109 matches
-
mai apuc. Pe cer trece un îngeraș speriat. Picuri-picuri îi curge sîngele din năsuc. // Iar mie mi-e frică, / mi-e frică, / mi-e frică peste măsură. Stau culcat pe frunze uscate. / Picuri-picuri sîngele îngerașului îmi cade pe gură." (Poem) Posedatul este însă și un vizionar care are acces la misterul întrepătrunderii lumii vizibile și a celei invizibile. Transcendența și-a pierdut atributele pozitive, amenințînd existența omului: "Viermuială a îngerașilor carnivori, / trupurile rozalii și bine lustruite, / gurițe melancolice binevorbitoare de dulcegării
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
pe care Îl văzuse călăuzind neobișnuita ceată de pelerini, la poartă. Dante era sigur. Iar lada era aceeași pe care o văzuse la Porta del Prato. Dar acum, În picioare, În fața altarului, chipul călugărului nu mai avea nimic din expresia posedatului extenuat care Îi apăruse În lumina nelămurită a zorilor. Cu un gest dramatic, bărbatul Își aruncă gluga pe spate, descoperindu-și țeasta complet cheală, cu o frunte maiestuoasă. Parcă statuia de marmură a unui roman din vechime ieșise din pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fantezia creatoare e facultatea dominantă în artist și cum opera de artă exercită o seducție irezistibilă asupra sufletelor, nu se poate un teren mai prielnic pentru insinuarea unei acțiuni diabolice. Din punct de vedere creștin, maeștrii perversității în artă sunt posedații care împodobesc răul devastator în fastuoasa magie a frumuseții. Când conștiința lor nu le impune limita subiectivă, e necesară limitarea obiectivă a constrângerii sociale. Căci dacă individul își arogă dreptul nelimitat de a propaga duhul disoluției, de mii de milioane
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în ființa lui torturată emisfera subterană a patimilor infernale sau în sus, cuprinzând emisfera supraterestră a extazului paradisiac. Demonicul din natura păcătoasă e întrupat cu deosebire în figura halucinantă a lui Ivan Karamazov sau a lui Nikolai Stavroghin din romanul Posedații. Seraficul e întrupat în Alioșa Karamazov și în Prințul Mîșkin din romanul Idiotul. Pentru preocupările noastre, Prințul Mîșkin oferă figura cea mai interesantă. Dostoievski a vrut să întrupeze în el ideea unui sfânt modern. Unul dintre cei mai noi și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din ..posedați", adică din 121 poeții care lucrează automat sau sub presiunea propriilor lor obsesii și viziuni .profetice și din "creatorii" adică din scriitorii care sunt în primul rând niște meșteșugari instruiți, pricepuți, conștienți. Această distincție pare, în parte, istorică : "posedații", spunem nod, sânt poeții primitivi, șamanii ; apoi romanticii, expresioniștii, suprarealiștii. Poeții profesioniști, instruiți în școlile de barzi din Irlanda și Islanda, poeții Renașterii și neoclasicismului sunt "creatori". Dar, firește, nu trebuie să considerăm că aceste tipuri se exclud reciproc, ci
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și un iremediabil scelerat, cum îl numește preotul Belciug,când îl admonestează din amvon cu mânia divinității pentru a fi săvârșit anumite fapte urâte.Personajul romanului Ion n-are nimic patologic și nici o altă dovadă de a-l incrimina printre posedații de o “mistică” irezistibilă,dar nici nu reprezintă o figură ideală.Nelăsându-se intimidat de predicile preotului,nici de judecata de la tribunal,Ion cel voluntar și tenace, viclean și de un calcul rece își suține stratagema până când o va face
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
avem cum să-i minimalizăm sinceritatea confesiunii, în chip de călătorie inițiatică în bolgiile sufletului secret, ce capătă dimensiunea unui patetic cult al falusului, descris în zeci de chipuri cu ochiul rece al anatomistului, dar și cu palpitul demențial al posedatului. Această cruzime "neorealistă" a depravării și derapajului în amoralitate face echipă cu parabola onirică "Roata și osia" sau masiva suită de "Viziuni" ce explorează o Italie a misterelor și a măștilor istorice susceptibile de fraudă și ipocrizie. Este o reglare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
film, apărut în 1984, ies în evidență dansul barbar al lui Valérie Kapriski (care încă nu și-a revenit după Anul meduzelor), despuiată la tot pasul, compoziția neverosimilă a unui Francis Huster în rolul unui scenograf roșcovan preocupat să monteze Posedații de Dostoievski sau compoziția mai puțin bizară a unui Lambert Wilson tînăr, care o face pe fotograful, dar destul de prost. Rubrica "Televiziune" din Libération, 20 februarie 1997 Neutilizînd ghilimelele pentru "despuiată", "roșcovan" sau "bizară", enunțiatorul indică faptul că aceste cuvinte
