KorAP: Find »[drukola/base=portăreasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...7 >

167 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600

cît de colo. Isabelitei mele Îi plăcea la nebunie. Să știți că, o bucată de vreme, am crezut că aveau să se căsătorească, deh, copilării... Îmi dați să mă mai uit o dată la poză? I-am Întins din nou fotografia. Portăreasa o contempla ca și cînd ar fi fost un talisman, un bilet de Întoarcere către propria-i tinerețe. — Nu-mi vine-a crede, uitați-vă, parcă l-aș vedea chiar acum... și pacostea aia să spună că a murit. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
pe care-o avea biata femeie era o tinerică, Viçenteta, care stă la patru de-a doua. Uneori sărmana se ascundea În casă la Viçenteta ca să n-o mai chelfănească bărbatu-său. Și Îi spunea niște chestii... — Ca de pildă? Portăreasa adoptă un aer confidențial, arcuindu-și o sprînceană și privind cu coada ochiului Într-o parte și-n cealaltă. Ca de pildă că băiatul nu era al pălărierului. — Julián? Adică Julián nu era fiul domnului Fortuny? — Asta i-a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
pîrÎt odată că l-a furat În prăvălie, fiindcă, după el, toți murcienii erau niște haimanale și niște tîlhari, și fiți atent că noi sîntem din Úbeda... Îmi spuneați că o recunoașteți pe fata care apare cu Julián În fotografie? Portăreasa se concentră din nou asupra imaginii. — N-am văzut-o niciodată. Frumușică foc. După poză, parcă sînt logodiți, am sugerat eu, Încercînd să-i zgîndăresc amintirile. Mi-a Întins-o, scuturînd din cap. — Eu la poze nu mă pricep. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
am aflat că Isabelita mea se legase cu ăsta... voi, tinerii, nu spuneți niciodată nimic. Noi, bătrînii, sîntem cei care nu ne mai oprim din vorbă. — Vă amintiți ce prieteni avea, sau de cineva În special care venea pe-aici? Portăreasa ridică din umeri. — Vai, e mult de-atunci. Și apoi, În ultima vreme Julián nu prea mai dădea pe-aici, știți? Își făcuse un prieten la colegiu, un copil dintr-o familie foarte bună, familia Aldaya, ce să vă spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
un băiat, cam năuc, unul Miquel. Cred că era tot coleg de clasă cu el. Să nu mă-ntrebați nici ce nume de familie, nici ce față avea. Părea că ajunsesem la un punct mort, și m-am temut că portăreasa Începea să-și piardă interesul. Am hotărît să-mi urmez un imbold lăuntric. Acum mai locuiește cineva În apartamentul familiei Fortuny? — Nu. Bătrînul a murit fără să lase testament, iar femeia, din cîte știu, e tot la Buenos Aires și n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
șir umblînd prin apartament, iar apoi se duce. O dată mi-a zis chiar că parcă se auzeau niște tocuri de femeie. Ce să mai spunem... Poate că erau niște catalige, am sugerat. M-a privit fără să priceapă. Evident, pentru portăreasă, subiectul era cît se poate de serios. — Și nimeni n-a mai vizitat apartamentul În toți acești ani? — Odată a apărut un ins Îngrozitor, din aceia care zîmbesc tot timpul, un jîmbat, dar care Îl vezi de cît colo ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
ani? — Odată a apărut un ins Îngrozitor, din aceia care zîmbesc tot timpul, un jîmbat, dar care Îl vezi de cît colo ce-i poate pielea. A zis că era de la Brigada Criminală. Voia să vadă apartamentul. — A zis de ce? Portăreasa tăgădui. — Vă amintiți cum se numea? — Inspectorul nu-știu-cum. N-am crezut nici o iotă că-i polițist. Chestiunea mirosea urît, mă-nțelegeți. A ceva personal. L-am expediat cu noroc bun și sănătate și i-am zis că n-aveam cheile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de păr alb. Dalele crăpate ale pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva ce părea a fi niște urme de pași care pătrundeau În apartament. — Doamne, Maica Domnului, murmură portăreasa. Aici e mai mult rahat decît Într-o ditamai poiata. Dacă preferați, intru eu singur, am sugerat. — Ați vrea dumneavoastră. Hai, dați-i ’nainte, că eu vin din spate. Am Închis ușa Îndărătul nostru. O clipă, pînă cînd privirea ni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
