214 matches
-
poporanist, pe lângă elementele arătate mai sus, ar trebui să aibă încă ceva, o teorie istorico-socială și un ideal foarte bine hotărât”. Disocierea de ideologia socialistă, mai mult, propunerea ca în cazul României mișcarea socialistă să se transforme într-una reformistă, poporanistă vor fi obiectul altor intervenții ale lui C. Stere (Socialiștii și mișcarea națională, Poporul în artă și literatură, Social-democratism sau poporanism? etc.). În ultimă analiză - susține Stere - de vreme ce programul social-democrat este „o imposibilitate și un nonsens”, se optează pentru un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
67-71, passim, IV, 108-135, passim; Ralea, Scrieri, II, 376-379; Lovinescu, Ist.lit.rom.cont., I, 80-119, II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Mihail Dragomirescu, Sămănătorism, poporanism, criticism, București, 1934; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 191-192, passim; G. C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă. Contribuția lui G. Ibrăileanu și bibliografia problemei, București, 1937; Călinescu, Ist.lit. (1941), 585-604, Ist. lit. (1982), 661-681; Valeriu Ciobanu, Poporanismul. Geneză, evoluție, ideologie, București, 1946; Ion Enache, Contribuții la critica poporanismului, București, 1959; D. Micu, Poporanismul și „Viața românească”, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
Mărgărint bețivul, La poarta spitalului ș.a.). Verismul acestor proze nu-și refuză un arsenal al literaturizării. Ceea ce nu le anulează substanța de „documente omenești”. Cu o viziune nedisimulat tezistă, confruntând două „lumi aparte”, nuvela Datorii uitate se clădește pe complexul poporanist al vinovăției. Registrul patetic alternează cu secvențe umoristice, în care, cu o inventivă, dar cam apăsată expresivitate a amănuntului, se conturează o tipologie grotesc-malignă. Nuvela pendulează între palpitul caritabilității și încruntarea malițioasă. Ființe modeste, insignifiante în aparență, la cheremul unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
de analiză. Unui critic îi cere să aibă acea „intuiție sintetică” prin care să se transpună, oarecum în felul unui poet, în inima textului pe care vrea să-l tâlcuiască. Dacă, sub anumite aspecte, B., adept și el al ideologiei poporaniste, calcă pe urmele lui Ibrăileanu, în câteva privințe se deosebește de maestrul său. Acordă, astfel, o atenție mai mare scriitorilor de tranziție, zăbovește asupra realizării artistice a unei scrieri, se dovedește, deși cu zone de opacitate, mai receptiv față de poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
luminător al neamului; ameliorările ar urma să se realizeze de la sine, printr-o mai bună instrucție culturală a poporului și prin concursul binevoitor al boierimii. De pe la finele primului deceniu al secolului al XX-lea, ideile lui își adaugă elemente noi, poporaniste. Orașul îi apare ca un loc de pierzanie, cu o influență dizolvantă asupra moravurilor bune și curate de la țară. Pentru a contracara o asemenea acțiune, recomandă, naiv și ineficient, o administrație însuflețită de porniri cinstite, un învățător destoinic, un preot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
Marcel Iancu, I. Vinea, Ilarie Voronca. Obiectivul declarat al publicației viza găsirea unor forme noi de exprimare artistică și contestarea literaturii conservator-paseiste. Între autorii violent atacați se aflau dramaturgul A. de Herz, dar și Camil Petrescu sau, în bloc, scriitorii poporaniști. Împreună cu B. Fundoianu, Armand Pascal și Sandu Elias, C. întemeiază gruparea de teatru modern Insula, printre susținători numărându-se și soția sa, actrița Dida Solomon. Considerând că publicistul trebuie să fie, cu deosebire, „un om de cultură și un om
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
