260 matches
-
Ion Caragiale sau Adrian Maniu, ca aparținând unor poeți „extravaganți”. Printre cele mai importante discursuri de recepție publicate în această perioadă pot fi amintite cele ale lui A. D. Xenopol (Mihail Kogălniceanu), cu un răspuns de D. A. Sturdza (1895); Duiliu Zamfirescu (Poporanismul în literatură), cu un răspuns de Titu Maiorescu (1909); Nicolae Iorga (Două concepții istorice), cu un răspuns de A. D. Xenopol (1911); B. Delavrancea (Din estetica poeziei populare), cu un răspuns de Iacob Negruzzi (1913); Sextil Pușcariu (Locul limbii române între
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
artist, cartea este o analiză minuțioasă a universului imaginar voiculescian, abordat atât din perspectiva creației lirice a scriitorului, cât și din aceea a operei sale în proză. Tradiționalismul lui Voiculescu, susține criticul, rezultă dintr-o sinteză complexă a sămănătorismului și poporanismului, înțelese însă la un mod superior, acela al importanței cruciale a culturii populare în definirea spiritualității unui neam. Un accent disonant, în contextul unei opere echilibrate, îl reprezintă insistența de a face din autorul Poemelor cu îngeri, în acord cu
APETROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285404_a_286733]
-
l-au determinat pe C. să devină un adept fervent al simbolismului, în favoarea căruia pledează prin articole și comentarii, dar mai cu seamă prin ancheta asupra curentelor literare pe care o întreprinde în 1911-1912 în „Rampa”, ca replică la ancheta Poporanismul, inițiată de „Luceafărul”. Sensibilitatea sa nu este însă nici destul de profundă, nici cu adevărat modernă, încât în primele versuri merge pe drumuri măcar croite, dacă nu și bătătorite de alții. Poemul ce deschide și dă titlul plachetei Spre Cetatea zorilor
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
1/1905), capitol din viitorul studiu Spiritul critic în cultura românească. În alt articol, Doi critici și mai mulți scriitori (2/1905), Ibrăileanu demonstrează lipsa de fundament a acuzațiilor aduse de H. Sanielevici operei lui M. Sadoveanu, iar în articolul Poporanismul (3/1906), precizează că ideea „întoarcerii la popor”, promovată de „Sămănătorul”, aparține curentului de la „Dacia literară” (1840). După cinci numere, C. n. își încetează apariția. Seria a doua, apărută la București, are caracter mai mult teoretic. Sanielevici duce acum o
CURENTUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
că ideea „întoarcerii la popor”, promovată de „Sămănătorul”, aparține curentului de la „Dacia literară” (1840). După cinci numere, C. n. își încetează apariția. Seria a doua, apărută la București, are caracter mai mult teoretic. Sanielevici duce acum o campanie agresivă împotriva poporanismului „Vieții românești”, identificat cu sămănătorismul, dar mai cu seamă împotriva literaturii lui M. Sadoveanu, într-un lung serial de articole: Ce a însemnat „Curentul nou” de la 1906 (1/1920), Poporanismul liberal și poporanismul conservator (3/1920), Falimentul poporanismului (4/1920
CURENTUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
mai mult teoretic. Sanielevici duce acum o campanie agresivă împotriva poporanismului „Vieții românești”, identificat cu sămănătorismul, dar mai cu seamă împotriva literaturii lui M. Sadoveanu, într-un lung serial de articole: Ce a însemnat „Curentul nou” de la 1906 (1/1920), Poporanismul liberal și poporanismul conservator (3/1920), Falimentul poporanismului (4/1920). În paginile celei de-a doua serii a revistei, publică schițe și nuvele Jean Bart, Bucura Dumbravă, Constanța Marino-Moscu, Al. Cazaban, Ludovic Dauș, Tudor Măinescu, G. Rotică, iar versuri semnează
CURENTUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
