811 matches
-
unii ,din oficiu, Ca esti datornicul sadea, Din generația de sacrificiu ! Ai plâns și ieri, de dor de fii Plecați la munca'n țări străine Și te-ai rugat la Dumnezeu : Da Doamne să le fie bine ! Citește mai mult Posomorât, cu plasa'n manaCutreierand printre vitrine,Românul caută și adunaDe sărbători, ce se cuvine !Tot dramuindu-si mărunțeii,Și-a rupt din banii de pastile,Să poată lua, la nepoteiiCe știu că Mosul iarăși vine ! Sârman bătrân, pe fruntea ta
MARIUS ADRIAN POROJNICU by http://confluente.ro/articole/marius_adrian_porojnicu/canal [Corola-blog/BlogPost/351507_a_352836]
-
o prințesă ca toate prințesele, într-un palat strălucitor, dansând într-o rochie verde brodată cu perle și având ca partener un prinț înalt și frumos. Ah! Suspina Cora și își lua coșul cu ierburi pierzându-se printre copaci, la fel de posomorâtă ca o zi fără soare sau ca o noapte fără lună. De ce trebuia să fie vrajbă pe Pământ? Nu puteau trăi toate făpturile în pace și prietenie? Adună ce adună tristețe în sufletul ei de vrăjitoare până ce, într-o zi
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1486117673.html [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Olt, „Lipscani-ul” vechiului oraș, până în apropierea Primăriei Municipiului, se vorbea tot de bani. Aproape după fiecare răspuns la salut venea și întrebarea: „Ai auzit de pensii și salarii, nu?”. Vorbe, vorbe... Privirile cădeau pe clădirile ce deveneau tot mai posomorâte, cenușii și neputincioase în fața capriciilor vremii. Erau foarte multe, toate cu etaj, în stil vechi, păstrând tradiția locului și a vremurilor, părăsite și neîntreținute de proprietarii lor. Câteva purtau plăcuțe cu inscripția: „de vânzare”. Plăcuțe vechi. Nimeni nu a vândut
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_1_marian_malciu_1326200746.html [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
cu ea, l-a iubit pe acel bărbat care a trădat-o atât de ușor. Necunoscute mai pot fi căile vieții! Întâmplător a aflat, de la Ștefan, că Delia trece printr-o etapă grea a vieții. Și-a amintit de Ștefan! Posomorât și abătut, când ieși din spital își aminti că Ștefan l-a chemat la biroul său. Își privi ceasul, exact o jumătate de oră mai avea la dispoziție să ajungă pe strada... căută în buzunarul din interiorul paltonului, își aminti
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1465644740.html [Corola-blog/BlogPost/383546_a_384875]
-
mai în sus, În lacrimi ne ascund plecarea spre apus. Mi-am pus în geamantan visele frumoase, Și viscol întețit în carne și în oase, În suflet mi-am ascuns micile adieri, Cu noua rugăciune învățată ieri. Râul îmi șoptește, posomorât și greu, Și curg nedumeriri pe trecutul meu. Când capu-mi-ntorc ca să-ntâmpin vântul, De piscul unui gând se spânzură cuvântul. Casa mea sub pleoape-i lumină-n adâncimi, Și cuibul meu de patimi și întunecimi. Un înger îmi trasa drumul
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Numara_ti_izvoarele_.html [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
îți răpea privirea. Hainele de firmă, coafura, mersul ei ușor ce îți dădea senzația că plutește, revista de modeling ce o avea în mâna dreaptă, îi dădeau un aer de vedetă. Era o vedetă într-un peisaj șters de zilele posomorâte ale anotimpului rece. Tânărul a tresărit la vederea încântătoarei prezențe. Fața a început să i se lumineze. Au schimbat câteva vorbe, pe urmă s-au pierdut împreună în cafeneaua din zonă. Peste alte zece minute, o altă tânără s-a
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1418600672.html [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]
-
primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483564920.html [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
o lume livrescă, unde personaje sunt Joyce, Rodin, Garcia Lorca, Withman, echivalează cu apariția madelainei lui Proust, ce declanșează memoria în căutarea unui timp, așa cum pentru Mariana Cristescu acest decor este propice întoarcerii în propria copilărie: „Am zărit... un cais posomorât / și m-am gândit să-i spun bună seara / ... și să-l întreb dacă e rudă cu caisul meu de acasă.” „Capitulare” înseamnă pentru Mariana Cristescu a alege calea scrisului: „Cred că va trebui să scriu această carte, / până la urmă
