191 matches
-
și acum nu vor să asculte să dea agiutoriu la svânta mănăstire precum le era obiceiul, ce unii se fac siimeni; alții să pun lemnari pe la boieri , alții să duc într-alte părți”. Țăranii au răspus că ei nu sunt poslușnicii mănăstirii “ce sânt oameni de moșie și au moșiile sale”... Vodă însă i-a dat “rămași”, adică au pierdut în fața egumenului Leontie, urmând să slugărească mănăstirea. ― Pe unde ne-or mai purta pașii, dragule? ― Părinte, mi se pare că ni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mănăstire ce s(e) cheamă Dealul Mare,... făcută de Iane Hadâmbul ce-au fostu postelnic”... Acești egumeni au arătat lui Costantin Duca vodă un uric de milă de la răposatul domnul Costantin vod(ă) pentru “ocinele și satele cu vecini și poslușnici”, dar la această dată “aflându-s(e) toate pustii și oamenii împrăștiiați... și măn(ă)stirile foarte slabe cu schimbările vremilor de acmu... s-au milostivitu și-au făcut obiceiu acestor sv(i)nte măn(ă)stiri”... Pentru mănăstirea Galata
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
acestor sv(i)nte măn(ă)stiri”... Pentru mănăstirea Galata, 24 de vecini (țărani) din Plopi și din Belcești, pe care i-a așezat în satul Mânjești, care vor da într-un an câte 3 ughi de om. Alți 8 poslușnici de “poslușanie pregiur mănăstire”, care să dea câte 2 ughi de om pe an. La fel a procedat vodă și cu celelalte mănăstiri. La sfârșit, spune Costantin Duca vodă: “Și banii acestor oameni ce vor da ei pe an, egumenii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
impune ar fi: de ce nu puneau sfințiile lor - cei de la Sfântul Mormânt - osul la treabă? Răpunsul vine firesc, tot printr-o întrebare: cum să se atingă sfințiile lor de oaie, de capră, de vacă sau de porc? Pe ogor e altceva; muncesc poslușnicii, țăranii, țiganii robi și câți alții, iar “bucatele”, cum le place ‘mnealor să spună, sunt prefăcute în parale, care... Dar asta-i treabă cunoscută, părinte... ― Adică să le depună “în mâna patrierșiei sale” cu țâdulă de la sfinția sa mitropolitul. Te rog
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am pierdut-o. Așa că te rog spune-ți gândul cel adevărat și astfel îmi vei dovedi că toate discuțiile pe care le-am avut pe marginea acestor deosebite cărți nu au fost zadarnice. ― Altfel spus, sfințite, nu erau robi doar poslușnicii și țiganii care se mai aflau poate prin aceste mănăstiri, ci și bieții țărani din satele care aparțineau mănăstirilor sau se aflau pe moșiile mănăstirești. ― Ai dreptate cu asupra de măsură, fiule, dar să mergem mai departe. Iată că la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Am uitat, părinte, de 13 mai 1677, când: “Dosithei, din mila lui Dumnezău, patriarhul Ierusalimului, Dumnezău cela ce-i oblăduitor întru tot sfinții sale. Facem știre tuturor cui să cade a ști cu iastă carte a patrierșii noastre pentru rândul poslușnicilor sfintei mă)n(ă)st(i)ri a Bârnovii, care și mai înainte de alți creștini domni au avut iertare de toate, deci și acum mărie sa, creștinul Antonie Ruset voievod și domnu a toată Țara Moldovei, milostivitu-s-au și i-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
țigani. Un altul, din 5 iulie 1629 (7137), spune că Miron Barnovschi voievod dăruiește aceleiași mănăstiri un loc de 20 de case, un loc de chervăsărie și un heleșteu în Valea Ciricului, scutind în același timp de toate dările pe poslușnicii mănăstirii. „Ai băgat de seamă ceva deosebit, fiule, citind aceste hrisoave?” m-a întrebat vocea călugărului. Tocmai mă gândeam că mănăstirea Nicoriță este a doua din Iași - după mănăstirea Sfântul Sava - care a avut chervăsărie proprie. Apoi mi-a atras
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
svânta mănăstire Clatiia în Codrul Iașilor...zidită de boieriul nostru Panu vameșul, cu hotarul prin pregiurul mănăstirii, în Codru, din loc domnescu...Și hiind svânta mănăstire în codru, pentru pază de oameni răi le-am dat să-și facă și poslușnici, să hie de toate dările în pace.” Aproape ca de fiecare dată, am auzit remarca călugărului: „Cred că locul nu era mic. Într-o zi dacă reușeai să-l înconjuri cu piciorul.” Aceste vorbe m-au convins - pentru a câta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
