772 matches
-
pentru prevenirea recăderilor; Crioglobulinemii simptomatice, indiferent de etiologie. 4. Contraindicații: Sarcina (contraindicație relativă, nu au fost demonstrate efecte teratogene) și alăptarea; Alergia la AZA. 5. Precauții: Evitarea expunerii la soare; Diminuarea posologiei în caz de insuficiență hepatică sau renală; Diminuarea posologiei în cazul asocierii cu allopurinol; Supraveghere hematologică și hepatică. 6. Mod de administrare: AZA se administrează aproape exclusiv pe cale orală (cp. de 25 și 50 mg). Doza uzuală: 1-2,5 mg/kg/zi, în 1-3 prize. 7. Efecte adverse: In
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
la doze < 2,5 mg/kg/zi. Toxicitatea digestivă. Grețurile și vărsăturile sunt cele mai frecvente. Mai rar, pot apare: ulcerații bucale, dureri abdominale, diaree. Tratament: simptomatic, igienă bucală, administrarea AZA în timpul meselor. Toxicitatea hematologică (neutropenie) este reversibilă după reducerea posologiei. Au mai fost descrise trombocitopenii și anemii. Toxicitatea hematologică survine în 50 % din cazuri și este singurul efect advers ce limitează doza. Tratament: supraveghere hematologică lunară, reducerea dozei dacă GA < 2.500/mmc, sau trombocitopenie <130.000/mmc. Alergia la
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Dermatologie: psoriazis sever, dermatită atopică, lichen plan, pemfigus, pyoderma gangrenosum, eritem multiform recurent, urticarie refractară; Boli autoimune sistemice: LES, sclerodermie, vasculite asociate cu ANCA, boala Behçet, arterita Takayasu, dermatomiozită, polimiozită, sarcoidoză; Gastro-enterologie: boala Crohn; Neurologie: miastenia gravis, scleroză multiplă. 4. Posologie: Prezentare: cps 250 mg, cp 500 mg, sol. buvabilă 200 mg/ml, fiole 500 mg. Dozele: în transplantul renal, 1 g × 2/zi; în transplantul cardiac, 1,5 g × 2/zi; în transplantul hepatic, 1-1,5 g × 2/zi; doze
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
extinse, severe; Poliartrita reumatoidă - forme active, severe; Dermatita atopică - forme severe la adult. 3. Contraindicații: Alergie la ciclosporină; în nefropatiile glomerulare: infecții necontrolate, tumori maligne evolutive sau în antecedente; De evitat în sarcină (efect asupra fătului nu este cunoscut). 4. Posologie: Prezentare: soluție buvabilă fl. 50 ml, 100 mg/ml; cps. (microemulsie) 10, 25, 50, 100 mg; ampule injectabile. în transplantul renal: Doza inițială = 6-15 mg/kg/zi. Doza de întreținere = 2-6 mg/kg/zi. Posologia se adaptează în funcție de ciclosporinemie (T0
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fătului nu este cunoscut). 4. Posologie: Prezentare: soluție buvabilă fl. 50 ml, 100 mg/ml; cps. (microemulsie) 10, 25, 50, 100 mg; ampule injectabile. în transplantul renal: Doza inițială = 6-15 mg/kg/zi. Doza de întreținere = 2-6 mg/kg/zi. Posologia se adaptează în funcție de ciclosporinemie (T0) și de raportul eficacitate/toleranță în glomerulonefrite: Doza inițială = 3-5 mg/kg/zi. Doza se ajustează individual, în funcție de eficacitate (proteinurie) și de funcția renală (creatininemie), urmărind doza minimă eficace. Se întrerupe în caz de ineficacitate
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
non-Hodgkin), poliartrita reumatoidă 3. Indicații posibile (experimentale): boli autoimune: purpura trombocitopenică trombotică, anemii hemolitice autoimune, miastenia gravis, LES, vasculitele asociate cu ANCA, nefropatia membranoasă primitivă, transplantul renal: protocoale de desensibilizare, prevenirea și tratamentul rejetului acut, tratamentul bolilor limfoproliferative post-transplant. 4. Posologie: Rituximab este condiționat în flacoane de 100 mg sau 500 mg. în poliartrita reumatoidă (și în alte boli autoimune), doza uzuală este 1 g IV, care se repetă după două săptămâni. Prețul de cost este ridicat (aproape 3.000 $ pentru
