurările istorice, sociale și general culturale, ceea ce justifică - în viziunea lui Ibrăileanu - preocuparea p. pentru „punerea în valoare a energiilor noastre naționale, străduința de a face ceva pentru clasa țărănească” (Iarăși poporanismul în literatură). Într-o retrospectivă din 1925, Ce este poporanismul?, Ibrăileanu avea să spună că mișcarea „n-a fost un sentiment de clasă, ci un sentiment generos pentru altă clasă”, preocupată fiind de existența categoriilor sociale productive, rurale și urbane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
istorice, sociale și general culturale, ceea ce justifică - în viziunea lui Ibrăileanu - preocuparea p. pentru „punerea în valoare a energiilor noastre naționale, străduința de a face ceva pentru clasa țărănească” (Iarăși poporanismul în literatură). Într-o retrospectivă din 1925, Ce este poporanismul?, Ibrăileanu avea să spună că mișcarea „n-a fost un sentiment de clasă, ci un sentiment generos pentru altă clasă”, preocupată fiind de existența categoriilor sociale productive, rurale și urbane, dar mai ales de „țăranul social”, adică „țăranul sărac [...] care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
că literatura română, ca oricare alta, nu poate să fie decât națională”, „că scriitorul român are să întrupeze în opera sa spiritul specific al poporului său”, de găsit „întrupat și concentrat în poezia populară”, ceea ce duce firesc la următoarea concluzie: „Așadar, poporanismul român are în favoarea lui, pe de o parte, ideile literare ale lui Russo, Alecsandri, Kogălniceanu, Eminescu, Maiorescu și, pe de altă parte, faptele literare, adică întreaga dezvoltare a literaturii culte române, dezvoltare datorată contactului cu spiritul național întrupat mai frumos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
milă pentru țăranul nedreptățit, ci și vina față cu dânsul, și datoria de a-l consola și de a lucra pentru dezrobirea lui. Această stare de suflet care formează conținutul sentimental și moral al acelui curent care s-a numit poporanism și care a apărut numai acolo unde țărănimea forma aproape tot poporul, și totuși era ținută în lanțuri și în întuneric, în Rusia și în România, țări sclavagiste și analfabete, această stare de suflet va fi, și ea, un lucru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
își pierde însă aproape total autonomia ca ideologie, fiind abandonat chiar de inițiatorii lui, care îl consideră, în noile condiții sociale, un fenomen istoric revolut. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 419-423, 447-450, 468-474, V, 114-123, 140-148, 182-185, 555-574; Duiliu Zamfirescu, Poporanismul în literatură, București, 1909; Victor Iamandi-Adrian, Poporanismul literar al „Vieții românești” , pref. N. Iorga, Iași, 1913; H. Sanielevici, Poporanismul reacționar, București, 1920; Lovinescu, Ist.civ.rom., I-III, 80-119; II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Ralea, Scrieri, II, 376-379; Lovinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
ideologie, fiind abandonat chiar de inițiatorii lui, care îl consideră, în noile condiții sociale, un fenomen istoric revolut. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 419-423, 447-450, 468-474, V, 114-123, 140-148, 182-185, 555-574; Duiliu Zamfirescu, Poporanismul în literatură, București, 1909; Victor Iamandi-Adrian, Poporanismul literar al „Vieții românești” , pref. N. Iorga, Iași, 1913; H. Sanielevici, Poporanismul reacționar, București, 1920; Lovinescu, Ist.civ.rom., I-III, 80-119; II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Ralea, Scrieri, II, 376-379; Lovinescu, Ist.lit.rom.cont., I, 80-119, II, 67-71
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
condiții sociale, un fenomen istoric revolut. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 419-423, 447-450, 468-474, V, 114-123, 140-148, 182-185, 555-574; Duiliu Zamfirescu, Poporanismul în literatură, București, 1909; Victor Iamandi-Adrian, Poporanismul literar al „Vieții românești” , pref. N. Iorga, Iași, 1913; H. Sanielevici, Poporanismul reacționar, București, 1920; Lovinescu, Ist.civ.rom., I-III, 80-119; II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Ralea, Scrieri, II, 376-379; Lovinescu, Ist.lit.rom.cont., I, 80-119, II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Mihail Dragomirescu, Sămănătorism, poporanism, criticism, București, 1934; Lovinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
Iași, 1913; H. Sanielevici, Poporanismul reacționar, București, 1920; Lovinescu, Ist.civ.rom., I-III, 80-119; II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Ralea, Scrieri, II, 376-379; Lovinescu, Ist.lit.rom.cont., I, 80-119, II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Mihail Dragomirescu, Sămănătorism, poporanism, criticism, București, 1934; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 191-192, passim; G. C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă. Contribuția lui G. Ibrăileanu și bibliografia problemei, București, 1937; Călinescu, Ist.lit. (1941), 585-604, Ist. lit. (1982), 661-681; Valeriu Ciobanu, Poporanismul. Geneză, evoluție, ideologie, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
