1,109 matches
-
niciodată al meu, n-am fost niciodată a ta pe deplin. Mereu a fost ceva la mijloc, ceva care s-a opus cu îndârjire ca „noi” să existăm. - Noi... - Nu există noi, oricât mi-aș fi dorit. Iubirea mea e posesivă, nu aș putea să te împart cu altele, iar tu ai nevoie de libertate. Și n-ai fost aici când doar de asta am avut nevoie, de prezența ta. - Nu pot să-ți fiu alături de fiecare dată când ai nevoie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trăiesc fără iubirea lui. - Poate fi singura ta șansă să te simți împlinită alături de un bărbat în această viață. Gândește-te bine! - Și să trăiesc cu frică, cu senzația că o altă femeie îl răsfață atunci când nu suntem împreună? Sunt posesivă. Nu vreau să împart ceea ce iubesc cu nimeni. Gelozia mea nu ar face decât rău relației. Am ajunge să ne urâm. Prefer să păstrez în amintire doar faptul că l-am iubit. De fapt l-am și urât de foarte
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai profund înțeles, tatăl continuă: Așa va învăța că degetul e al său, pentru că acest plânset vrea să însemne: degetul meu! vai! degetul meu. Și de la al meu, la eu, nu mai e decât un pas, un singur pas, de la posesiv la personal, pas prin care durerea se împlinește. Și eu-ul, conceptul de eu.... Văzând cu ce priviri dezorientate îl privește Marina, Avito tace, cufundându-se în propriul eu. * Carrascal veghează la evoluția micului sălbatic, meditând la paralelismul dintre evoluția
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
care ar umbla după mine cu pistolul încărcat. Ca să mă omoare. De fapt ar fi nasol. Aș fi hăituit zi și noapte. Evident că ar exista femei care ar înțelege că nu pot fi doar al lor. Femei mai puțin posesive. Care m-ar ajuta să scap de urmăritorii înnebuniți de gelozie. Și femeile astea m-ar ajuta să ies pe balcoane în timpul nopții și să cobor pe burlane cu tabla ruginită. Pro babil că aș avea nevoie de o trusă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și pe el și pe femeile care îl iubesc, parcă reia o practică arhaică. Doamna ToganÜ manifestă aceeași tărie, cruzime și elevație spirituală ca doamna RokujÜ: femei din familii aristocrate, instruite și foarte cultivate, pline de talent și de spirit posesiv. Domnișoara Christina distruge tot în viață și în moarte: femeile familiei par apăsate de un blestem, pier vitele și păsările, strigoiul cere mereu sângele și vlaga celorlalți. "Mortul viu" se supune unei fatalități pe care cititorul trebuie să o descopere
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
reinventată prin mimetism, fantomele obiectelor sfîrșesc prin a fi obiectele însele, carcasele își recuperează conținutul, grafiile gratuite promit, într-o altă viață, dezvăluiri esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a povesti face din el un personaj inepuizabil, imprevizibil și posesiv. Vecin cu Bosch, călător prin terifiantele spectacole sabatice, amestecă savant halucinația cu viclenia în dezlănțuiri infernale care mai mult incită decît înspăimîntă. Infernul său nu are nimic punitiv, el creează chiar o anumită stare de confort; ființa se relaxează, morfologia
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
în a o tuli sau a o mierli). Mai complicată și mai ambiguă este interpretarea formei reflexive: poate fi vorba de un reflexiv al interesului, al participării (ca în și-o cumpără = "o cumpără pentru sine"), dar și de unul posesiv; acesta ar intra totuși în contradicție cu sensul verbului, pentru că, în principiu, cineva nu poate fura tocmai lucrul care îi aparține (dar să nu uităm că există și expresia a-și fura singur căciula). Formula este una glumeață, paradoxală, în
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
fata Îi șoptea același „nu te grăbi!”, simți În Întreaga sa ființă momentul când zborul se frânse, iar Rică nu mai simți vechea sa strepezire și reluă drumul său către rai. Obosit și extrem de bucuros, o sărută prelung, o Îmbrățișă posesiv, o Îmbrățișare plină de iubire. Au mers În baie, s-au Îmbrăcat, au revenit la masă și În timp ce sorbea din cupa de șampanie, fata l-a Întrebat: Cum a fost, mulțumit de ... știi tu? Nemaipomenit, extraordinar, excelent, Îți mulțumesc foarte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și oricând! Mulțumită? Foarte! Și acum să-ți dezvălui planul meu pentru noi, vrei? Ascult cu iubire și interes! Vrei să-ți spun ... Ger? Brr! Dar dacă o vei spune cu căldură, mă va bucura! Fata Îl privi pasional și posesiv și-i admiră corpul bine clădit iar calmul respirației o liniști și Începu: Apartamentul acesta nu este al meu, este al fratelui meu mai mic pe care Griguț l-a făcut șef-sondor și lucrează tot În Irak, părinții mei au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