sugerat. — Ați vrea dumneavoastră. Hai, dați-i ’nainte, că eu vin din spate. Am Închis ușa Îndărătul nostru. O clipă, pînă cînd privirea ni s-a obișnuit cu penumbra, am rămas nemișcați În pragul apartamentului. Am auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Am auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie că s-au strecurat pe vreo fereastră spartă și au cuibărit aici. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie că s-au strecurat pe vreo fereastră spartă și au cuibărit aici. Să știți că mie-mi fac silă păsăroaicele astea, zise portăreasa. La cît ajung să se cace. Stați liniștită, doña Aurora, că atacă numai cînd le e foame. Am Înaintat cîțiva pași, pînă la capătul holului. Am ajuns la o sufragerie ce dădea În balcon. Se deslușea conturul unei mese răvășite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
biet om, Însă curiozitatea a fost mai puternică. Prima imagine arăta un cuplu tînăr, cu un copil de cel mult patru ani. L-am recunoscut după ochi. — Iată-i. Domnul Fortuny, tînăr, și ea... Julián nu avea frați sau surori? Portăreasa ridică din umeri, oftînd. — Se zvonea că ea pierduse o sarcină din cauza unei bătăi de-a soțului, dar eu nu știu. Oamenilor tare le mai place chafarderia, adevăru-i. Odată, Julián le-a povestit băieților de pe scară că avea o soră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
putea auzi fîlfîirea nervoasă și ostilă a aripilor porumbeilor. — Toate apartamentele sînt Împărțite la fel? am Întrebat eu. — Cele care dau spre stradă, adică de la a doua poartă, da, Însă ăsta, fiind la ultimul cat, e oleacă altfel, a explicat portăreasa. Aici are bucătăria și o spălătorie care dă spre luminator. Pe holul ăsta sînt trei Încăperi, iar În fund e-o baie. Dacă-s aranjate cum trebuie, arată bine, nici să nu vă gîndiți. ăsta seamănă cu al Isabelitei mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
ușa de la baie era Întredeschisă. Un chip mă privea din oglindă. Ar fi putut să fie al meu sau al surorii care trăia În oglinzile din apartament. Am Încercat să deschid a doua ușă. — E Închisă cu cheia, am zis. Portăreasa mă privi, uluită. — Ușile astea n-au Încuietoare, murmură ea. — Asta are. — Păi, o fi pus-o bătrînul, fiindcă În celelalte apartamente... Mi-am coborît privirea și am observat că urmele de pași din praf ajungeau pînă la ușa Închisă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
o fi pus-o bătrînul, fiindcă În celelalte apartamente... Mi-am coborît privirea și am observat că urmele de pași din praf ajungeau pînă la ușa Închisă. — Cineva a intrat În Încăpere, am zis. De curînd. — Nu mă-nnebuniți, zise portăreasa. M-am apropiat de cealaltă ușă. N-avea Încuietoare. A cedat la prima atingere, alunecînd spre Înăuntru cu un geamăt ruginit. În centru domnea un pat vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
cutia muzicală. Am ridicat capacul și acolo, blocînd mecanismul, am găsit o cheie aurită. Am luat-o, iar cutia muzicală și-a reînceput chinchetul. Am recunoscut o melodie a lui Ravel. — Asta trebuie să fie cheia, am zîmbit eu către portăreasă. — Auziți, dacă Încăperea asta era Închisă, o fi vreun motiv. Fie și numai din respect pentru memoria... Dacă preferați, mă puteți aștepta jos, la poartă, doña Aurora. — SÎnteți un diavol. Hai, descuiați odată. 16 Un suflu de aer rece șuieră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
camera neocupată a fiului său, de trei ori mai mare decît cel de la ușa apartamentului. Doña Aurora mă privea cu teamă, ca și cum aș fi fost pe punctul de a deschide cutia Pandorei. — Încăperea asta dă În stradă? am Întrebat eu. Portăreasa tăgădui. — Are o ferestruică, o răsuflătoare care dă spre luminator. Am Împins ușa. Un puț de beznă ni se deschise dinainte, impenetrabil. Lumina slabă din spatele nostru ne precedă ca o adiere care abia izbutea să scrijelească umbrele. Fereastra ce dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
