349 matches
-
actor de dramă, în adevăratul sens al cuvîntului, de care doar cu rolul din Seven - în compania lui Morgan Freeman -, s-a mai apropiat. Ridat, îmbătrînit, extrem de vulnerabil, personajul capătă relieful dorit și asta pentru că regizorul este și un extraodinar portretist: chipul unei bătrîne iese din penumbră punctînd tăcerea printr-o maiestate a atemporalului. Asemeni marilor fotografi, Ińárritu are capacitatea cuprinderii existenței umane în chipul devenit mască. La aceasta se adaugă o cruzime pe care o au uneori povestirile lui Julio
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
analog, cel cu d-na Humpel, cît și autoritatea juridică ce nu șovăie a-l osîndi. în fața Curții de apel Iași, Hasdeu înțelege a se apăra cu superbie singur, făcănd apel la norma realistă potrivit căreia scriitorii nu sînt decît "portretiștii societății". Spre cinstea juraților din acel timp și loc, autorul este achitat, e drept cu o majoritate de un singur vot. Dar efectul intim l-a oferit totuși o anume timorare a sa, căci retipărind, într-o altă versiune, scrierea
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
referent, ci, pornind de la acestea, recuperează experiențele personale irepetabile în forma, conținutul și intensitatea lor. Substituirea este posibilă, dar numai până la un punct. Dintr-o imposibilitate a transpunerii perfecte (cu eliminarea blocurilor masive de timp), dar și prin arta de portretist al vieții interioare, Octavian Paler decupează din existența sa siluete ce par totodată familiare și străine: "Eu nu mă substitui nimănui. Nici măcar copilului de unsprezece ani care, într-un miez de noapte din septembrie 1937, a coborât speriat dintr-o
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
a unei mari personalități a culturii române, într-un stil variat, agreabil, alert, fără prețiozități, nesofisticat, franc, adecvat, dar și cultivând, adesea, cu fervoare, cu voluptatea unui viciu, paradoxul. De n-ar fi talentul scriitoricesc incontestabil al autorului - narator, evocator, portretist -, mulțimea temelor - unele aride prin însăși natura lor - ar putea crea cititorului o stare de disconfort. Portretele sunt numeroase și se împletesc adesea cu evocarea. Mai întâi cele ale unor personalități celebre: Eugen Ionescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Al. Piru, Marin
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
de foarte timpuriu, portretul devine pentru el vehiculul performanței și al conștiinței de sine. Referindu-se la un asemenea moment, la cel imediat următor terminării războiului (anii 1919-1920), Baba mărturisește fără echivoc: ,,...făceam ce voiam, căpătasem faimă și aere de portretist, lucru justificat de un anumit orgoliu al vîrstei". Era încă perioada craioveană, cînd el lucra constant în atelierul tatălui său și cînd supravegherea acestuia se exercita atent, dar fără intervenții explicite decît atunci cînd normele academiste păreau amenințate prin interpretări
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
fi îndoielnică sau că ar mai avea nevoie și de alte argumente. Dimpotrivă, ea însăși poate fi invocată ca argument în cazul oricărei observații și evaluări exterioare. Am insistat, însă, asupra acestui moment, pentru că identificarea și autoidentificarea lui Baba ca portretist, dar ca unul cu totul special, este cheia înțelegerii întregii sale opere și chiar calea de acces către intimitatea unei profunde meditații asupra existenței și a condiției umane. Autoportretul din 1922 și Portretul mamei din 1927 sînt, în acest sens
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
ale sale, de momente nostalgice și mărturisiri despre sine în raport cu semeni ce-și divulgă numele, atunci avem de-a face cu latura memorialistică a Fișierului, într-o balanță cu talgere ușor mișcătoare. Vom gusta aici arta polemică a unui feroce portretist. Beneficiază de atenția sa astfel, revenitor, Adrian Păunescu, Dinu Săraru, o seamă de figuri de panoplie și panopticum, Ion Dodu Bălan, Titus Popovici, cel care scriind sarcastic despre înalți demnitari comuniști, face figura unui lacheu de casă mare, care își
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
o nealterată putere de seducție asupra celui ce-l citește. Seducție neegalată decât de aceea a portretelor schițate din câteva linii esențializate. Dacă ar fi să izolăm vreo proeminență a scrisului său, am numi fără îndoială expresia acestui talent de portretist, care se manifestă, cu precădere după 1966, mai ales la aflarea morții vreunui prieten sau cunoscut ori la întâlnirea, în plimbările sale, a altuia asemenea, pe care nu-l mai văzuse de mult și care îi apare acum devastat de
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
