82 matches
-
de tarcani a fost uneori interpretata ca fiind mai degrabă o variantă a numelui Tarján, respectiv al unuia dintre cele șapte triburi maghiare strămutate după 896 din Ucraina în Câmpia Tisei și Pannonia. Cronicarul bizantin, împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul, menționează în lucrarea sa "De administrando imperio" (DAI) numele acestui trib în varianta "Tarianos". Termenul este confundabil, întrucât în aceeași lume a hanatelor popoarelor migratoare cuvântul "tarkan" în turca veche sau "tarhan" (grafiat în engleză "tarkhan") era un rang de
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
Roman al II lea avea să moară, lucru ce va crea o oarecare agitatie în jurul puterii. Împărăteasa Theophano avea doar 22 de ani ramânând singură cu 4 copii (2 baieți și 2 fete). Fără întârziere, luă regența în numele celor doi porfirogeneți, Vasile care avea atunci 5 ani și Constantin care avea 2 ani; dar situația era peste măsură de grea pentru o femeie și mai ales pentru o femeie ambițioasă.Lângă ea se găsea un ministru atotputernic, parakimomenul Iosif Bringas, care
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
și „vlahii” (care apar cu acest etnonim în izvoare, cel mai frecvent în cele bizantine, începând cu cronica lui Ioan Skylitzes în 976) au evoluat împreună, fapt demonstrat de lingvistică, de toponimie și de istoria bisericii. Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959) înfățișează în "De administrando imperio" deosebit de bine întrepătrunderea lumii paleo-slave cu cea proto-românească . Vorbind de „vlahii”, populație romanică pentru perioada narată, dar deja protoromână în momentul redactării scrierii, Constantin al VII-lea îi aplică un termen, surprinzător pentru un
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
făcute de despoții de mai înainte. Ele se prezintă sub formă de argyroboulla sau bule de argint, spre deosebire de chrysoboulla sau bule de aur, pe care numai un împărat le putea emite. Două dintre ele sunt semnate de Constantin, despot și porfirogenet. El pare să fi încercat, de asemenea, să inspire un pic de patriotism local și spirit competitiv în generațiile mai tinere, organizând jocuri sportive în care participarea la curse era răsplătită cu premii. Poate că ar fi făcut mai bine
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
secolele III-V, în Itinerarium Antonini; Καρσω-Carso-Carsus, mijlocul secolului V, la Priscus Panaites; Καρσος-Carsos, prima parte a secolului VI, la Hierocles; Καρσω-Carso, mijlocul secolului VI, la Procopius; Carsion, secolul VII, la Geograful din Ravenna; Καρσος-Carsos, în secolul X, la Constantin Porfirogenetul), fortificația romană Carsium este aproape necunoscută arheologic. O vină majoră o are cercetarea defectuoasă: o campanie în anul 1939 pe zidurile de nord; o alta în anul 1943 pe incintele de vest; alta campanie în anul 1963 pe suprafața platoului
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
a evreilor). Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți. În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia, li s-au alăturat trei triburi hazare, supranumite "kavari" (pe grecește "kavaroi"; potrivit cronicii "De administrando imperii" de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare). Decenii mai târziu, în timpul domniei ducelui Tokșun (Taksony) (mijlocul sec. X), pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari. Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică, însă probabil neobservantă a Talmudului. Potrivit izvoarelor
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
urm. Prima mențiune documentară a românilor datează din anul 980 într-o scrisoare a împăratului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul, unde sunt menționați vlahii. Următoarea menționare datează din 1020, într-un act emis de același împărat. Împăratul Constantin VII Porfirogenetul a amintit de așezarea slavilor în Balcani, înfățișând întrepătrunderea lumii slave cu cea românească, numindu-i pe cei din urmă cu termenul de romani, în vreme ce pentru bizantini utilizează denumirea de romei. Tratatul geografului persan Gardizi-Podoaba Istoriilor, scris la mijlocul secolului XI
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
-lea negustori genovezi ar fi întemeiat aici o factorie, un punct comercial de schimb cu țările străin. Conform istoricului Vasile Spinei din Iași, vadul de la Tighina era protejat de o fortăreață autohtonă românească încă din secolele IX-XI. Împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul menționează, în secolul X, un oraș pe locul actualei urbe. Conform istoricului Ion Chirtoagă, în timpul dominației cumane, secolele XI-XIII, orașul se numea deja Tighina, iar „Tighina” însemna în limba cumană „trecătoare” . Totuși, prima atestare documentară a orașului datează din 1408
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