passim; Mihail Dragomirescu, Sămănătorism, poporanism, criticism, București, 1934; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 191-192, passim; G. C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă. Contribuția lui G. Ibrăileanu și bibliografia problemei, București, 1937; Călinescu, Ist.lit. (1941), 585-604, Ist. lit. (1982), 661-681; Valeriu Ciobanu, Poporanismul. Geneză, evoluție, ideologie, București, 1946; Ion Enache, Contribuții la critica poporanismului, București, 1959; D. Micu, Poporanismul și „Viața românească”, București, 1961; Sevastos, Amintiri, passim; Ciopraga, Lit.rom., 88-101; Micu, Început, 82-99; Z. Ornea, Poporanismul, București, 1972; Vasile, Conceptul, 200-218; Micu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
rom. cont., 191-192, passim; G. C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă. Contribuția lui G. Ibrăileanu și bibliografia problemei, București, 1937; Călinescu, Ist.lit. (1941), 585-604, Ist. lit. (1982), 661-681; Valeriu Ciobanu, Poporanismul. Geneză, evoluție, ideologie, București, 1946; Ion Enache, Contribuții la critica poporanismului, București, 1959; D. Micu, Poporanismul și „Viața românească”, București, 1961; Sevastos, Amintiri, passim; Ciopraga, Lit.rom., 88-101; Micu, Început, 82-99; Z. Ornea, Poporanismul, București, 1972; Vasile, Conceptul, 200-218; Micu, Ist. lit, 173-174. Al.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă. Contribuția lui G. Ibrăileanu și bibliografia problemei, București, 1937; Călinescu, Ist.lit. (1941), 585-604, Ist. lit. (1982), 661-681; Valeriu Ciobanu, Poporanismul. Geneză, evoluție, ideologie, București, 1946; Ion Enache, Contribuții la critica poporanismului, București, 1959; D. Micu, Poporanismul și „Viața românească”, București, 1961; Sevastos, Amintiri, passim; Ciopraga, Lit.rom., 88-101; Micu, Început, 82-99; Z. Ornea, Poporanismul, București, 1972; Vasile, Conceptul, 200-218; Micu, Ist. lit, 173-174. Al.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
Ist. lit. (1982), 661-681; Valeriu Ciobanu, Poporanismul. Geneză, evoluție, ideologie, București, 1946; Ion Enache, Contribuții la critica poporanismului, București, 1959; D. Micu, Poporanismul și „Viața românească”, București, 1961; Sevastos, Amintiri, passim; Ciopraga, Lit.rom., 88-101; Micu, Început, 82-99; Z. Ornea, Poporanismul, București, 1972; Vasile, Conceptul, 200-218; Micu, Ist. lit, 173-174. Al.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
Cuget românesc”, „Ideea europeană”, „Gândirea”, „Calendarul” și „Porunca vremii” (la ultimele două figurând și ca redactor), la „Buna Vestire” (unde a fost director), reviste ale căror programe se rânduiesc precumpănitor în sfera tradiționalismului de diverse nuanțe și origini teoretice, de la poporanism la ortodoxism și la naționalismul exacerbat al extremei drepte. Dar el va răspunde și apelului lansat în 1925, la reapariția „Neamului românesc literar”, către colaboratori de la „Sămănătorul”, „Floarea darurilor” și de la seria mai veche a „Neamului românesc literar” și, trecând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
2. Turgheniev și paternitatea sa presupusă / 19 Capitolul 3. Nihilism, romantism, idealism / 25 Capitolul 4. Nihilismul în sens social și politic și proveniența sa franceză / 43 Capitolul 5. Nihilismul fără fundament al lui Max Stirner / 53 Capitolul 6. Nihilism, anarhism, poporanism în gândirea rusă / 63 Capitolul 7. Nihilism și decadență la Nietzsche / 73 Capitolul 8. Nihilism, relativism și dezvrăjire în "cultura crizei" / 109 Capitolul 9. Nihilismul estetico-literar / 127 Capitolul 10. Nihilismul european în istoria ființei: Heidegger și Nietzsche / 141 Prima manifestare
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
conțin ecouri îndepărtate ale Unicului lui Stirner, mult mai mult decât a recunoscut Jünger însuși. Prin urmare, Stirner și-a găsit locul și situarea cuvenite în istoria nihilismului doar în secolul XX și doar a posteriori. Capitolul 6 Nihilism, anarhism, poporanism în gândirea rusă Inteligența consumă tot ceea ce aruncăm în flăcările sale, iar la sfârșit se hrănește cu propriul foc. În gândirea rusă din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea nihilismul a devenit un fenomen de amploare, care a marcat
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
idei anarhice, socialiste, utopico-libertare. Cât despre Herzen, acesta își îndrepta săgețile criticii sale împotriva "budiștilor științei" care zăboveau în contemplare într-o epocă ce chema în schimb la acțiune. Potrivnic oricărei forme de conservatorism, acesta a fost principalul teoretician al poporanismului și, opunându-se terorismului lui Neceaev și ribelismului lui Bakunin, și-a dus bătăliile cu moderația pe care o împrumutase din dragostea față de cultură și istorie, după cum rezultă din scrisorile Către un vechi tovarăș (K staromu tovarisciu) și din eseurile
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]