169 matches
-
alte seri, neliniștea dispărea și așteptam nerăbdătoare plecarea mamei ca s-o șterg de acasă. Coboram scara, cu inima tresăltându-mi în piept, de parcă m-aș fi dus la o întâlnire. Nu mai era nevoie să-i spun vreo minciună portăresei, să găsesc scuze sau să cer voie. Cui? Și pentru ce? Cunoscusem o fată puțin mai mare decât mine, care se numea Jeannette Gaul. Într-o noapte, m-a apucat o migrenă și am intrat în farmacia din piața Blanche
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
le vor mai fi recunoscut pe alte două dintre veteranele sale: Loles Leon ( sora Victoriei Abril în Atame), aici în rolul unei moderatoare de televiziune abuzive, și Chus Lampreave ( bunica din Ce-am făcut ca să merit asta?) în chip de portăreasă curioasă ( care portăreasă nu e curioasă?) ce rostește o replică antologică: atunci cînd Marco - prietenul infirmierului Benigno, închis pentru a o fi violat pe Alicia - se duce la casa acestuia, portăreasa îi spune: Bine, bine, știu și eu că Benigno
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
fi recunoscut pe alte două dintre veteranele sale: Loles Leon ( sora Victoriei Abril în Atame), aici în rolul unei moderatoare de televiziune abuzive, și Chus Lampreave ( bunica din Ce-am făcut ca să merit asta?) în chip de portăreasă curioasă ( care portăreasă nu e curioasă?) ce rostește o replică antologică: atunci cînd Marco - prietenul infirmierului Benigno, închis pentru a o fi violat pe Alicia - se duce la casa acestuia, portăreasa îi spune: Bine, bine, știu și eu că Benigno e nevinovat, dar
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
Ce-am făcut ca să merit asta?) în chip de portăreasă curioasă ( care portăreasă nu e curioasă?) ce rostește o replică antologică: atunci cînd Marco - prietenul infirmierului Benigno, închis pentru a o fi violat pe Alicia - se duce la casa acestuia, portăreasa îi spune: Bine, bine, știu și eu că Benigno e nevinovat, dar nevinovat de ce?... Benigno este nevinovat de dragoste - și geniul lui Almodovar este de a fi povestit un fapt divers sordid ( un infirmier violează o tînără aflată de multă
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
o mare bucurie de a privi lumea. Partitură pe două voci, romanul este construit din împletirea discursurilor de jurnal a două personaje care „nu fac deloc eforturi pentru a se integra în hora semenilor lor”: Renée Michel, 54 de ani, portăreasă de aproape trei decenii într-un imobil dintr-un cartier parizian de bogătași, și Paloma Josse, 12 ani, fiica mai mică a uneia dintre familiile care locuiesc în acest imobil (tatăl - om politic important, mama - doctor în literatură, dependentă de
Gustul orezului cu ceai verde by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5673_a_6998]
-
prin finețe și receptivitate. A postat pe propriul site 87 de mesaje ale cititorilor cărții, ce reflectă impactul dublu al cărții sale, emoțional și intelectual, asupra unui public extrem de divers. Cum să explici inexplicabilul? Romanul alternează două voci: Renée Michel, portăreasa unui imobil de lux cu locatari ce aparțin marii burghezii, și Paloma Josse, fata de 12 ani, mic geniu, dintr-o familie foarte bogată. Confesiunea portăresei și jurnalul adolescentei dezvăluie drama comună: amândouă sunt foarte inteligente, își ascund și inteligența
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
unui public extrem de divers. Cum să explici inexplicabilul? Romanul alternează două voci: Renée Michel, portăreasa unui imobil de lux cu locatari ce aparțin marii burghezii, și Paloma Josse, fata de 12 ani, mic geniu, dintr-o familie foarte bogată. Confesiunea portăresei și jurnalul adolescentei dezvăluie drama comună: amândouă sunt foarte inteligente, își ascund și inteligența greu de înțeles și de acceptat de cei din jur, ca și apetitul vorace pentru cultură, pentru filosofie îndeosebi, ca și fascinația față de Japonia. Trăiesc vieți
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
vorace pentru cultură, pentru filosofie îndeosebi, ca și fascinația față de Japonia. Trăiesc vieți paralele până când un japonez le silește să-și arate adevărata lor natură, să fie ele însele. Romanul are un fundal social consistent: cei modești ca avere sunt portăreasa Renée și amica ei menajeră, Manuela Lopez, cei foarte înstăriți - toți locatarii imobilului. Privirea atentă a portăresei îi scrutează și le înregistrează stupiditatea ori snobismul, pretențiile de cultură înaltă și greșelile de limbă, moravurile și educația, preocupările și iluziile, forme