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ai limbajului din literatura americană, alături de William Faulkner, Henry James și Thomas Pynchon. Importanța operei este dată de simbolurile și reprezentările fantastice, oferite de către mare și balena albă Moby Dick. Chiar marea este scena luptei titanice între balena albă și posedatul, demonicul căpitan Ahab a cărui obsesie îl va duce la moarte atât pe el, cât și pe echipajul său. Elementele fantastice ale lui Moby Dick nu provin numai din existența monstrului marin și din episodul halucinant al luptei dintre căpitanul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
exterminat. Spiritul legii la care ne referim a reflectat în esența sa sinteza concepțiilor timpului despre etiologia alienării și despre periculozitatea socială a bolnavilor mintali. Cum de cele mai multe ori alienația mintală era condiționată de incubația unor forțe de origine malefică, posedatul era fie adorat, fie mai deseori supus la exorcisme greu de suportat, uneori chiar exterminat; execuția capitală a încheiat existența multora din alienați. Știm că Occidentul, sub dominația unei mai intransigente teocrații, a oferit multe exemple de acest gen. Ortodoxia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
spus ca să audă toată lumea care erau de fapt intențiile lui Hitler. Una dintre aceste cărți celebre scrise În ’38-’39 se numea Hitler mi-a spus, iar a doua, Revoluția nihilismului. Din acest punct de vedere, aș face legătura cu posedații actuali, dispuși să-și distrugă viața pentru că nu găsesc o rațiune de a trăi. Reiau o idee pe care am expus-o la o conferință recentă de la forumul Skidmore, organizată de revista Salmagundi. Spuneam că aceștia intră În categoria celor
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Dionysos Baccheios". În timpul ceremoniei (te le te), posedat de către zeu, ci se prefăcea/drept "bacchant și nebun". Era, foarte probabil, o procesiune în care inițiații, "sub puterea zeului", se lăsau purtați de o frenezie considerată de către public, ca și de posedații înșiși, drept "nebunie" (mania). Herodot se mulțumea să reproducă o istorie care i se povestise la Olbia. Demostene, într-un pasaj celebru (Despre coroană, 259), încercând să-și ridiculizeze adversarul, pe Eschine, ne revelă, în fond, anumite rituri din micile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
numesc Familia... Familia eram bineînțeles noi, dar reunită efectiv printr-un hazard: eu - Paul Werhovensky (faptul că numele meu se asemăna cu cel al unui erou al lui Dostoievski era o pură coincidență - eu nu-i citisem la vremea aceea Posedații -, ca și toate celelalte asemănări) - moștenisem o veche casă boierească, de care singurul lucru cuminte ar fi fost să mă descotorosesc cât mai grabnic... Bineînțeles, acțiunea se plasa într-o epocă oarecum anistorică, foarte asemănătoare însă cu perioada dintre cele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pedeapsă (romanul fascinantului Petersburg), Idiotul, Frații Karamazov cu cel mai mare interes, dar Dostoievski îmi era străin (multă vreme, l-am preferat net pe Tolstoi) și nu aveam să-l înțeleg cu adevărat decât târziu, prin Amintiri din casa morților, Posedații și Omul din subterană; Proust aștepta încă să-l citesc, iar Balzac, care-mi va fi aproape doar peste decenii, mă plictisea. M-a interesat pe atunci și romanul lui Victor Papilian, Fără limită, fiindcă releva urbanitatea românească a Clujului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale Împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt În aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților și ologilor, al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul, adevăratele progenituri ale lui Beelzebul. Cea mai potrivită replică pare aceea dată de orbul din naștere vindecat, În Ioan 9, 25-33: [Iudeii] „l-au chemat a doua oară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
În acest fel vor fi capabili, ca și mine, să facă distincția: sunt relatări ale miracolelor care în majoritatea cazurilor pot fi întâlnite în faptele istorice dificil contestabile, în special numeroasele vindecări carismatice ale lui Isus, printre care și ale posedaților. Un al doilea gen de relatări ale miracolelor privesc evenimentele extraordinare, dar nu total neobișnuite pentru acele locuri: de exemplu, plaga țânțarilor sau a lăcustelor și alte plăgi ale exodului din Egipt. Al treilea gen de relatări amintesc cu claritate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Cas Petru Dumitriu. Un dialogue sans masques et sans rideau de fer, „La Nation roumaine”, 1961, 208; Virgil Ierunca, În bobote, „Cuvântul în exil”, 1963, 10; Monica Lovinescu, Ploaia cu noroi, „Ființa românească”, 1964, 2; Monica Lovinescu, Petru Dumitriu și „Posedații”, „Ființa românească”, 1966, 4; I. Negoițescu, Victimele realismului socialist. Petru Dumitriu, „Agora”, 1989, 2; Nicolae Manolescu, Marile familii, RL, 1990, 3; Dosar Petru Dumitriu, APF, 1990, 1; Geo Șerban, După 30 de ani, VR, 1990, 3; Anton Cosma, O frescă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