ungurii se stabilesc temporar, pe la mijlocul secolului IX, în Atelkuzu (în maghiară "Etelköz" = "teritoriul dintre râuri"; "atil", "itil" înseamnă fluviu în diverse dialecte turcice vechi), delimitat de Marea Neagră și râurile Siret ("Seretos"), Nistru și Prut ("Brutos") (vezi Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959), "De administrando Imperii"). Ungurii vor întreprinde de aici o serie de raiduri și campanii militare. În 862, ungurii au trecut Carpații (din zona ucraineano-slovacă) și au atacat părțile răsăritene ale Imperiului Carolingian și Moravia, adică vremelnica formațiune statală slavă
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
Erdély rövid története"-Scurtă istorie a Ardealului 1989,pag.107). De menționat că în aceast areal mai multe localități mai poartă numele triburilor maghiare descălecătoare (Kér, Jenő, Tarján, Keszi, etc.) În textul cronicii din jurul anului 950 al împăratului bizantin "Constantin Porfirogenetul" este scris, că pe acest teritoriu trăiesc turci adică "maghiari". Tot în secolului X au cucerit părți vestice ale Bazinului Transilvaniei, după lupte cu românii conduși de Gelou (menționate de Anonymus), demonstrate de descoperirile arheologice (Gáll E., 2008.) După tradiție
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
atunci posibilă pe brațul ulterior denumit Sulina, pe atunci mai întortocheat de meandre și mai neînsemnat ca debit decât azi. La capitolul „istoriei dovedite și scrise”, documentele prezintă Sulina începând cu perioada bizantină, prima mențiune datorându-i-se lui Constantin Porfirogenetul care, în lucrarea sa "De Administrando Imperii", îl pomenește cu numele de "Solina". Tot cronicile bizantine menționează că flota grecească a trecut pe aici în cadrul expedițiilor de apărare împoriva Bulgarilor, premergătoare bătăliei de la Ongal (anul 680). Apoi, Sulina poate fi
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
se referă la geți (probabil vlahi) în legătură cu participanții la răscoala lui Toma Slavul împotriva împăratului Mihail al II-lea, din anul 821 , Însemnarea de la Mănăstirea Kastamonitu din sec. al VIII-lea atestă "blachorichinos"-i din jurul Salonicului. Constantin al VII-lea Porfirogenetul, împărat din sec. al X-lea, face distincția între "romei", populația greacă, și "romani", adică populația vorbitoare a unor dialecte neoromanice din Imperiul Bizantin. Istoricul grec Lambros a găsit un document la Muntele Athos în care se afirma că Moravii
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Istoria medievală a Șerbiei începe în secolul V d.Hr. odată cu așezarea slavilor în Balcani și se termină cu ocupația Șerbiei de către Imperiul Otoman în 1540 odată cu prăbușirea Despotatului Șerbiei. Conform datelor lui împăratului bizantin Constantin Porfirogenet, care a domnit în perioada secolului X, slavii au migrat din Șerbia Albă(actuala Polonie și estul Germaniei) și s-au stabilit inițial în regiunea grecească Salonic. Datorită condițiilor nefavorabile, s-au stabilit într-o zonă mai nordică, într-o
Istoria Serbiei Medievale () [Corola-website/Science/319556_a_320885]
-
Drept exemplu se pot cita: "galeria Losiacos" din latura de sud-est a grădinilor, spre apele Mării Marmara și sala numită "Chrysotriclinium", cea mai frumoasă sală a tronului, cu porți de argint, lucrate sub diriguirea împăratului enciclopedist Constantin al VII-lea Porfirogenetul. Apartamentele private ale familiei imperiale se întreceau în eleganță și lux cu spațiile oficiale. Unele erau destinate pentru locuirea de vară, iar altele pentru cea de iarnă, la fel ca în Orient. Adesea împăratul în exercițiu abandona locuința predecesorului și
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
pentru cea de iarnă, la fel ca în Orient. Adesea împăratul în exercițiu abandona locuința predecesorului și își amenaja alta. Printre acelea, cea a lui Vasile I-ul Macedoneanul, "Cenurgion", a fost descris de eruditul împărat Constantin al VII-lea Porfirogenetul drept o revărsare de artă a mozaicului și a bogăției. "Chrysotriclinium" era un adevărat sanctuar al cultului imperial, amintind de o biserică, fiind construit de împăratul Justin al II-lea(565-578). Avea o sală centrală cu plan octogonal, acoperită de
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
aparținut chiar palatului ridicat de Constantin cel Mare. Intre "Palatul Sacru" și mare se ridica "Biserica Nouă", cu cinci cupole, datorată lui Vasile I-ul Macedoneanul și descrisă pentru lux și frumusețe tot de împăratul erudit Constantin al VII-lea Porfirogenetul(912-959). La sud de "Palatul Daphne", către Marea Marmara se alătura "Palatul Porphyr", cu încăperile acoperite și dalate cu porfir roșu, loc destinat nășterii împărăteselor. Chiar pe țărmul Marii Marmara se afla "Palatul Bucoleon" numit și "casa lui Homisdas" sau
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