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
le silește să-și arate adevărata lor natură, să fie ele însele. Romanul are un fundal social consistent: cei modești ca avere sunt portăreasa Renée și amica ei menajeră, Manuela Lopez, cei foarte înstăriți - toți locatarii imobilului. Privirea atentă a portăresei îi scrutează și le înregistrează stupiditatea ori snobismul, pretențiile de cultură înaltă și greșelile de limbă, moravurile și educația, preocupările și iluziile, forme variate ale teatrului vieții, de la comedia de limbaj la tragedia comunicării. La rândul ei, Paloma fură cu
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
în jur și cu lumea. Combinație extrem de rară... Cuceritoare și sofisticate Din primele pagini, două autoportrete ți se impun ca avertisment să eviți orice tentativă de idealizare. Renée își precizează numele, vârsta de 54 de ani, statut social și domiciliu (portăreasa imobilului de la nr. 7 din rue Grenelle) și apoi datele esențiale: "Sunt văduvă, scundă, urâtă, dolofană, am bătături la picioare și, dacă e să mă iau după unele dimineți mai neplăcute, o răsuflare de mamut. N-am studii, am fost
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
Dar motanul se numește Leon (ca Tolstoi!), iar observațiile ei arată o inteligență tăioasă, spirit ascuțit, gust artistic sigur și precis în tot ce ține de cultură. Și-a găsit o ascunzătoare perfectă, și-a construit o fațadă convingătoare de portăreasă, se cenzurează mereu și totuși de mai multe ori se trădează, dar ceilalți nu sesizează nimic, ghidați doar de obișnuințe și de aparențe. Are umor și sensibilitate, ironia salvează reflecțiile filosofice de ariditate, iar subtilitatea purifică efuziunile de patetism. Și
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
surorii mai mari. Rolurile sociale asumate grijuliu nu reușesc să înlocuiască golul care face din toți o sumă de indivizi și prea puțin o familie: le lipsește dragostea, căldura sufletească, autenticitatea. Un roman psihologic exploatat discret se conturează din biografia portăresei: constanta ei grijă de a se ascunde, a se apăra, distanțarea de lumea celor avuți de care se ferește are drept o explicație o nenorocire din viața familiei și viața surorii mai mari și incredibil de frumoase, care a traumatizat
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
Nu mă mir cînd pe diverse uși văd semnul interzis: Keine Werbung!, fără reclame! "Pietre-n cale, mereu pietre"... Ger , zăpadă și o nouă surpriză din alte timpuri: geamurile apartamentului s-au umplut cu flori de gheață. Tot jugendstil, firește. Portăreasa a și pregătit găleata cu pietricele, ca să le presare pe trotuarul din fața casei. Am descoperit ce lipsește blocurilor noastre de acasă: portarul cu pietricele. TRAMVAIUL Mica Vienă Care este cea mai caracteristică bucată de oraș? Un parc? Un muzeu? O
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
care se aflau, un fel de compensație amară. Ca mulți oameni, nu mai putuseră îndura anonimatul și această neliniște putuse, în parte, să-i împingă la acele neplăcute violențe. Pentru a te face cunoscut e de-ajuns să-ți ucizi portăreasa. Din nefericire, e vorba de o faimă efemeră, căci portăresele care ar trebui să fie și sunt ucise sunt destule la număr. Crima deține, fără încetare, primul rol pe scena lumii, dar criminalul nu-l joacă decât o clipă, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
oameni, nu mai putuseră îndura anonimatul și această neliniște putuse, în parte, să-i împingă la acele neplăcute violențe. Pentru a te face cunoscut e de-ajuns să-ți ucizi portăreasa. Din nefericire, e vorba de o faimă efemeră, căci portăresele care ar trebui să fie și sunt ucise sunt destule la număr. Crima deține, fără încetare, primul rol pe scena lumii, dar criminalul nu-l joacă decât o clipă, fiind pe dată înlocuit. Victoria lui trecătoare e plătită prea scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
înmormântării au fost, de altminteri, pline de interes. Nevasta portarului zăcea bolnavă în singura lor odaie și alături de ea fusese așezat pe niște capre coșciugul. Trebuia să ne luăm singuri scrisorile. Deschideam, spuneam: "Bună ziua, doamnă", ascultam elogiul defunctului, spre care portăreasa arăta cu mâna, apoi ne luam scrisorile. Nimic vesel în toate astea, nu-i așa? Totuși, întreaga casă s-a perindat prin cămăruța care duhnea a fenol. Și locatarii nu-și trimiteau servitorii, o nu, ci se grăbeau să profite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