practica și gândirea mistică ale lui Steinhardt au devenit un fel de monomanie, care îi alterează felul de a gândi în general și îi influențează negativ înțelegerea problemelor politice sau culturale. De exemplu, el înțelege celebrul roman al lui Dostoievski, Posedații, în care sunt arătați un grup de revoluționari ruși din secolul trecut ca niște "îndrăciți", ca o viziune a ceea ce a devenit mai târziu comunismul, iar pe comuniști ca pe niște "îndrăciți"". "Marin Oltescu" (Notă a informatorului "Marin Oltescu" privind
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mine din Notă a informatorului Marin Oltescu. Mă îndoiesc că "gândirea mistică" ar fi devenit pentru Steinhardt o "monomanie", care să-i altereze "felul de a gândi". Nu cred, de asemenea, că relatarea interpretării pe care Steinhardt o dă romanului Posedații, i-ar fi favorabilă acestuia. Sesizez, de asemenea, o diferență între nota lui Oltescu din 1966 și cea a lui Alexandru din 1981, ceea ce mă face pe de o parte să-i dau dreptate lui Toader Paleologu, atunci când afirmă că
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
stupefianta incultura pe care traducătoarea (sau/ și redactoarele) și-o divulgă la tot pasul. Nici macar titlul cărții nu e tradus prea nimerit, tocmai de aceea l-am citat în varianta să originală. Românul Demonii al lui Dostoievski este tradus că Posedații (calc direct după titlul englezesc), si e limpede că nici traducătoarea, nici cele două redactoare ale volumului nu au auzit de Memorialul mănăstirii al lui Jose Saramago, apărut totuși nu de mult la aceeasi editură, pe care il traduc Baltasar
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
musafir devine, în apartamentul rece, instalat într-un fotoliu, însuși spectrul alogenului care lăsase urme durabile în moravurile locului. Stocul de date - recognoscibil până la detalii asimilabile, azi, aspectelor numite de Fernand Braudel structurile cotidianului - ni se precizează de către pasionatul, aproape posedatul răscolitor de vechi documente, poate să incite într-un mod paradoxal, vivificând, adică, dosare de existență necunoscute vulgului, și oricum, nerespectabile în ochii lui, fixați în prezentul sinonim cu a trăi neresponsabil, dar profitabil. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
recent din „L’Express” (24-30 oct.) dezvăluie o manieră de a traduce a francezilor despre care se știa demult, dar căreia nimeni nu-i consacrase până acum un examen amănunțit. Știam, de exemplu, ca, în anii 1930, românul lui Dostoievski Posedații, cu prefață lui Gide pe deasupra, fusese scurtat de editor la două sute, două sute cincizeci de pagini. La fel, Ulise de Joyce, în traducerea lui Larbaud, aprobată de autor. Anchetă din „Le Point” se referă la românele polițiste de care editorii și
Cum traduc francezii () [Corola-journal/Journalistic/4154_a_5479]
-
poeticii lui Dostoievski, Ed. Univers, București, 1970, p. 378. 5) Ibidem. Un caz aparte îl constituie A. Gîde, al cărui unic român Leș faux monnayeurs n-ar fi fost, probabil, scris fără lecția lui Dostoievski (cf. Mihail Sebastian, Nota la Posedații, în "Revista Fundațiilor Regale" din 1 sept. 1937, pp. 679-683). Ar fi de inserat aici și opinia lui Nathalie Sarraute dintr-un eseu inclus în L^ère du supçon privind pe Dostoievski drept precursor al lui Kafka. 6) Cf. Dinu
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
în postura de răzvrătit împotriva inerțiilor sterpe, înstăpânite, se ține în continuare departe de viața politică, neagreând guvernarea mareșalului Pilsudski. înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, semnează în periodice cu pseudonimul Z. Niewieski capitole dintr-un roman polițist, Posedații, pe care nu mai apucă să-l termine, plecând în august, ca invitat, în călătoria inaugurală a unui transatlantic polonez, în Argentina. Va rămâne acolo aproape două decenii și jumătate. Neglijat de scriitorii din Buenos Aires din 1947 până în 1953, când
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
Stafia purtînd un roi/ Sacru-demoniac împrejurul/ Aburelui și vrînd să se mărească/ Din tot ce mișcă sub rană" (întunericul). îndoielile nu sînt decît teste înfrigurate ale unei pietăți care n-a dezarmat, inspiratoare de nostalgii filtrate prin devastatoarea luciditate metaforizantă. Posedatul s-ar zice că are șansa izbăvirii chiar trecînd prin incandescentele miezuri ale căderii sale. însăși căderea funcționează aci, în calitatea sa complexă, precum un Purgatoriu: "Urmați-mă, șovăiri,/ Ale unui corp scăldat în fluviul/ Infernal dar cu valul fraged
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]