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nivelul intestinului se numără, desigur, plantele medicinale; multe dintre ele au proprietăți laxative și purgative. Iată-le pe cele mai cunoscute și mai eficiente. Mai întâi crușinul. Această plantă laxativă poate fi găsită sub formă de comprimate sau de tinctură. Posologia este diferită în funcție de varianta pe care o alegeți. Eticeta de pe ambalaj vă va indica ce doză trebuie să luați. Din tinctură, de obicei este recomandat să se ia între 15 și 30 de picături de trei ori pe zi. Rețineți
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
esențial sau în infuzii. Pentru prepararea acesteia din urmă, lăsați la infuzat între 5 ml și 10 ml (una sau două lingurițe) de cimbrișor în 250 ml (o cană) de apă timp de 10 minute. Comprimatelor li se aplică aceeași posologie: unul sau două de trei ori pe zi. Pentru inhalții puneți între 5 și 10 picături de ulei esențial în 500 ml (două căni) de apă fierbinte. Măghiranul are proprietăți expectorante și fluidifiante. Poate fi folosit în trei moduri: prin
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
relație terapeutică cu un schizofren, este necesară creionarea unui anumit design al bolii: câtă vreme legăturile terapeutice cu bolnavul vor fi unele de lungă durată, condițiile în care vor fi realizate vor trebui definite: ritmul consultațiilor, rațiunea modificării eventuale a posologiei, beneficiul sperat, ceea ce pacientul este dispus sau nu este dispus să facă. Dată fiind insatisfacția intrinsecă a cererilor formulate de bolnavul schizofren este de dorit determinarea cât mai rapidă, în timp a limitelor relației cu terapeutul (respectarea orarului, interdicția telefoanelor
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
mg de 2-3 ori pe zi, în unele cazuri poate fi mai eficientă decât agenții antiparkinsonieni. d. Al patrulea drog. Se administrează o benzodiazepină, de exemplu, Diazepam 5 mg de două ori pe zi. e. Dacă akathisia persistă, se reduce posologia agentului care a indus aceste mișcări anormale sau se înlocuiește cu un agent cu potență mai scăzută, ca Tioridazină sau Clorpromazină (Remington et al, 1993). 1.3. Parkinsonismul. Triada clasică parkinsoniană constă în: 1. bradikinezie; 2. rigiditate de tip "roată
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
echipa terapeutică este pusă în imposibilitatea administrării zilnice a drogului, situație în care este preferabilă pentru administrarea intra muscular a substanțelor antipsihotice cu acțiune prelungită (depot) timp de 2-4 săptămîni. în stările însoțite de agitație psihomotorie este recomandabilă neuroleptizarea rapidă. Posologia optimă se obține prin tatonare fiind adaptată la variațiile simptomatologiei. Una din variabilile cele mai discutate și, fără îndoială, printre cele mai importante studiate este aceea referitoare la durata tratamentului cu antipsihotice incisive în spital. Pentru majoritatea pacienților (63%), durata
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
unei evoluții). Ineficacitatea unei substanțe adecvate nu poate fi apreciată decât după aproximativ o săptămînă de tratament în cazul pacienților cu agitație psihomotorie și fenomene productive și 2-4 săptămâni de terapie în cazul pacienților cu simptome deficitare. 2. Tatonările unei posologii prin creșterea sau scăderea dozei permițând afirmarea că eșecul este legat de produsul folosit și nu de doza inadecvată. Fiecare posologie trebuie și ea testată un timp, suficient fie și numai din rațiuni farmacocinetice. Cu toate că un blocant al dopaminei are
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
agitație psihomotorie și fenomene productive și 2-4 săptămâni de terapie în cazul pacienților cu simptome deficitare. 2. Tatonările unei posologii prin creșterea sau scăderea dozei permițând afirmarea că eșecul este legat de produsul folosit și nu de doza inadecvată. Fiecare posologie trebuie și ea testată un timp, suficient fie și numai din rațiuni farmacocinetice. Cu toate că un blocant al dopaminei are teoretic puține rațiuni de a fi mai eficient decât un altul cu același mod de acțiune, un produs foarte apropiat ca