(în greacă: Θεοφανώ, "Theophanō") a fost o împărăteasă a Bizanțului. Ea a fost nora lui Constantin al VII-lea Porfirogenet, soția lui Romanos al II-lea, soția lui Nicefor al II-lea Focas, amanta lui Ioan I Tzimiskes și mama lui Vasile al II-lea, Constantin al VIII-lea și a prințesei Ana "Porfirogeneta", care mai târziu s-a căsătorit
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
restabilită, iar înțelegerea cu papalitatea de la Roma s-a reînnoit. Dinastia macedoneană (867-1057), fondată de un țăran grosier, dar energic și inteligent, Vasile I-ul (867-886), a purtat imperiul spre apogeu. Leon al IV-lea și Constantin al IX-lea Porfirogenetul, au fost mari legiuitori, iar Romanos I-ul Lecapene, Nikephoros al II-lea Phokas și Ioan I-ul Tzimiskes, au fost mari războinici, care au recucerit vaste regiuni de la arabi. Vasile al II-lea (976-1025), dinast înzestrat cu mari calități
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
singur ochi, pentru a-i conduce pe ceilalti înapoi la Samuil. a fost un membru marcant al puternicei dinaștii Macedonene. Fiu al lui Romanus al II-lea și al împărătesei Theophano, de origine armeana și nepot al împăratului Constantin VII Porfirogenetul, Vasile a avut o copilărie zbuciumata. Orfan de tată de la 5 ani(963), care îl asociase deja la tron, tânărul prinț și-a văzut tronul ocupat pe rând de Nicefor al II-lea Focas - prin căsătoria cu împărăteasa văduva - și
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
secretarul confidențial al următorului rege al Italiei, Berengar al II-lea, marchiz de Ivrea, căruia i-a devenit apoi cancelar și de către care a fost trimis în 949 într-o ambasadă la curtea bizantină a împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul. Dat fiind că atât tatăl, cât și tatăl vitreg al lui Liutprand fuseseră ambasadori la Constantinopol și că Liutprand însuși se pregătea pentru a învăța limba greacă (nu foarte cunoscută în Occidentul secolului al X-lea), Liutprand părea cel mai
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
terestră de franci și longobarzi și cu o flotă de croați ("Sclavini"). În februarie 871, citadela a capitulat, iar Sawdan a fost capturat și dus în lanțuri la Benevento. Consemnarea din "De Administrando Imperio" a lui Constantin al VII-lea Porfirogenetul potrivit căreia bizantinii ar fi jucat un rol major în cucerirea orașului Bari este probabil o născocire. Istoria Islamului în sudul Italiei
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
care l-a învins în bătălia din Pasul Vărbița din Munții Balcani. Cronicarul grec Ghiorghios Hamartolus a menționt într-un dintre scrierile sale de pe la 837 că Țaratul Bulgar a fost interesat să se alieze cu ungurii. Constantin al VII-lea Porfirogenet a scris în lucrarea sa "De Administrando Imperio" că haganul și comandantul militar al hazarilor i-au cerut împăratului Theophil să le ofere cetatea Sarkel. Se consideră că această mențiune are legătură cu ungurii, de vreme ce fortăreața le-ar fi fost
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
acestei ultime culturi este lipsa obiectelor care să facă vreo legătură cu caii în mormintele descoperite. Cele mai timpurii situri ale curturii Bijelo Brdo au fost datate cu ajutorul monedelor descoperite ca fiind din timpul domniei împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenet, adică pe la mijlocul secolului al X-lea. Cimitire timpurii ale acestei culturi au fost descoperite la Beremend și Csongrád în Ungaria, la Dévény și Bešeňov în Slovacia și la Vărșand și Moldovenești în România, la Vukovar și Kloštar Podravski în Croația
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Rastislav al Moraviei, care era în coflict cu Ludovic, i-a angajat pe unguri să atace Francia Răsăriteană. Arhiepiscopul Theotmar al Salzburgului afirmă într-ol scrisoare de pe la anul 900 că moravii se aliau des cu ungurii împotriva germanilor. Împăratul Constantin Porfirogenet a notat că ungurii, mai înainte să plece în acțiunea de cucerire a Câmpiei Panonice, au locuit într-un teritoriu pe care îl numeau " „Atelkouzou”". El localizează acest teritoriu pe cursurile râurilor "Barouch", "Koubou", "Troullos", "Broutos" și "Seretos". Deși identificare
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
sunt atribuite ungurilor și sunt datate mai înainte de invazia Bazinului Panonic However, these tombs may as well be dated to the 900s.. Ungurii au fost organizați în șapte triburi unite într-o confederație. Acest număr este menționat de împăratul Constantin Porfirogenet. Autorul Cronicii pictate de la Viena a păstrat denumirea confederației tribală "„Hetumoger”" („Șapte Unguri”) pe care nu pentru a numi confederația tribală ci pentru a-i numi colectiv pe cei „șapte conducători”, care ar fi purtat împreună acest nume. Confederația "Hetumoger
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]