se grăbeau să profite ei înșiși de asemenea chilipir. Servitorii, de altfel, făceau același lucru, dar pe ascuns. In ziua înmormântării s-a văzut că sicriul era prea mare pentru ușa odăii. "O, dragul de el, spunea din patul ei portăreasa, extaziată și îndurerată în același timp, ce înalt era!" "Nu vă îngrijiți, doamnă, răspundea unul dintre ciocli, o să-l scoatem îndată, în picioare!" L-au scos, în picioare, și apoi l-au culcat, iar eu am fost singurul (alături de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
care am înțeles că răposatul își bea în fiecare seară paharul de vin) care am mers până la cimitir și am azvârlit flori peste acel sicriu, ce m-a uimit de altfel prin bogăția lui. Apoi i-am făcut o vizită portăresei și am primit mulțumirile ei de tragediană. Pentru care pricină am făcut toate astea, spuneți-mi? Pentru una singură: mi-am luat aperitivul. L-am înmormântat și pe un vechi colaborator al Asociației Avocaților. Un mic slujbaș, disprețuit de toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
chiar ninsoarea ce cădea în ziua aceea nu m-a putut face să dau îndărăt. Cum? Ajung și acolo, nu vă temeți, ba chiar, într-un fel, tocmai despre asta vorbesc. Dar îngăduiți-mi mai întâi să vă arăt cum portăreasa mea, care se ruinase tot cumpărând la crucifixe din lemn de stejar ferecat cu argint, spre a-și savura și mai bine emoția, o lună mai târziu s-a apucat să trăiască cu un fante cu voce frumoasă. O stâlcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
tipul deschidea fereastra și începea să urle romanța lui preferată: Femei, cât sunteți de frumoase! "Se întrec cu gluma", spuneau vecinii. Dar vă întreb eu, adică de ce se întreceau cu gluma? Bun, toate aparențele erau împotriva baritonului nostru precum și împotriva portăresei. Dar nimic nu dovedește că nu se iubeau. Nimic nu dovedește, pe de altă parte! că nu-și iubea soțul. Când fantele își luă zborul, cu gâtlejul si cu brațele obosite, ea, ca o nevastă credincioasă ce era, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fratele lui. El e plecat din oraș acum. Bărbatul zâmbi larg. Nu se lăsă păcălit. — Herr Gunther, detectivul particular? Șeful meu ar dori să discute cu dumneavoastră. Își Îndreptă degetul spre Mercedesul uriaș: Vă așteaptă În mașină. Am vorbit cu portăreasa și ea mi-a spus că sunteți așteptat să vă Întoarceți În seara asta. Asta era acum trei ore, deci vă dați seama că așteptăm de ceva vreme. Chiar este ceva foarte urgent. Mi-am ridicat Încheietura mâinii și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Admiralstrasse, nr. 43 era genul de loc În care șobolanii poartă dopuri În urechi, iar gândacii suferă de o tuse nasoală. Camera lui Neumann era În spate, la subsol. Era umedă. Era murdară. Era Împuțită. Iar Neumann nu era acolo. Portăreasa era o țestoasă cu căpățâna mare și maxilare proeminente, cu un corp otova de sus până jos ca un puț de mină. Părul ei era la fel de natural ca parada În marș pe Wilhelmstrasse și era cât se poate de evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trezește unui om matur ima ginea lui din tinerețe ! Un băiețandru cu obrajii încă îmbujorați copilărește deasupra fumului de tuleie, cu trupul costeliv, dar cu vocea foarte groasă, care își compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda înnegrită a garderobului, nu chipul lunguieț, cu sprâncene groase și nas puternic, îl neliniștește, ci redingota bleumarin, gilet-ul galben pai cu floricele într-o tentă foncée și pantalonul în culoarea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca și mănușile. Ce-i lipsește deci ca să fie asemeni celorlalți tineri de aici, moda să fi mers mai departe ? Cupa hainelor să fi rămas demodată ? Sau poate felul stângaci cum își duce corpul ? Cum să-și fi dat seama portăreasa dinspre ce punct al Europei vine ultimul ei chiriaș, student în filologie și epigrafie ? O derută încă a mai rămas, ce-i drept, în privirea ei, dar el nu mai are de gând să i-o risipească, nu este nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai vadă în viață, iar cores pondență, ți-am spus ! Nici măcar cu Margot n-a purtat ! Doar n-am să-i spun că la prima lui ieșire, Tudor a mers să-l caute, și doar așa am aflat că murise ! Portăreasa i-a spus că nenea Sandu murise de infarct, cu două-trei luni înainte, și că nu se păstrase nimic... Nici acte, hârtii, nici acele memorii ce se știe sigur că au existat, puținii lui prieteni erau la curent, văzuseră pagini
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]