atrage în paginile sale cele mai importante contribuții literare și culturale. În 1938, D. și „Viitorul” intră sub regimul sever al cenzurii, continuând să apară, dar fără indicația că sunt organe de partid. Deși D. reflecta la început ascensiunea ideologiei poporaniste a Partidului Național Țărănesc, atât pe plan socio-politic și economic, cât și pe cel cultural, doctrina partidului încearcă să găsească o cale de mijloc, care să împace tradiționalismul și modernismul, naționalismul și democrația, moștenirea agrară a României cu nevoia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286870_a_288199]
-
Camil Petrescu, Hortensia PapadatBengescu, George Călinescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Max Blecher, Anton Holban ș.a. 3.1.5. Tradiționalismul Tradiționalismul (sensul specializat al conceptului) desemnează curentul literar interbelic format în jurul revistei Gândirea - care apare la Cluj, în 1921 -, continuând mișcarea poporanistă și pe cea sămănătoristă. Doctrina tradiționalismului interbelic este formulată de Nichifor Crainic, care publică articolul programatic „Sensul tradiției“ (1929) în revista Gândirea. Principiile tradiționalismului sunt susținute și de gruparea revistei Viața românească, formulate în articolul program „Către cititori“ al lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lui asupra „lumii povestite“ este obiectivă (frecventă în proza realistă) implicat (narator necreditabil, având și funcție de interpretare) - comentează, califică evenimentele relatate, interpretează, motivează trăirile interioare ale personajelor despre care istorisește -, caz în care perspectiva lui este subiectivă (proza tradițională, sămănătoristă, poporanistă). - Informațiile oferite de narator depășesc informațiile deținute de fiecare personaj în parte; viața interioară a eroilor este dezvăluită prin tehnici analitice indirecte (ob servația și analiza psihologică, retrospecția etc.). Perspectiva internă (din interior/focalizare internă) este detaliată prin următoarele aspecte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este admirabil surprinsă în Budulea Taichii, nuvelă care atrage atenția prin realismul și umorul ei. Huțu din Cocorăști studiază la școli înalte și se întoarce ca protopop în mijlocul consătenilor. Nu e "dezrădăcinat", nu e "înstrăinat", dimpotrivă este idealul visat de poporaniști, iar narațiunea era la un pas de a deveni "un mare roman balzacian, zugrăvind marile energii reci" ( G. Călinescu). Un personaj interesant este Budulea Cimpoieșul, tatăl lui Huțu, văzut sub aspectele hilare care conferă nuvelei trăsături umoristice. Popa Tanda e
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
jăratic mistuitor"23. Putem afirma, astfel, că în acest capitol consacrat operei lui Slavici se ascund idei ce vor sta la baza studiilor critice a anilor ce vor urmat. Etichetele care i s-au aplicat scriitorului ca aceea de "provincial", "poporanist", "tezist", "moralist" nu se regăsesc în pagina Istoriei călinesciene; nu descoperim nici măcar preocuparea criticului de a-l subordona unui curent literar (ca "realismul țărănesc" în accepțiunea lui Tudor Vianu sau ca "realismul tragic" în viziunea lui Eugen Todoran). George Călinescu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Editura Minerva, 1980 7 sub forma unei simple evocări, a comemorării prin articole, amintiri, discursuri, întreținând în jurul lui un adevărat cult...” 1. Cea de-a doua generație post-maioresciană cuprinde pe E. Lovinescu însuși, I. Petrovici, Paul Zarifopol, D. Caracostea. Reacțiunea poporanistă vine, desigur, din partea lui G. Ibrăileanu. „Odată cu generația a doua postmaioresciană începe critica... criticei și atitudinii maioresciene.(...Ă Literatura apologetică scade sau dispare; începe examenul critic al omului și al operei, examen pe care îl trec toate marile personalități în fața
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