1674 (7182)?” Dacă îmi îngăduie sfinția ta, am să dau citire ispisocului: „Io Dumitrașco Cantacuzino voievod...m-am milostivit și am dat și am întărit sfânta mănăstire ce se cheamă Hlincea, ce iaste în Codru, lângă târgul Iașilor,...cu 15 poslușnici ce sântu împregiurul svintei mănăstiri, pentru că svânta mănăstire iaste aproape de Codru și, pentru tâlhari, fără de oameni nu pot călugării să lăcuiască...” „Cred că sfințiile lor au fost călcați de nelegiuiți de s au plâns lui vodă. Drept urmare, au fost miluiți cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ce sântu împregiurul svintei mănăstiri, pentru că svânta mănăstire iaste aproape de Codru și, pentru tâlhari, fără de oameni nu pot călugării să lăcuiască...” „Cred că sfințiile lor au fost călcați de nelegiuiți de s au plâns lui vodă. Drept urmare, au fost miluiți cu poslușnici.” Da’ uite că s-au mai plâns și alții, dar nu lui vodă, ci mitropolitului, tocmai când se afla la Iași și Dosoftei, patriarhul Ierusalimului. „Asta se întâmpla la 9 iulie 1674 (7182)” Știi cumva și cine erau jeluitorii? „ Era
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aveți a lăsa foarte în pace satul Mirăieștii [...] întru nimică să nu-i învăluiți” (subl. n.). O lună mai târziu același domn semnalează cui se cuvine că șoltuzul și pârgarii din Piatra nu respectă cărțile domnești ce le au „niște poslușnici ai mănăstirii de preste apa Bistriței”, pentru anumite scutiri, „iar voi învăluiți pre dânșii și-i trageți la toate să dea cu voi”. În raport de gama largă a situațiilor create de-a lungul timpului, de condițiile felurite ale modului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
erau scutiți de dările personale, mazilii și ruptașii 17 erau scutiți de unele dări, în schimbul unor servicii aduse autorităților, preoții, episcopii și mănăstirile plăteau dările și scutelnicii 1 erau total sau parțial scutiți de dări. Ei corespondau cu vechii poslușnici 2 ce se învoiau cu boierii, fie să le slujească, fie să le plătească o anumită sumă. Bejenarii, cei veniți din alte sate (tărnicenii), nu plăteau nici un bir, fiind socotiți necăjiți, locuitori fără căpătâi. Totuși, sub domnia lui Ghica, au
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
biserica catolică și biserica Sfântul Ioan (construită între anii 1803-1813). Mai mult ca sigur, structura socială a așezării era una specifică perioadei fanariote: o elită politică și una cultural-religioasă profilate în jurul elementelor grecești și, la baza piramidei sociale, categoriile scutelnicilor, poslușnicilor, ale micilor negustori și meseriași, precum și numeroasele lor slugi. Fenomenul degrecizării instituțiilor politice și bisericești, ce a urmat mișcării revoluționare condusă de Tudor Vladimirescu, și, în special, modificările operate la nivelul titularilor de proprietăți imobiliare au stimulat tendințele de expansiune
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
mai-mai să se desprindă de drumul bine pietruit al Târgoviștei, ca în basme telegarii înaripați. De la Târgoviște au pornit pe înserat, că era lună plină și prin codrul desfrunzit se vedea ca ziua. Erau doi, Ștefan în haină de frate poslușnic și ieromonahul Gherasim Hagiul, cel care de când fusese să se închine la Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, umbla cât ținea postul mare de la mânăstire la mânăstire, să afle de la credincioșii întâlniți pe cale dacă peste vreun popă se abătuse vreo
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sine, ca să le poată recita numele într-o continuă litanie. A ajuns la Mitropolia din Târgoviște tocmai când bătea clopotul în Turnul Chindiei, nu a avut nimic de comentat când i s-a spus că porunca mitropolitului este să ducă poslușnicul la Hurezi la mânăstire cu cărți sfințite, dar de Paște din partea lui Io Constantin Voievod. S-a uitat cu mirare la cei doi cai mărunți, cu șeile puse pe ei și la măgarul încărcat cu doi desagi. „Plecați chiar acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Acolo ne odihnim, dormim un ceas ca să putem face Sfânta Liturghie... Prințul nu-l mai urmărea, un fior îl străbătu și știa că nu era de frig, pentru că deși noaptea se simțea răcoroasă, era bine îmbrăcat pe sub caftanul ponosit de poslușnic. — ...N-am ținut drumul Câmpulungului, deși tare mi-ar fi plăcut să trec pe la mânăstire pe la Robaia. Când mi-am dat seama că domnia ta ești beizadea Ștefan mi s-a făcut frică și mi-a părut rău că nu mi-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apucară drumul spre Poenarii de Muscel. Au ajuns la Hurezi vineri seara târziu de tot, cu animalele de cărăușie istovite iar ei străbătuți de cârcei în toate mădularele. Pe drum nu mai opriseră decât la mânăstirea Slănicului, cea în care poslușnicii citesc psalmii fără oprire, ziua și noaptea. Oprirea nu fusese pentru odihna lor, ci a dobitoacelor cărora începuseră picioarele să le tremure de atâta mers. La