Sanielevici duce acum o campanie agresivă împotriva poporanismului „Vieții românești”, identificat cu sămănătorismul, dar mai cu seamă împotriva literaturii lui M. Sadoveanu, într-un lung serial de articole: Ce a însemnat „Curentul nou” de la 1906 (1/1920), Poporanismul liberal și poporanismul conservator (3/1920), Falimentul poporanismului (4/1920). În paginile celei de-a doua serii a revistei, publică schițe și nuvele Jean Bart, Bucura Dumbravă, Constanța Marino-Moscu, Al. Cazaban, Ludovic Dauș, Tudor Măinescu, G. Rotică, iar versuri semnează Ludovic Dauș și
CURENTUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
agresivă împotriva poporanismului „Vieții românești”, identificat cu sămănătorismul, dar mai cu seamă împotriva literaturii lui M. Sadoveanu, într-un lung serial de articole: Ce a însemnat „Curentul nou” de la 1906 (1/1920), Poporanismul liberal și poporanismul conservator (3/1920), Falimentul poporanismului (4/1920). În paginile celei de-a doua serii a revistei, publică schițe și nuvele Jean Bart, Bucura Dumbravă, Constanța Marino-Moscu, Al. Cazaban, Ludovic Dauș, Tudor Măinescu, G. Rotică, iar versuri semnează Ludovic Dauș și Al. Claudian. O „cronică plastică
CURENTUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
formă prin practicarea vieții instituționale. Modelul dezvoltării sociale ca suport al identității culturale. Evaluări ale unui fond fără forme Principalii teoreticieni ai modelului dezvoltării întemeiate pe solidarități proprii, specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare se caracterizează prin contestarea împrumutului extern; în același timp, adepții acestui model consideră legitimă dezvoltarea organică a societății, înrădăcinată în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxia etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Ion Barbu l-a publicat mai întâi Lovinescu (și amândoi criticii au prizat, bineînțeles, la acești mari scriitori mai ales partea imatură a operei lor, dar pe care o giraseră). Ar mai fi de spus unele lucruri cu privire la așa-zisul „poporanism” al lui Ibrăileanu, mai exact al lui Stere, dar aici nu e vorba de Ibrăileanu decât în măsura în care de el vorbește M. Ungheanu. „Între acești autori lipsiți de eleganță - scrie Ungheanu - lângă Slavici, Rebreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, îl așezăm pe Ibrăileanu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
A participat la înființarea Societății Scriitorilor Români. Povestirile, nuvelele și romanele lui A. trimit, în cea mai mare parte, la universul rural. Prin multe dintre subiectele alese, prin personaje și atitudini, prozatorul se dovedește un precursor al sămănătorismului, precum și al poporanismului. În primul volum de nuvele, Flori de câmp (1900), sunt surprinse câteva caractere violente, capabile chiar de crimă. Tot aici apar povestite frânturi din viața animalelor, amintind de volumul Din lumea celor care nu cuvântă de Emil Gârleanu. În romanele
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
fost deportat în Siberia ca instigator narodnic și evadat din temnițele țariste. I se alătură la „Evenimentul literar” din Iași (1893-1894), ca secretar de redacție, publicând sub pseudonime (Cezar Vraja, Un sociabil, Verax). Deși nu îi modifică radical orientarea estetică, poporanismul propagat de Stere o influențează. Ulterior el își va mărturisi legăturile cu acest curent de idei, începând de la „Evenimentul literar”. Pentru susținerea mișcării socialiste, stimulat poate de exemplul altor ieșeni, studentul se instala în toamna lui 1894 la București, activând
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
critic în cultura românească (1909). De menționat, în același timp, dacă nu renegarea expresă, cel puțin detașarea de ideologia socialistă; acum el face apel la Schopenhauer, la pozitiviști sau îl citează pe „distinsul cugetător rus Mihailovski”, teoretician narodnic. În articolul Poporanismul din „Curentul nou” de la Galați (1906), renegarea marxismului devine clară. În fine, la Iași apărea la 1 martie 1906 primul număr al revistei „Viața românească”, al cărei fondator era împreună cu C. Stere și Paul Bujor. Din noiembrie 1908 I. predă
