442 matches
-
fildeș, reprezentînd efigii ale lui Budha, oameni, animale, plante. În secolele IV-VI se răspîndește pictura pe mătase (suluri), apoi pictura pe zidurile templelor din peșteri (secolul al IX-lea). În timpul dinastiei Tang (618 - 907) pictura se dezvoltă pe genuri: portretistică, peisajul, scene de gen. În epoca Song (960 - 1279) se dezvoltă pictura de peisaj în tușuri și laviuri. Ceramica este un domeniu reprezentativ al artei (olăria, porțelanurile translucide, porțelanurile „verzi” din sec. 17 și „roz” din sec. 18). Caracteristică este
Chinezi Han () [Corola-website/Science/326335_a_327664]
-
monedelor s-au putut chiar identifica personaje istorice altfel necunoscute (și care e de presupus că ar fi rămas necunoscute dacă nu ar fi emis monedă - de exemplu regi sciți minori de pe teritoriul Dobrogei de azi), s-a putut observa portretistica unor emitenți altfel necunoscuți sub acest aspect, s-a confirmat sau revizuit datarea unor evenimente istorice etc. Monedele sunt un ajutor prețios pentru arheolog, permițând datarea absolută sau relativă a nivelurilor de locuire evidențiate pe parcursul explorării siturilor arheologice prin metode
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
romană, în ronde-bosse, descoperite fie pe teritoriul României, fie în afara hotarelor ei și intrate în colecțiile publice românești ca dar al foștilor lor deținători. 38 de portrete sunt identificări iconografice, restul de 68, anonime, sunt discutate în ultimul capitol dedicat Portretisticii provinciale. Catalogul de la sfârșitul volumului este menit să facă legătura între ilustrație, piesele identificate sau anonime, paginile unde sunt ele comentate, precum și datele lor individuale (material, locul descoperirii, locul conservării, numărul de inventar). Datele tehnice ale sculpturilor au fost plasate
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
italieni, ca Tommaso Portinari, director al filialei din Bruges a băncii familiei Medici din Florența. Aceștia au adus din Italia numeroase tablouri și au jucat un rol important în stabilirea relațiilor dintre pictura flamandă și cea italiană. Desăvârșindu-și arta portretistică, Memling a studiat și operele picturale ale maeștrilor italieni. Influența reciprocă este ușor de observat, fiind suficient să se compare "Portretul unui bărbat" al lui Memling cu "Tânărul cu medalie" al lui Botticelli (Vezi articolul). Primele portrete ale lui Memling
Hans Memling () [Corola-website/Science/300097_a_301426]
-
extinderea spațiului, ceea ce conferă profunzime compoziției. Se poate observa la Memling și tendința de a mări chipul, iar unghiul de vedere este ușor orientat de jos în sus, asigurând astfel modelelor sale o alură statuară. Aceste soluții originale în arta portretisticii fac operele lui Memling ușor de recunoscut, iar artistul este clasificat între cei mai mari portretiști ai secolului al XV-lea.
Hans Memling () [Corola-website/Science/300097_a_301426]
-
realizeze filme documentare, în mare parte reconstituiri cât mai reale a unor fapte petrecute, care într-un fel sau altul a influențat opinia publică la un moment dat. Veridicitatea reportajului este creată prin: relatarea secvențială a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca real. Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul îmbină cele trei moduri de expunere (descrierea, narațiunea și dialogul), creând impresia unei reconstituiri în
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
maestrului, proiectate pe un fundal cu caracter pur decorativ, realizat de ucenicii săi. Portretele lui Cranach măsoară în general 50 cm în înălțime, fapt care permite redarea chipului în mărime naturală. Tabloul "Iudita", pe temă biblică, pictat totuși după regulile portretistice, redă probabil figura uneia dintre doamnele de la curtea princiară, fiind foarte asemănător cu tabloul "Portret de tânără doamnă" (1526), aflat în muzeul "Ermitage" din Sankt Petersburg. Strămoșii biblici reprezintă un motiv la care Cranach revine foarte des în creația sa
Lucas Cranach cel Bătrân () [Corola-website/Science/306577_a_307906]
-
tablouri cu conținut eroic, altele "doar frumoase" sau realistice. Parterul este rezervat naturilor statice și al lucrărilor tematice. Galeria de artă poloneză veche expune o mare varietate de efigii care scot în evidență mulțimea de artibuții pe care-l are portretistica în domeniul politic și social. Inițial această galerie s-a deschis prezentând portrete aristocratice și de curte monumentale, mixate cu câteva portrete poloneze și europene tradiționale, cu portrete din secolul al XVIII-lea și cu portrete create în timpul lui Stanisław
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