fiecare număr de Sandu Pop, Alex. Alexandrescu, Miron Negrea. Din O vorbă înainte reiese intenția „idealistă” a editorilor, doritori de „încurajarea tinerelor talente”, urmând „calea de mijloc”, care în numerele următoare se arată a fi un anticitadinism moderat, de sorginte poporanistă (sunt, astfel, primite extrem de favorabil nuvelele lui Vasile Demetrius, cu accent pe „obidita noastră țărănime”). În numărul 2-4 se publică o listă a colaboratorilor, printre care Zaharia Bârsan, Demostene Botez, I. Al. Brătescu-Voinești, Al. Cazaban, Nichifor Crainic, Vasile Demetrius, Liviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286494_a_287823]
-
special către lumea țărănească, deoarece, și numeric, și prin contribuția ei la viața economică și socială, și prin valoarea materialului sufletesc, țărănimea deținea primul loc. Luându-și tematica din realitatea rurală, literatura nu trebuia să dezvăluie neapărat (cum sugera doctrina poporanistă) convulsiunile sociale de care era cutremurat satul, ori, în tot cazul, să nu înfățișeze marea proprietate ca fiind cauza mizeriei și a înapoierii vieții țărănești; din contră, literatura trebuia să contribuie la înfățișarea boierului „de neam”. „Ni trebuie - scrie N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
limbă la alta ponderea acestor baze, existînd și cîteva situații în care unele dintre ele nu sînt prezente. Ca limbă romanică, româna a moștenit cuvîntul popor (lat. populus) de la care a realizat derivate, de obicei, după modul străin (poporan, poporanism, poporanist), însă familia acestui cuvînt a fost completată îndeosebi prin elemente împrumutate din franceză și din latină: popula (< fr. peupler), popular (< fr. populaire, lat. popularis), popularitate (< fr. popularité < lat. popularitas, -atis), populariza (< fr. populariser), populație (fr. population, lat. populatio, -onis). Elemente
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acest interval el nu-și conturase încă fizionomia. Tipărite postum în „Adevărul literar și artistic” (1933), aceste încercări eșuează atunci când sunt plasate în registrul comic, în vreme ce schematismul le pândește pe cele cu accent melodramatic, unde sare în ochi înrâurirea ideologiei poporaniste. Însă cu nuvela Domnul de la Murano („Adevărul literar și artistic”, 1926), I. găsește formula, reflexiv-melancolică, în care își poate investi o interioritate frământată de incertitudini. Camil Petrescu, în „Cetatea literară”, îl remarcă numaidecât. Vor urma alte câteva scrieri, incluse în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
versuri de la șaisprezece ani, unele patriotice. Se impune cu volumul Sânge de țăran (1936), prefațat de Demostene Botez, care observă că poetul „prezintă ceva nou: viața de țăran cu toată cruzimea ei primitivă. Nimic factice.” Se încadra bine în programul poporanist de demistificare a țăranului văzut romantic sau sămănătorist. De aceea și stilul versurilor din primele volume e intenționat „inestetic”, „urât”, cuvintele „sunt aspre, zgrunțuroase, arhitectura este bățoasă și sfidătoare”, cum remarcă tot acum Demostene Botez: „Versurile nu sunt lucrate, nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
1940, Gândirismul. După cum a specificat însă Lucian Blaga, publicația a fost, de la început până după 1930, „un buchet de tendințe centrifuge” ( Începuturile și cadrul unei prietenii, „Gândirea”, 4/1940). Articolele de atitudine ale primului director, Cezar Petrescu, au o tentă poporanistă. Pamfil Șeicaru introduce în „Gândirea” un spirit neosămănătorist. În opoziție declarată cu el, Tudor Vianu cultivă universalismul. Blaga exaltă „fondul nostru nelatin”, iar G. M. Ivanov vântură idei slavofile. De la primele articole, Nichifor Crainic caută să traseze culturii române, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
și Bârladul (1939), Tecuciul literar (1943) - au o valoare exclusiv documentară atât în sens obiectiv (ca baze de date), cât și subiectiv (ca expresie a unei mentalități). În ceea ce privește ultimul aspect, textele indică, pe de o parte, persistența ideologiilor sămănătoriste și poporaniste în Moldova deceniului al patrulea din secolul trecut și rezistența îndârjită față de modernismul de sorginte lovinesciană, care constituie ținta favorită a ironiilor autorului; pe de altă parte, parti-pris-urile regionaliste se observă în numărul redus al paginilor de critică propriu-zisă, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