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
o valoare indiscutabilă. Reprezentarea în artă a specificului național (problemă de optică realistă) - iată condiția care permite unui scriitor să fie selectat de cât mai multe epoci. Specificul național implică subiectul, concepția și reprezentarea specifică. Argumentele, discutabile, sunt impregnate de poporanism: „Numai acei scriitori vor reprezenta spiritul românesc care sau fac parte din țărănime și nu au rupt legăturile morale cu ea, sau care, dacă nu fac parte din țărănime, și-au plecat urechea la popor, s-au botezat la izvorul
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
al „Vieții Românești“, avându-i ca directori pe C. Stere și Paul Bujor, „sufletul“ revistei fiind de-a lungul anilor Garabet Ibrăileanu; în 1907 Paul Bujor se retrage, locul său fiind luat de dr. Ioan Cantacuzino. Cu apariția „Vieții Românești“, poporanismul a avut o tribună ascultată, intrând astfel în faza sa decisivă 10. În 1913-1914, C. Stere (membru marcant al Partidului Național Liberal) și revista au salutat și sprijinit programul de reforme democratice anunțat de Ion I. C. Brătianu. În anul 1914
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
7 Ibidem, p. 461-462. 8 Aspecte ale luptei pentru unitate națională. Iași: 1600-1859-1918 (coordonatori: Gh. Buzatu, A. Karețchi, D. Vitcu), Iași, 1983, p. 202-204. 9 I. Bulei, op. cit., p. 454-464; idem, Arcul așteptării 1914-1915-1916, București, 1981, p. 216-217. • Z. Ornea, Poporanismul, București, 1972, p. 117. • Ibidem, p. 144. În nr. 4 din 1915 nu mai apărea pe coperta revistei numele directorilor. „Ibrăileanu, hărțuit de boală și de situația generală a revistei, devine directorul ei unic. Dar tot anonim“. precizat, în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o înțelegere diferită asupra succesiunii etapelor ce trebuiau parcurse în realizarea idealului național. • Ibidem, p. 188. • Ibidem, p. 189. 46 Ibidem, p. 191-192. • Ibidem, p. 192. În același număr al „Vieții Românești“, Radu Rosetti (colaborator al revistei și exponent al poporanismului) își exprima indignarea față de denunțarea, de către Italia, a tratatului de alianță cu Puterile Centrale și de declarația de război a acesteia făcută Austro-Ungariei48. Autorul își reafirma poziția exprimată în 1914, în Nici într-un chip cu Rusia și în alte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
hibrid generat de lipsa unei burghezii puternice. Eminescu vede în regimul liberal artificial un factor dizolvant al tradițiilor și al autorității statului, o formulă neinspirată care a condus la atomizare socială și ură de clasă. La rândul lor, sămănătorismul și poporanismul au propovăduit rezistența prin paseism față cu agresivitatea unei burghezii străine de tradițiile și mentalitățile rurale ale românilor. Prestigiul acestor personalități și curente cultural-ideologice a făcut ca gândirea socială și politică românească să se orienteze cu predilecție spre explorarea specificului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Pitiș și (în parte) George Voevidca sunt sămănătoriști stricto sensu. Figurează, în schimb, patru reprezentanți ai „poeziei noi”: simbolistul Karnabatt, simbolist-expresionistul Cotruș, avangardistul (autohtonizant) Adrian Maniu, expresionistul Blaga. Cezar Petrescu și Crainic sunt neosămănătoriști, Agârbiceanu suportă mai curând încadrarea în poporanism. Articole și cronici semnează Dan Rădulescu, Radu Dragnea, D. I. Cucu și Victor Ion Popa. Eclectismul învederat de sumarul primului număr se menține ani în șir, cu limitări tot mai pronunțate după transferarea periodicului la București. Alături de majoritatea colaboratorilor inițiali, mai
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