Mihail (Mișu) Popp () a fost un pictor român, reprezentant al academismului românesc, care s-a remarcat în domeniul portretisticii și al picturii bisericești. Alături de prietenul său Constantin Lecca și de litograful Carol Popp de Szathmary, Popp a făcut parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a secolului al XIX-lea. Provenit fiind dintr-o
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
român din secolul al XIX-lea, care, între anii 1846 - 1848, a studiat la Academia de Artă din Viena. Practic, pictura românească de la - în Ardeal, împreună cu cea din Principate, a început să facă parte integrantă din cea a Occidentului. Prin portretistică, a lăsat documente prețioase pentru cunoașterea epocii în care a trăit, fiind unul dintre creatorii portretului de tip Biedermeier în pictura românească, precum și unul dintre realizatorii portretului istoric cu rezonanță romantică. A realizat o vastă operă de acest gen, având
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
guvernamentale, care a luat măsuri contrarevoluționare în domeniul picturii românești tocmai pentru ca împrăștierea "duhului răzmeriței" să fie restrâns. Aceste măsuri au reprezentat în istoria picturii românești o stagnare artistică relativă, singurele genuri artistice acceptate fiind compozițiile cu teme religioase și portretistica. Ca urmare, Constatin Lecca, Mișu Popp și Barbu Stănescu s-au apucat să zugrăvească biserici din București: Biserica Sfântul Gheorghe-Nou, Biserica Curtea Veche, Biserica Sfânta Ecaterina din București și Capela cimitirului Șerban Vodă. Datorită executării acestor lucrări, Mișu Pop a
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
subiect de pelerinaj al prietenilor și comanditarilor. După moartea sa din 1892, "Pantheonul" a fost demontat și lucrările au plecat spre muzee sau colecții private. Mișu Popp a fost un reprezentant al academismului românesc și s-a remarcat în domeniul portretisticii și al picturii bisericești Opera sa artistică trebuie încadrată în primul rând în cadrul istoric al evoluției picturii românești, care are o importantă componentă bizantină, deci religioasă. Fără a avea caractere specifice și tradiționale, arta românească a evoluat de secole sub
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
și până în 1859 la Unirea Principatelor. Cei doi mari artiști transilvăneni au reușit ca împotriva tuturor opreliștilor și împotriva demoralizării generale a intelectualilor români, să trezească interesul publicului față de artă, chiar dacă conținutul ideologic exprimat a fost mai precar prin abordarea portretisticii în compozițiile lor. Constantin Lecca și-a definit un rol mai important prin abordarea picturii cu tematică istorică, fapt care a pregătit oarecum conștiința populară pentru actul Unirii Principatelor. Mișu Popp nu a fost atras de pictura monumental - istorică a
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
să-și apere drepturile lor. Toate aceste portrete au devenit prin tematica lor documente de necontestat ale acelor vremuri și, mai sunt încă răspândite prin satele ardelenești din Țara Bârsei: Toderița, Cernat, Arpătac, Satulung, etc. O realizare fără echivoc în portretistica românească este portretul haiducului legendar Radu Anghel, împușcat de către poteră în anul 1860 în comuna Moșteni - Greci. Portretul acesta relevă sensul social pe care Mișu Popp l-a dat operei sale. Haiducul este înfățișat în două versiuni, bust și în
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
dând o expresie nouă a idealurilor estetice. Cum în prima jumătate a secolului al XIX-lea influența academismului european și a regulilor clasiciste și-a pus amprenta asupra picturii cu tematică istorică, stilul Biedermeier a fost asimilat mai întâi de portretistica românească, după care el s-a propagat și în celelalte genuri ale creației artistice: grafică, mobilier, artă decorativă și arhitectură. În spațiul geografic românesc, pictura a dobândit unele caracteristici specifice Biedermeier-ului de origine vieneză. Perioada de asimilare a acestui stil
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
a "Muncitorului" lui Băncilă. Ioan Zaicu a fost primul artist care a înfățișat o asemenea temă în pictura românească și de aceea lucrarea sa stă alături de cea a lui Băncilă. "Fierar odihnind" a fost, de fapt, o operă singuratică în portretistica romantică pe care Zaicu a practicat-o influențat de stilul bănățeanului Nicolae Popescu. "Muncitorul" a fost expus în iarna 1949 - 1950 la Moscova cu ocazia Expoziției de arte plastice a Republicii Populare Române. Calitățile de colorist și desenator ale lui
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
în alegoria cu autoportret intitulată " Un cap visător încununat cu lauri". Cunoscându-se pe sine, Băncilă nu s-a rezumat la un autoportret care să emane doar impresii de suprafață, ci abordând lecțiile pe care marii maeștri le-au dat portretisticii, a purces la înfățișarea oglindirii sufletești. La München, ca și la venirea sa în România după terminarea studiilor, el s-a înfățișat în forme clasiciste inspirate ca stil din portretistica lui Tizian, Velasquez și Rembrandt, precum și din opera lui Franz