luminiță de bucurie și tristețe simultană, atunci când Ger a făcut gestul de a arăta către dormitor. O luă În brațe și cu multă tandrețe o culcă și Începură să se iubească așa cum parcă nu o mai făcuseră, G era extrem de posesivă și dispusă a dărui tot ceea ce era mai de preț În făptura sa mirifică și În sufletul său bun! S-au iubit lung și intens, apoi s-au liniștit la o cafea excelentă. Într-un târziu, Gertrude a spus: Te
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
așternu peste întinderi o plapumă de nea imaculată, semn că noul anotimp lua în stăpânirea sa ținuturile. În pomi apărură fructe albe, de argint, sub greutatea cărora crengile se aplecau la pământ ca într-o rugăciune. Iarna este un anotimp posesiv. Învelind cu o mantie albă cuprinsurile, satele și orașele, ea intră până și în casele oamenilor cu pale de vânt rece la fiecare deschidere a ușilor sau ferestrelor, acoperind cu o pulbere albă pământul ars de verile fierbinți, de brumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
au părut că au trecut destul de repede, timp În care am mai citit câte ceva. Acasă, totul era În ordine. Mă aștepta aceeași singurătate care m-a Îmbrățișat În prag! Avea ochii Înlăcrimați. Se pare că mi-a dus dorul... Egoistă, posesivă și devastatoare! O bestie! 27 februarie 2006 Întâmplări... de la “Sfânta Împărtășanie” Ploua de o săptămână fără Încetare. Aveai impresia că pământul se va scufunda și apele vor pune stăpânire pe Întreg satul. Vântul bătea În rafale cu o viteză destul de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
urbe. În pașii lor se tăinuiau întrebări ce păreau a fi puse într-un seif de la care nu aveau cheile potrivite. Îngrijorat de starea Inei, Alex găsi să-i spună: - Ești o mamă prea mămoasă, draga mea! Pot spune chiar posesivă. Îți amintești? Nu noi le-am spus copiilor că de acum sunt maturi și că se pot conduce după capul lor? - Mă doare pentru Vișinel, e încă necopt pentru a se bate cu morile de vânt ale vieții! Tăcerea se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
an și opt luni. Era un tip violent cu două personalități mascate, una de bărbat atent și iubitor, iar alta, mai ales sub influența alcoolului, era acea personalitate narcisică de manipulare și posesiune fizică și psihică. Era deosebit de gelos și posesiv și cu el alături viața mea era redusă la zero. Eu nu suportam ideea de a fi comandată, lovită și cel mai periculos mi s-a părut posesiunea psihologică. Îngrozitor, eu nu puteam să accept așa ceva, pentru că nu vroiam pur
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
extraordinar în corpul meu dar nu-mi dădeam seama. Corpul meu era spălat pe interior și nu eram obișnuită, aveam senzația că mă simt mai rău. A fost o săptămână de luptă interioară, între corpul meu intoxicat și mintea mea posesivă canalizată pe boală și dureri. A fost o luptă interioară, cu un mic disconfort abdominal și dureri de cap, dar nimic grav. Am mâncat foarte puțin în acea perioadă de detoxifiere pentru că suplimentele alimentare sunt benzina cea mai de calitate
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu i le-aș fi putut oferi Antoniei niciodată: coliere cu aspect primitiv, pantaloni din catifea, lenjerie intimă de culoare roșie, ciorapi cu dantelă care mă scoteau din minți. M-am ridicat și eu și am început să o privesc posesiv în timp ce ea, încordată și conștientă de privirea mea, își aranja ciorapii țipători. Locuința lui Georgie, o încăpere mare, dezordonată, în același timp dormitor și cameră de zi, care dădea spre o alee nu departe de Covent Garden, era plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