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
unei asocieri. 5. Numărul de prize. în tratamentul de atac se pot administra neurolepticele în 2-3 prize pentru diminuarea efectelor secundare precoce. 6. Mod de administrare: 1. Per os - este modul de administrare preferat, în special sub forma comprimatelor, deoarece posologia se poate modula cu ușurință iar priza medicamentului este deasemenea mai facilă. 2. Administrarea parenterală (i.m.) - se indică în stările acute și la pacienții necooperanți. 3. Administrarea neurolepticelor retard - în general nu este utilizată în tratamentul de atac. Majoritatea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
răspuns la o serie de întrebări: - Sindromul deficitar este datorat bolii? în aceste condiții prescrierea unui neuroleptic dezinhibitor în doze mici ar putea fi probabil mult mai indicată. - Sindromul deficitar se datorează neurolepticului utilizat? în acest caz o diminuare a posologiei ar fi probabil eficientă (a nu se uita că bolnavul se schimbă și că 192 pasajul de la un neuroleptic antipsihotic sau de la o doză antipsihotică a unui dezinhibitor la un tratament mai dezinhibitor trebuiește avut în vedere întotdeauna). 2. Existența
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
răspuns la o serie de întrebări: -sindromul deficitar este datorat bolii? în aceste condiții prescrierea unui neuroleptic dezinhibitor în doze mici ar putea fi probabil mult mai indicată. - Sindromul deficitar se datorează neurolepticului utilizat? în acest caz o diminuare a posologiei ar fi probabil eficientă (a nu se uita că bolnavul se schimbă și că pasajul de la un neuroleptic antipsihotic sau de la o doză antipsihotică a unui dezinhibitor la un tratament mai dezinhibitor trebuiește avut în vedere întotdeauna). 7.2. Existența
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
apparent ilogică și condamnată de o serie de autori în special din școală anglo-saxonă. Două dintre ele par însă logice și merită o analiză aparte: 1. Existența proprietăților terapeutice sau a efectelor secundare diferite în funcție de substanță sau în funcție de posologia utilizată. 2. Ineficiența unei substanțe corect prescrise sau mai degrabă eficacitea ei "relativă". Am subliniat deja existența a trei linii simptomatice: - Sindrom deificitar: antipsihotice dezinhibitoare - funcție dopaminergică crescută - Sindrom productiv: antipsihotice antipsihotice: - funcție dopaminergică scăzută - Agitație-manie: antipsihotice antimaniacale/neuroleptice-sedative - funcție
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
receptori dopaminergici. în plus, există riscul pierderii avantajelor terapeutice ale primului (reluarea activității, ameliorarea indiferenții sau a apragmatismului), după cum un sindrom extrapiramidal pseudoparkinsonian are mai multe șanse să se producă. Singurul lucru înțelept care poate fi realizat ar fi diminuarea posologiei neurolepticului dezinhibitor. Remarcăm totuși că o asemnea combinație rămâne preferată pentru aproape 1/4 din situații. 3. în fine, asocierea la un neuroleptic antipsihotic a unui neurolpetic dezinhibitor, pare să reprezinte a treia direcție principală de asociere a antipsihoticelor. Rațiunile
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
pe același receptor țintă: asocierea apare din nou ilogică. Riscurile sunt fie lipsa de răspuns: receptorii postsinaptici sunt oricum blocați, fie reluarea fenomenelor delirante și halucinatorii însoțite de o creștere a anxietății. Sigurul lucru care poate fi făcut este diminuarea posologiei, elementele deficitare fiind adesea un efect secundar al antipsihoticelor care blochează receptorii postsinaptici dopaminergici (DA1). De remarcat că adesea bolnavul se schimbă cu toate acestea: în acest caz dacă după un episod productiv s-ar instala într-o perioadă oarecare
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