ne precedă ca o adiere care abia izbutea să scrijelească umbrele. Fereastra ce dădea spre curtea interioară era acoperită cu paginile gălbejite ale unui ziar. Am smuls foile și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul pe mobilele din lemn, scrijelite pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
ale lui Carax. Am recunoscut-o pe dată. Turnul de la „El Frare Blanc“, de pe bulevardul Tibidabo. Pe dosul fotografiei era o inscripție care spunea simplu: Te iubesc, Penélope Am vîrÎt-o În buzunar, am Închis biroul și i-am zîmbit portăresei. — Ați văzut? Întrebă ea, nerăbdătoare să iasă din locul acela. — Aproape, am zis. Mai Înainte mi-ați spus că, la puțin timp după ce Julián a plecat la Paris, a venit o scrisoare pentru el, Însă taică-su v-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
ea, nerăbdătoare să iasă din locul acela. — Aproape, am zis. Mai Înainte mi-ați spus că, la puțin timp după ce Julián a plecat la Paris, a venit o scrisoare pentru el, Însă taică-su v-a spus s-o aruncați... Portăreasa șovăi o clipă, apoi Încuviință. — Scrisoarea am pus-o În sertarul de la comoda din antreu. Dacă cumva franțuzoica s-o Întoarce Într-o zi. O fi tot acolo... Ne-am apropiat de comodă și am deschis sertarul de sus. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
uz În urmă cu douzeci de ani. Am luat plicul și l-am examinat. — Dumneavoastră ați citit-o? — Auziți, drept cine mă luați? — Nu vă supărați. Ar fi fost normal, date fiind Împrejurările, cînd vă gîndeați că bietul Julián murise... Portăreasa ridică din umeri, coborîndu-și privirea și retrăgîndu-se spre ușă. Am profitat de moment ca să vîr scrisoarea În buzunarul interior al jachetei și să Închid sertarul. Vedeți dumneavoastră, să nu cumva să vă faceți o idee greșită, zise portăreasa. — Sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Julián murise... Portăreasa ridică din umeri, coborîndu-și privirea și retrăgîndu-se spre ușă. Am profitat de moment ca să vîr scrisoarea În buzunarul interior al jachetei și să Închid sertarul. Vedeți dumneavoastră, să nu cumva să vă faceți o idee greșită, zise portăreasa. — Sigur că nu. Ce spunea scrisoarea? — Era de dragoste. Ca alea de la radio, dar mai tristă, da, fiindcă suna de parcă era de-adevăratelea. Să știți, cînd am citit-o, mi-a venit să plîng. SÎnteți toată numai o inimă, doña

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372

Paris. Mi-am găsit curând un mic apartament la etajul cinci al unei case din Rue des Dames și cu două sute de franci mi-am cumpărat mobilă la mâna a doua, suficientă pentru a face apartamentul suportabil. Am aranjat cu portăreasa să-mi pregătească dimineața cafeaua și să-mi facă curățenie. Apoi m-am dus să-l vizitez pe prietenul meu Dirk Stroeve. Dirk Stroeve era una dintre acele persoane la care - în funcție de caracterul fiecăruia - nu puteai să te gândești fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
am întrebat, femeia de după tejghea a declarat că-l cunoaște. Nu era prea sigură unde stă, dar trebuie să fi fost într-una dintre cele trei case de peste drum. Norocul ne-a surâs căci la prima la care am întrebat, portăreasa ne-a spus că-l găsim la ultimul etaj. — Se pare că e bolnav, zise Stroeve. — Se prea poate, răspunse nepăsătoare portăreasa. En effet, nu l-am mai văzut de câteva zile. Stroeve mi-a luat-o înainte și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
una dintre cele trei case de peste drum. Norocul ne-a surâs căci la prima la care am întrebat, portăreasa ne-a spus că-l găsim la ultimul etaj. — Se pare că e bolnav, zise Stroeve. — Se prea poate, răspunse nepăsătoare portăreasa. En effet, nu l-am mai văzut de câteva zile. Stroeve mi-a luat-o înainte și a urcat scările în fugă. Când am ajuns și eu la mansardă l-am găsit vorbind cu un muncitor îmbrăcat doar în vestă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]