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
ci abordând lecțiile pe care marii maeștri le-au dat portretisticii, a purces la înfățișarea oglindirii sufletești. La München, ca și la venirea sa în România după terminarea studiilor, el s-a înfățișat în forme clasiciste inspirate ca stil din portretistica lui Tizian, Velasquez și Rembrandt, precum și din opera lui Franz von Lenbach. În autoportretul realizat în perioada 1896 - 1898 la München, s-a înfățișat cu plete ondulate și negre, părul vâlvoi reliefând într-un mod fără echivoc, chipul energic cu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
continuare și desăvârșire a operei artistice pentru care era convins că s-a născut. Lucrarea oglindește nu numai propria-i suferință, ci și condiția grea a artistului în societatea burgheză, tabloul reușind să exprime un tragism necunoscut până atunci în portretistica românească. "Autoportretul" realizat în anul 1908, care astăzi se află la Muzeul de Artă din Cluj sau cel din 1910, care se află la Muzeul K. H. Zambaccian, redau alte momente din din viața sa zbuciumată, încercări pe care le-
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
vegetalului, chemările imensitatii cosmice. Nimic fastuos, nimic criptic și totuși atât de profund, de apropiat sufletului nostru. Cu un robust sentiment panteist cultivă încrederea în rosturile pozitive ale vieții, definitorie pentru un creator iubitor de frumusețe, adevăr și esență. Autodefinirile portretistice - care alcătuiesc un ciclu - ne releva prin fermitatea desenului și tensiunea culorilor, intransigența caracterului, vigoarea firii și luciditatea gândului.
Galeria de Artă „Nagy Imre” () [Corola-website/Science/331358_a_332687]
-
a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Prima serie, Călugărenii, e dominată de întrebarea-refren „Ce vrei tu?”, răspunsul urmând să-l clarifice, treptat, cea de-a doua: „Țara Românească, Moldova și Ardealul”. Timbrul evocării, energia portretistică, simțul dramatic al peisajului, tensiunea temporală fac din Mihai, una dintre cele mai reușite pagini ale „Epopeei cinematografice naționale”. Dacă în prima parte eroul e doar răzvrătit, în cea de-a doua e vizionar și poet al spadei. Filmul, scris
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
Chiar și «Amintirile» ieșite în volum, în franțuzește și românește au fost tot dictate sub formă de articole de ziar. Interesante prin conținut, toate portretele lui nu trec de ziaristică informativă și nu se zărește nici urma talentului memorialistic și portretistic. Arta scrisului urmează totuși alte legi decât arta vorbirii.”" Principalele lucrări publicate de Take Ionescu au fost: Opere apărute postum: În timpul unei vizite în Italia în vara anului 1922, Take Ionescu s-a îmbolnăvit de febră tifoidă și a murit
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
în realizarea plastică amprenta tehnicilor respectivei perioade realizate de renumiți pictori regionali, cum sunt și Neagoe și ieromonahul Partenie de la Mănăstirea Tismana, care dovedesc o pricepere deosebită în modul de folosire a suprafețelor și de organizare a decorului pictat. Arta portretistică este pusă în evidență de chipurile sfinților sârbi: Sfinții Cuvioși athoniți Simeon și Sava (1200; 1235), tată și fiu, foști domnitori ai Serbiei, Ștefan Dușan (1308-1355), Sfinții Mucenici Chiric (în vârstă de 3 ani) și mama sa Iulita, pictați la
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
o vorbă de tăgadă despre cel ce-a fost unul dintre cei mai importanți poeți ai generațiilor postbelice , totodată, dramaturg și traducător , dar, mai ales, prietenul de cuvânt românesc nealterat, Cezar Ivănescu. Incomod și erudit... , două cuvinte care sugerează esența portretistică a celui căruia Constantin Noica Îi mărturisea cu admirație: Am vibrat deosebit la glasurile unor poeme... am rămas rece la atingerea altora, dar peste tot am simțit că este vorba de ceva „sacru” În scrisul d-tale. Scurtele Întrevederi bienale
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
valoare de blazon al avântului revoluționar de care a dat dovadă participanții la mișcarea de emanicipare națională de la 1848. Imaginea conducătorilor revoluției își are originea în vechile izvoade iconografice pornite pe de o parte de la niște realități înfățișate cu procedee portretistice corespunzătoare și pe de altă parte acestea au fost înzestrate cu sensurile morale cu ajutorul cărora o națiune își structurează și își fortifică conștiința de sine. Imaginile conducătorilor revoluției de la 1848 au fost tipărite și reproduse permanent din 1848 până astăzi
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]