Hurezi, Ștefan se rugă de ieromonah să se odihnească pentru a putea pleca sâmbătă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de toți monahii mânăstirii, îmbrăcat cu veșminte curate potrivite rangului său, începu utrenia în așteptarea arhimandritului Ioan, starețul. Ștefan se trezi când clopotul cel mare anunța începutul liturghiei. Se îmbrăcă în fugă și trase peste hainele lui caftanul ponosit de poslușnic. Ieși din chilia friguroasă în care se odihnise tocmai când sfinția sa Ioan trecea spre biserică și grăbit se alătură celor doi călugări care-l însoțeau pe arhimandrit. O treaptă, doar o treaptă, în urma arhimandritului păși în pridvor și înălță capul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când sfinția sa Ioan trecea spre biserică și grăbit se alătură celor doi călugări care-l însoțeau pe arhimandrit. O treaptă, doar o treaptă, în urma arhimandritului păși în pridvor și înălță capul în sus, deși știa că nu se cuvenea ca poslușnic să facă asta, dar el nu era poslușnic, era Ștefan, celui căruia când era copil de nici zece ani i se spunea la orice năzbâtie: „Vezi că te vede Maica Domnului din bolta pridvorului”. Maica Domnului veghea din bolta pridvorului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se alătură celor doi călugări care-l însoțeau pe arhimandrit. O treaptă, doar o treaptă, în urma arhimandritului păși în pridvor și înălță capul în sus, deși știa că nu se cuvenea ca poslușnic să facă asta, dar el nu era poslușnic, era Ștefan, celui căruia când era copil de nici zece ani i se spunea la orice năzbâtie: „Vezi că te vede Maica Domnului din bolta pridvorului”. Maica Domnului veghea din bolta pridvorului, pe tron, cu Pruncul în brațe și împrejur
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
reciproc și porniră spre altarul a cărui catapeteasmă lucea de aurul bogat cu care meșterii o acoperiseră la porunca doamnei Marica. Înainte să dea binecuvântarea de început a ecteniei mari, arhimandritul îl întrebă scurt pe ieromonah: Unde ți-ai găsit poslușnicul, că este cam neînvățat. Gherasim aruncă o privire prin ușa diaconească și zâmbi blând. Avea ieromonahul o desăvârșită grație a mișcărilor atunci când făcea slujbele, încununată de zâmbetul lui serafic. Când din ușile împărătești ale oricărui schit uitat de lume, spunea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simțeau pe înaintașii ctitorului mânăstirii lor, ai lui Io Constantin Voievod ca și cum ar fi fost acolo aievea la Sfânta Slujbă. Fiind Sâmbăta lui Lazăr se făcea liturghie pentru pomenirea morților, gândi Ștefan. Arhimandritul nu-l recunoscu pe Ștefan în chipul poslușnicului atunci când l-a miruit și lucrurile au rămas așa, cărțile sfinte purtate în desagi fiind darul de Paște al lui vodă către mânăstire și parohiile din preajma ei; „iar noi nevrednicii am făcut doar cărăușie” precizase ieromonahul, sărutând mâna arhimandritului Ioan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din Istanbul, una Lavinia, au dus-o la un schit în munte și au zidit-o de vie într o chilie strâmtă, fără hrană, doar cu un ulcior de apă, o psaltire și câteva lumânări. Zile și nopți întregi, veneau poslușnici și schimnici bătrâni să lipească urechea de ușa și ferestrele zidite și tencuite ale chiliei ca să asculte în curgere necontenită rostirea fără sfârșit a psalmilor. Și pe măsură ce șoapta era tot mai stinsă, psalmii se schimbau, cântând o bucurie depășind închipuirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
veci”. De unde se deduce că niciodată nu-i prea târziu să-ți mărturisești păcatele... Avea dreptate Theodosie egumenul Hlincei să dea la pace, fiindcă pe lângă cele 60 de fălci de vie au primit și sate, și moșii, și pădure și poslușnici... Acum, înainte de a muri prin inaniție, spune-mi de ce conducta din olane descoperită de tine se oprea sus pe creasta dealului, deasupra mănăstirii Hlincea? Mă tem că nu ți-oi putea răspunde corect. Poate că aici aveau un bazin unde
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
voievod, întocmit la 23 martie 1659 (7167), prin care întărește mănăstirii Hlincea stăpânirea - printre altele - a satului Frățileni, cu bălți de pește și cu vad de moară în apa Prutului, fânețe, loc de prisăci și scutirea de dări a 12 poslușnici. Și din nou „supt Codru”. Parcă simt răcoarea și murmurul codrului cu frunze răscoapte și neînchipuit de frumos colorate în plină toamnă, gata să cadă... Cu gândurile zburătăcite către acele vremuri, tropăim pe cărarea ce ne duce spre mănăstirea Cetățuia
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]