56 matches
-
fi considerați "elite din afara sistemului, aflați în legătură cu elitele, dar nu parte din ele" (Mudde, 2004: 560). În orice caz, mulți populiști nu sunt cu adevărat din afara sistemului; poate că sunt din afara establishmentului, dar sunt din interiorul jocului politic. Astfel, mulți populiști chiar au un soi de loialitate față de jocul politic, chiar dacă tind să se opună unor reguli și să concureze cu majoritatea jucătorilor-cheie. În al doilea rând, Levitsky și Loxton observă corect faptul că liderii populiști țintesc înspre înlăturarea establishmentului (de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2005b: 64). Așa s-a întâmplat, de pildă, în Austria, unde mulți oameni de dreapta au trecut de partea guvernului mai ales pentru a protesta împotriva implicării UE, percepută ca nelegitimă și ipocrită. Pe de altă parte, în America Latină, mulți populiști au făcut din lupta împotriva implicării în regiune a Statelor Unite, în mod vădit în interes propriu, o parte importantă a luptei lor populiste împotriva americanismului. Problema este că susținerea democrației este bazată pe ideea lipsei partizanatului. În consecință, implicarea actorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al burgurilor rămase în mare parte rurale. În spiritul acestei viziuni, liberalii unguri au fost calificați drept urbaniști, fără a avea vreo legătură cu urbanismul sau cu arhitectura, în timp ce adversarii lor tradiționaliști și-au luat titlul de agrarieni sau de populiști. Deși într-o ma-nieră mai puțin explicită, același clivaj politico-cultural între sat și oraș se regăsește peste tot, de la Rusia slavofililoru și de la occidentaliști la Serbia, trecînd și prin Polonia, unde Pilsudski simboliza modelul națiunii abstracte, ca la francezi, iar
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ale țărănimii l-au transformat într-un adversar al conservatorilor. Iorga îi ura pe liberali și nu credea în lupta de clasă. El aducea argumentul că lupta de clasă distruge unitatea națională, respingîndu-i deci atît pe socialiști cît și pe populiști. Respingerea egalitarismului lor și propriul lui antisemitism (la vremea aceea) l-au transformat pe Iorga într-un adversar al socialiștilor, care, credea el, nu ofereau nici o soluție țăranilor români. Pentru el, numai naționalismul oferea o soluție atotcuprinzătoare a problemelor societății
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
față de țărani ce caracteriza toată stânga europeană, de la remarcile lui Marx despre „idioțenia vieții rurale” la dezgustul lui Lenin față de „culaci”. Mizeri și Încrâncenați, țăranii din centrul și sudul Europei interbelice au format un electorat facil pentru naziști, fasciști sau populiști agrari de o zi. Însă fermierii, arendașii, cherestegii și pescarii la fel de necăjiți din nordul Îndepărtat al Europei s-au Îndreptat spre social-democrați, care sprijineau activ cooperativele agricole (cruciale În Danemarca, unde exploatarea agricolă comercială era frecventă și rentabilă, dar pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stânga și, timp de șapte ani sufocanți, au ținut Grecia sub control. Antimoderni până la caricatură, coloneii au cenzurat presa, au interzis grevele, muzica modernă și fustele scurte. Au proscris studiul sociologiei, limbilor rusă și bulgară, pe lângă Sofocle, Euripide și Aristofan. „Populiști” ca stil, dar paternaliști În practică, ei erau obsedați de Înfățișare. Sub regimul lor nu era permis părul lung. Gărzile de la palate și participanții la ceremonii și-au văzut uniformele Înlocuite de stridente costume „tradiționale” grecești. Atena mai ales a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]