calmă, ca o hrană pentru suflet, era o experiență pe care n-o mai trăisem cu nici o altă femeie. Eu și Antonia nu ne priveam așa niciodată. Antonia nu ar fi rezistat pentru mult timp unei astfel de priviri: caldă, posesivă și cochetă, Antonia nu s-ar fi expus astfel. — Crăiasa Apelor, am rostit în cele din urmă. — Prinț al Neguțătorilor. — Mă iubești? — La nebunie. Tu mă iubești? — Pentru vecie. Nu, nu pentru vecie, răspunse Georgie. Să ne exprimăm corect. Iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea răspunse imediat: — Da. Nu contează. Am oftat amândoi. Mâna mea se mișca întruna pe suprafața mesei. Mi-am fixat privirea asupra sabiei, cuprins de o puternică dorință de a pune mâna pe ea. Honor o ținea cu un gest posesiv, cu amândouă mâinile puse pe teacă, asemeni unui animal mare de pradă care a pus gheara pe unul mai mic. Stătea cu fața în lumina lumânărilor, era palidă și cam ofilită, își ținea ochii strânși ca în bătaia unei lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îmi trimisese prețiosul ei păr. M-am întors și am privit-o pe Antonia în față, stând amândoi în dreptul ferestrei. Ea mi-a mângâiat brațele, și-a plecat capul în față și m-a învăluit cu aceeași privire tandră și posesivă. — Biata Georgie! spuse Antonia. Dar e tânără, o să-și găsească în scurt timp pe altcineva. Cred că ești foarte mândră de tine, i-am spus. Până la urmă se vede că toată lumea te iubește pe tine. — Mă pricep la chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Într-o gară. Ar putea să intre niște străini care să-i ia locul și ea n-ar avea cum să le explice. Nu va Înțelege ce-i spun cei de la vamă. Dar Își zise că, dacă e atât de posesivă, el va obosi curând. Era riscant să-i faci probleme unui bărbat. Fericirea ei nu era atât de sigură Încât să Îndrăznească să-și asume cel mai mic risc În privința asta. Privi În urmă: Myatt stătea cu capul puțin plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și mă strânse lung, cu multă căldură. —Doamne, ce dor o să-mi fie de tine, spunea el. Și mie, am șoptit. — Ce faci la Moscova? interveni Sophia. E o groapă, nimic mai mult. Cu mâinile Încă În jurul lui Hunter - foarte posesiv, recunosc - am spus: —Mă Întâlnesc cu Lauren acolo, pentru un meci de polo pe zăpadă. E pe cale să se amorezeze de un tip acolo. —Zău? —Un oarecare domn Giles Monterey. În clipa următoare, ceva extraordinar se petrecu. Sophia, cea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o să mă prezinte tuturor minorilor frumușei de pe aici. Nu! Îi interzic asta! obiectă Camille. —Mamă! se oțări Henri la ea. Turnă câte un vin fiert pentru Lauren și pentru el și se Întinse leneș Într-un fotoliu, de unde privi lung, posesiv, la Lauren, În timp ce Își rumega cârlionțul lung de pe frunte. —Sylvie, hai vino sus să-ți arăt noile mele ținute de schi, mă chemă Marci de la balcon. Sigur, am zis. Hunter, te superi dacă dispar cinci minute? O să supraviețuiesc, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
coborât geamul și am introdus alte monede în fanta mașinăriei. Când jeturile de apă biciuiră caroseria încă udă, Vaughan și soția mea începură din nou să facă dragoste. Catherine îl ținea de umeri, uitându-se la fața sa cu ochi posesivi, o amantă dezlănțuită. Își înlătură părul blond de pe obraji, dornică să se întoarcă iarăși la corpul lui Vaughan. Acesta o sprijini de banchetă, îi depărtă coapsele și începu să-i maseze pubisul, căutându-i anusul cu degetul mijlociu. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de a le atinge. Când devin ale tale, marcate de posesia ta, obiectele nu mai au aerul de a fi acolo din întâmplare, ci asumă o semnificație ca parte a unui discurs, ca memorie făcută din semnale și embleme. Ești posesivă? Poate nu există încă elemente suficiente pentru a spune așa ceva: deocamdată, se poate spune că ești posesivă cu tine însuți, ca să te legi de semne în care descoperi ceva din tine, temându-te să nu te pierzi o dată cu ele. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de a fi acolo din întâmplare, ci asumă o semnificație ca parte a unui discurs, ca memorie făcută din semnale și embleme. Ești posesivă? Poate nu există încă elemente suficiente pentru a spune așa ceva: deocamdată, se poate spune că ești posesivă cu tine însuți, ca să te legi de semne în care descoperi ceva din tine, temându-te să nu te pierzi o dată cu ele. Într-un colț se află mai multe fotografii înrămate, atârnate pe un perete una lângă alta. Fotografiile cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]