erxistențial dramatice. În afară de aceste mijloace care țin de tehnica scrierii, autoare are o deschidere majoră spre integrarea culturii generale În descrierea și explicarea diverselor situații concrete de viață. Imagistica sa, bogată și diversă, Îi dezvăluie atât o trăsătură de subtil portretist cât și una de picturalitate. Uneori, bogăția de imagini, mai ales din natură, te face să crezi că autoarea este un pictor care Își construiește tablouri cu cuvinte. Impresiile generale desprinse din lecturarea romanului său, „JERTF... DE SEAR...”, conduc la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
le reținusem. Poate descopeream astfel opiul capabil să liniștească un suflet chinuit? M-am refugiat în imobila viață a liniilor și formelor. Această temă îi convenea de minune caracterului meu de pictor macabru - desen după cadavru. Eram într-adevăr un portretist de cadavre. Dar ochii, ochii Săi închiși, aveam nevoie să-i văd acum din nou? Nu se întipărise oare, suficient de profund, imaginea lor în spiritul, în creierul meu? Nu știu. Până dimineață, am executat mai multe crochiuri, dar nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
copilărie, pînă la moartea lui Cehov; de la mizantropia sa, pînă la dragostea față de apropiați - ori năpăstuiți ai soartei ; de la duioșia-i discretă, pînă la sarcasmu-i notoriu; de la eșecurile literar-teatrale, pînă la glorie. Paradoxalul Anton Pavlovici este perfect prins În tușele portretistului Troyat. Iar cartea te acroșează prin atîtea fire documentare și nu numai, Încît simți nevoia s-o ...rescrii, măcar rezumînd-o... Familia. Pentru autorul de mai tîrziu al Stepei, familia a Însemnat o ghiulea agățată de picior, din copilărie, pînă-n ultimele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe vremea când mi se făceau fotografii pentru supracoperte. Și Adrian se așeza la loc în fotoliu. — Freddy nu se leagă de chestii cum ar fi expresia firească a subiecților săi, spuse Fanny. Tocmai asta face din el un fotograf portretist de mare clasa. — Cam face risipă de film, nu vi se pare? — Cred că ziarul își poate permite aceste cheltuieli, zise Fanny sec. — Asta fără doar și poate. Dar ce rost are să facă atâtea poze cu aceeași figură? — Așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cărți și asemenea ziare exotice." Volumul de amintiri se întregește cu două Addenda. Prima dintre ele, Sub cinci redactori-șefi la "România liberă", o contribuție notabilă la istoria presei românești dintr-un răstimp de patru decenii, pune în relief darul de portretist al autorului, viziunea sa echilibrată și convingătoare, dozarea judicioasă a umbrelor și luminilor. Cea de-a doua, Nomenclaturistul din familia mea, ne readuce la tema esențială a cărții, cea a "destinului basarabean". O verișoară a autorului, rămasă în U.R.S.S.
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
un chip ridat, dar la fel de expresiv precum cel al Eloisei a cărei frumusețe veștejită de trecerea timpului are o noblețe aparte pe care i-o aduce transfigurarea. înainte de a fi un foarte bun regizor, Juan Carlos Falcon este un admirabil portretist și un remarcabil realizator al tablourilor de gen care trimit către pictura spaniolă. Din filmul lui răzbat vocile ancestrale ale vechii Spanii, iar ele vorbesc cu intensitatea irepresibilă a dragostei și a urii.
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
posturi se pot împlini cuviincios și de oameni mediocri.” Orgoliul lui Lovinescu, ocolit de onoruri, nu se dezminte. Filipescu, în schimb, are vocație nu doar de orator, ci chiar de scriitor. Scriind despre el, Lovinescu însuși își redescoperă vocația de portretist: „cu capul rotund, cu înfăți- șare de boule-dogue iritat; cu ochii albaștri, adese bolovăniți, cu păr țepos, cu aere de plutonier în retragere cu mișcări retractate, gata să se arunce. Caricaturile timpului (din Facla, de pildă - n.m.) l-au fixat
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
bun-simț etc. În aceste cazuri nu de portrete e vorba, ci de miniaturi conceptuale în care autorul pleacă de la niște ființe reale pentru a-și construi un mini-eseu abstract în care persoana vitală e lăsată deoparte. Andrei Pleșu nu e portretist, ci stilist, cel puțin în această carte. Cu trei-patru însușiri prinse într-o schemă generală nu capeți un portret, ci te alegi cu o himeră ridicată pe un profil-robot. Adică cu o schiță. Din acest motiv greutatea volumului stă în
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
care a purtat pantaloni, și, încă, roșii) al lui Musset, Chopin, Flaubert sau Mérimée, i-a fost partener de viață 15 ani, adorând-o și devotându-i-se, ca secretar particular, ca primul cititor al operelor ei, ca medic, coafor, portretist, pe scurt, ca factotum. Dar înainte de toate, ca bărbat, care o excita și o calma, cum afirmă autoarea biografiei, „în același timp pisică tandră și câine fidel”, cum a spus Flaubert, un pic invidios pe cel pe care George Sand