din 1909, apare sub egida Cercului literar-cultural „Dunărea de Jos”. Revista va fi continuată, în mai-noiembrie 1919, de „Dunărea” editată, ca și D. de J., de C.Z. Buzdugan. Este o publicație tradiționalistă și autohtonistă, din sfera de influență a poporanismului. Prin temele abordate în articole și prin literatura tipărită în paginile ei, revista își menține acest caracter în tot cursul apariției. În primul număr, C.Z. Buzdugan susține necesitatea ca provincia „să-și cucerească și ea dreptul la o viață
DUNAREA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
Fatma), Maria Baiulescu, Natalia Iosif, Riria (Coralia Xenopol), Maria Mavrodin, Maria Cunțan; Scrierile doamnei Sofia Nădejde, Între morminte - despre literatura epitafurilor. La rubrica „Cronica”, Duiliu Zamfirescu, cel „care pretinde că se trage din împărații bizantini”, este sancționat pentru „ieșirea împotriva poporanismului” prin atacul „contra lui Coșbuc și Goga”. Revista conține și traduceri din Corneille, Lenau, Shakespeare. Alți colaboratori: Elena Farago, C. Ramură, H. Sanielevici, D.V. Țoni, C. Beldie, Constantin Graur, I. Nisipeanu, Christea N. Dimitrescu (Cridim), Pavel I. Papadopol, Zamfir C.
DUNAREA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
București, 1930; Nouveau point de vue dans l’étude de la littérature, București, 1931; Primul congres de istorie literară din Budapesta, București, 1931; Enciclopedie literară, București, 1931; Copilul cu trei degete de aur, I-IV, București, 1932-1936; Focul, București, 1934; Sămănătorism, poporanism, criticism, București, 1934; Sănducu, București, 1935; Principii de literatură, vol. II: Capodopera, București, [1935]; Război și biruință, București, 1936; Eminescu, poet universal, București, 1941; Scrieri critice și estetice, îngr. Z. Ornea și Gheorghe Stroia, introd. Z. Ornea, București, 1969; Mihai
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
socialism (1887), Concepția materialistă a istoriei (1892), Din ideile fundamentale ale socialismului științific (1906) cuprind expuneri ample ale materialismului, ale cărui principii sunt prezentate și exemplificate totdeauna în comparație cu diferite curente ideologice sau filosofice opuse ori divergente (idealismul metafizic, anarhismul, nihilismul, poporanismul). De cele mai multe ori, articolele au un ton polemic, iar atitudinea e a unui propagandist care încearcă să expună cât mai accesibil, cu numeroase exemple concrete și analogii, chestiuni abstracte și complicate. În Neoiobăgia (1910) și Socialismul în țările înapoiate (1911
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
Russu mai semnează articolul Pe marginea ortodoxismului d-lui Crainic (52/1929), în care se războiește cu „Gândirea”. Pe lângă polemicile purtate împotriva curentelor moderniste, Mihail Dragomirescu s-a ocupat, în cadrul rubricii „Istoria spiritului românesc în secolul al XX-lea”, de poporanism, de ideologia sămănătoristă și de Curentele mai nouă în literatura română. Pentru a promova tezele esteticii proprii, el creează o rubrică specială, „În Empireu”, în care clasicii literaturii române - Eminescu, Creangă, Caragiale, Vlahuță, Maiorescu, Delavrancea - „își exprimă” părerea asupra unor
FALANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
poeților (francezi în special) care căutau de fapt să se emancipeze de curentele vechi, iar în Reflexiuni asupra literaturii actuale se avântă cu mult entuziasm într-o pledoarie pentru „poezia energiei moderne”, opusă „utopiei poporaniste”. Densusianu se războiește cu adepții poporanismului de la „Viața românească” și în articolele Viclenii literaricești și Gardele pretoriene în literatură. Mai sunt rezumate conferințele Poezia psalmilor ținută de Gala Galaction și Muzica postwagneriană a lui Georgescu-Ștefănești. Revista publică de asemenea poezii semnate de Ervin (Ovid Densusianu), Eugeniu
FARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286965_a_288294]