românească”. A fost distinsă cu mai multe premii: Premiul Academiei Române și Premiul „Femina-Vie Heureuse” în 1927, Premiul Național pentru Poezie în 1937, Premiul Societății Scriitorilor Români în 1942 ș.a. Fără a fi, cum s-a spus adesea, regională, tradiționalistă sau poporanistă, opera scrisă de C. se încadrează în mod evident în ceea ce se poate numi „literatură moldoveană”, prin modul de a percepe natura și sensul vieții, atât în poezie, cât și în proză. A rămas de altfel, în plan biografic, ieșeancă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
colaborat cu studii și articole la „Universul literar”, „Gândul nostru”, „Chemarea vremii”, „Curentul literar”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „Tribuna”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. Editorial a debutat cu volumul Ideologia literară poporanistă (1937; Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române). Ulterior i-au ieșit de sub tipar monografiile Nicolae Bălcescu (1945), Mihail Kogălniceanu (1946), Viața lui Vasile Alecsandri (1962; Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române), lucrarea Curentul literar de la „Contemporanul” (1966), precum și un studiu de mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
om mare”, nu numai un „scriitor mare”, este în bună măsură rezultatul analizei obiective, precise, a unei aglomerări de fapte puțin cunoscute până atunci, între care corespondența poetului. Aceeași acribie a documentării definește prima cercetare semnificativă a autorului, Ideologia literară poporanistă, cât și monografia de tinerețe Duiliu Zamfirescu, editată postum (1980). Aplecarea spre concret poate să fi fost și una din căile prin care după 1945 N. se orientează către viziunea determinist-sociologică, marxistă asupra literaturii. Participă la acțiunea de „reconsiderare” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
periodizări a literaturii române moderne în șase intervale (1779-1821, 1821-1863, 1863-1886, 1886-1919, 1919-1944, de la 1944 încoace), mult prea mecanic condiționată de anumite evenimente istorice, culturale și literare, toate văzute exclusiv prin prisma unei concepții sociologizante asupra literaturii. SCRIERI: Ideologia literară poporanistă, București, 1937; Subiectivismul în cercetarea literară, București, 1939; Nicolae Bălcescu, București, 1945; Mihail Kogălniceanu, București, 1946; Paternitatea „Cântării României”, București, 1955; Viața lui Vasile Alecsandri, București, 1962; Curentul literar de la „Contemporanul”, București, 1966; Studii și articole despre Eminescu, București, 1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
mod greșit termenul „decadent” se aplică poeților (francezi în special) care căutau de fapt să se emancipeze de curentele vechi, iar în Reflexiuni asupra literaturii actuale se avântă cu mult entuziasm într-o pledoarie pentru „poezia energiei moderne”, opusă „utopiei poporaniste”. Densusianu se războiește cu adepții poporanismului de la „Viața românească” și în articolele Viclenii literaricești și Gardele pretoriene în literatură. Mai sunt rezumate conferințele Poezia psalmilor ținută de Gala Galaction și Muzica postwagneriană a lui Georgescu-Ștefănești. Revista publică de asemenea poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286965_a_288294]
-
Șeful filialei clujene fusese numit tânărul ziarist din orașul Pápa, Horváth Elek, înzestrat și cu talent literar, ceea ce i-a înlesnit repede stabilirea unor relații extrem de amiabile cu scriitorii transilvani și cu literații veniți să viziteze Transilvania, mai ales cu poporaniștii - spre exemplu cu Illyés și Féja Géza. Din când în când, el însuși publica în revista Helikon. Filiala clujeană a acestui Oficiu (OMIH) - conform obiceiului instaurat pe teritoriile reanexate - a înființat un cămin studențesc în Piața "Matei" (Mátyás Tér), numărul
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]