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
folosea Ernst Junger - cîteodată artiștii cei mai demni de admirație sînt „greu de developat". Rezistă, cînd voiești să le trasezi o figură lesne inteligibilă, tocmai pentru că știu să fie incomod exigenți cu ei înșiși. Vasile Gorduz e dintre aceștia, și, portretist de exemplară acuitate, pare a desfide rîvna ambițioasă a criticului care ar încerca să-l portretizeze, rînduit, securizant și statornic. Nu-i pasă de circumstanțieri abile, înaintează deschis, vulnerabil, în viul unui aprig corp-la-corp cu absolutul: nu se voiește sub
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
acelora pe care ni le pun la dispoziție naratologia sau poetica, eseul său despre romanul românesc rămâne cea mai importantă sinteză asupra genului epic din câte s-au făcut (prin istorii literare, mai ales), până azi, la noi. Calitățile de portretist ale lui Mircea Iorgulescu se răsfrâng și asupra analizei critice propriu-zise; el caută totdeauna formulările esențiale și gesturile definitorii („Ceea ce merită să fie văzut - iată o formulare esențială pentru înțelegerea literaturii lui Geo Bogza”, spune criticul), punând în evidență mărcile
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
-și fac propriile jocuri. Cel de-al treilea roman, Legături de sânge de Ceridwen Dovey, se deosebește radical de ambele: acțiunea se petrece într-o țară fără nume - Președintele a fost răpit, împreună cu oamenii care lucrează pentru el (bucătarul, bărbierul, portretistul), ținuți captivi de cel ce a condus lovitura de stat, Comandantul. Ficțiunea se citește ca alegorie a puterii, mai aproape de teatrul absurdului decât de proza realistă. În jurul celor doi deținători succesivi ai puterii se strâng sau se lărgesc, în cercuri
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
Comandantul. Ficțiunea se citește ca alegorie a puterii, mai aproape de teatrul absurdului decât de proza realistă. În jurul celor doi deținători succesivi ai puterii se strâng sau se lărgesc, în cercuri, viețile lucrătorilor apropiați și ale apropiaților acestora - soția președintelui, soția portretistului, fiica bucătarului și logodnica fratelui bărbierului. Din rotirea cercurilor, compuse din prezențe masculine și feminine, se conturează imaginea deținătorului puterii, abstractă și concretă, familiară și înspăimântătoare. Provocarea adresată cititorului este imensă: să refacă poveștilor din fundal, să descopere miza profundă
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
treilea mod de percepție, dinafara „taberelor” pro sau contra. Lectura pe care Alexandru George o întreprinde pentru biografia și opera lui Nicu Steinhardt se plasează sub semnul paradoxului, în sensul că se admite un tertium al personajului portretizat pe care portretistul nu îl poate interpreta. Ceva ne scapă și acest ceva trebuie cercetat cu o deschidere a intelectului și a inimii cât mai generoase. Alexandru George scrie că este nevoie de o relectură în condiții ne-partizanale și de așezare a
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
pariu ocazional”. Scene de comedie amară a istoriei sunt prinse nonșalant în cadru: de la, să spunem, o lecție a lui Tudor Vianu din anii ’50 la acordarea titlului de „cetățean de onoare” al Sibiului în anii 2000, dezvăluind un excelent portretist, sensibil la detalii și situații definitorii, dublat de un evocator de medii cu simțul grotescului moral. Printre personaje - tatăl poetului și Emil Ivănescu, prieteni ca Dinu Pillat, Alexandru Vona, Matei Călinescu sau Tudor George, colegi de liceu ca Sandu Ienibaci
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
E cronica răvășirilor puse în tipar memorialistic, grosul amintirilor fiind rupt din boema artistică a Chișinăului din anii ‘70-’80. Cititorul face cunoștință cu figuri antologice din scena cu deșertăciuni culturale ale lumii de peste Prut. Igor Isac e un înzestrat portretist, căci personajele ți se întipăresc în memorie prin pitorescul lor strident și prin idealurile lor derizorii, la fel cum episoadele erotice prin care trece autorul au o tentă romanescă cu accente macabre: la moartea tatălui face dragoste cu soția chiar
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
bătrînul împovărat de avere, din cutare tablou de ambianță gotică, de Reymerswaele. Peste determinări demonstrative, care să-l identifice previzibil, tipologia atinsă, în schimb, de penelul unui artist fundamental, Jan van Eyck, îi instalează modelul uman într-o surpriză fertilă. Portretistul, începător de geniu al picturii flamande, ne servește dubla efigie a unui cuplu italian, Arnolfini, care și-a condus afacerile negustorești la Bruges. Dar închipuie, această pereche din Toscana, un soi de paradigmă enigmatică. Frontala lor dualitate, de comanditari fascinanț
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]