există doar puține interferențe între aceste două tipuri de substanțe. Asocierea benzodiazepinelor se va face deci în cadrul indicațiilor lor obișnuite. Doar înlocuirea unui neuroleptic sedativ printr-o benzodiazepină prezintă o oarecare originalitate. Scopul fiind de a obține o sedare, posologiile vor fi în general relativ ridicate, avantajul fiind absența interefernțelor între tratamentul neuroleptic dezinhibitor și o substanță sedativă și anxiolitică care nu antaganizeazaă efectul așteptat de la neuroleptic (risc frecvent în cazul asocierii unui neuroleptic sedativ). De exemplu, în cazul unei
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
din urmă are ca efect blocarea receptorilor dopaminergici efectul sedativ fiind această consecință. Haloperidolul este suficient pentru a bloca receptorii dopaminergici iar benzodiazepina aduce sedarea. Si în această situație trebuiește avută în vedere evoluția în timp și suprimarea sau diminuarea posologiei benzodiazepinei pe măsură ce scopurile terapeutice sînt îndeplinite. Utilizarea anxioliticelor și sedativelor este, totuși, curentă în tratamentul schizofreniilor încă din formele de debut precum și în cele rezistente. O excelentă trecere în revistă a fost realizată de Wolkowitz și Pickar în 1990, cât
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
din pacienții studiați primesc pe lângă NL și sedative sau anxiolitice, la un moment dat în decursul perioadei de studiu și se observă o deplasare constantă a consumului de sedative și anxiolitice înspre benzodiazepine. Scopul fiind de a obține o sedare, posologiile sunt, în general, relativ ridicate, avantajul fiind absența interefernțelor între tratamentul neuroleptic dezinhibitor și o substanță sedativă și anxiolitică care nu antaganizează efectul așteptat de la neuroleptic (risc frecvent în cazul asocierii unui neuroleptic sedativ). O analiză pe grupe de asociații
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
din urmă are ca efect blocarea receptorilor dopaminergici efectul sedativ fiind această consecință. Haloperidolul este suficient pentru a bloca receptorii dopaminergici iar benzodiazepina aduce sedarea. Si în această situație trebuiește avută în vedere evoluția în timp și suprimarea sau diminuarea posologiei benzodiazepinei pe măsură ce scopurile terapeutice sînt îndeplinite. 5. Asocierea neurolepticelor cu substanțe corectoare. Nu vom reține decît două tipuri de efecte secundare: tulburările extrapiramidale (EP) și hipotensiunea ortostatică (hTA). Celelalte efecte secundare fie nu au corectoare eficace fie pot să dispară
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
îndeplinite. 5. Asocierea neurolepticelor cu substanțe corectoare. Nu vom reține decît două tipuri de efecte secundare: tulburările extrapiramidale (EP) și hipotensiunea ortostatică (hTA). Celelalte efecte secundare fie nu au corectoare eficace fie pot să dispară prin schimbarea substanței sau ajustarea posologiei. 5.1. Sindromul extrapiramidal (vezi și paragraful referitor la efectele secundare ale NL). Sindromul extrapiramidal nu este un efect secundar constant al neurolepticelor. Prescripția de antiparkinsoniene nu trebuie să fie deci sistematică. în cursul episoadelor productive acute, necesitatea prescrierii de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Prescripția de antiparkinsoniene nu trebuie să fie deci sistematică. în cursul episoadelor productive acute, necesitatea prescrierii de doze de antipsihotice mari antrenează frecvent apariția unui sindrom extrapiramidal ceea ce impune prescrierea de corectoare. în cursul tratamentelor cronice, dimpotrivă, o diminuare a posologiei este posibilă și întotdeauna de dorit astfel încât sindromul extrapiramidal va dispărea cel mai adesea fără corectori. Corectorii efectelor extrapiramidale sunt substanțe anticolinergice. Utilizarea lor este logică căci mecanismul lor de acțiune implică alți mediatori decât cei responsabili de efectul terapeutic
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]