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 by http://confluente.ro/Editura Timpul_caisului_inflorit_ca_melcul_al_florin_tene_1339685488.html [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]
-
niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră- Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbră Sufletul bolnav, posomorât... Iar de-atâta rece și durere Fug cocorii și iluzii fug, Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug. Du-te, toamnă - pasăre sărmană -, Fugi în cer și lasă-ne pe noi!... Pe turnanta ta bacoviană Poate vine- o
SE PETRECE IAR... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1477344206.html [Corola-blog/BlogPost/370004_a_371333]
-
cu regina. În zilele următoare, cavalerul o plimbă prin grădinile palatului și prin centrele culturale ale Londrei. Conversară despre scriitorii englezi și despre cântăreți, despre istoria Angliei, despre navigație... Ceea ce o surprinse în acest ținut fu vremea aproape în permanență posomorâtă, cu ploaie și ceață. Într-o seară, pe când mergeau agale pe aleile grădinii, cavalerul îi mărturisi că o place și sub un felinar o cuprinse în brațe și o sărută ușor pe buze. La rândul său, Narcisa îi încolăci brațele
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1424937763.html [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
comportamentul său ca fiu al lui Caragiale, pe care nu-l agreează defel, fiind departe de sociabilitatea și verva pe care le afișa tatăl „în fața unei galerii mute de admirație” Fiul este „un nesociabil, un singuratic, cu aparențe ursuze și posomorâte”, fiind „închis în el, cu aerele zbârlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu râie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat ... ceremonios și protocolar”. Ceea ce remarcă portretistul este acea trăsătură comună ce-i unește pe tată și fii, adică
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1489307379.html [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
oameni? De câte ori îl vedeam un sentiment amestecat cu umor și suferința, mi se năștea în suflet. Avea o parte a ființei lui ce înveselea atmosferă din jurul său, o bună dizpozitie grozavă. Însă avea și momente când apărea la lucru trist, posomorât, însă în tot ce făcea, fie în râu sau în bine, avea ceva comic în ființă lui, puțină bufonerie aș zice, însă era un om cu demnitate. Papă ... îl strigam noi ca să ne mai înveselim. Știa să ne răspundă cu
JURNALUL UNUI CALATOR (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_calator_6_eugen_oniscu_1347782230.html [Corola-blog/BlogPost/358825_a_360154]
-
Făt-Frumos cel din poveste. Familia Apalaghiei își lucrează mărțișoarele în lemn de ulm, dud, jugastru, măr, cireș, nuc, tei. Motivele de pe mărțișoare sunt luate de pe lingurile de lemn. Unele mărțișoare o reprezintă și pe Baba Dochia, mai veselă sau mai posomorâtă, așa cum sunt și primele nouă zile ale lunii martie. Culorile sunt naturale, pentru a scoate în evidență testura lemnului, o parte din ele se tratează cu ulei de măsline. Materialul trebuie să fie uscat, se taie la grosime de 3
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1394993959.html [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
de-a gata, alții descoperă după epuizante căutări. O observație corectă, între multe altele, se referă la existența în creația artistului a unui cochet cinism de aristo- crat al spiritului. Pertinenta remarcă poate fi extinsă de la secvențele tușante cu Arlechini(posomorîți) sub straturile groase de machiaj, sugerînd cosmetizarea unei vieții ce nu poate fi totuși trucată, pînă la seria neagră a Capriciilor isterizante. Arlechinul Gill l-a făcut pînă și pe blajinul Wat- teau să iasă din culisele marilor spectacole de
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac.Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
că Universul se sfârșește.” Către ceasul dintâi al nopții, mi-am luat mantaua pe mine și am pornit pe jos în oraș, spre porțile Golgotei. Jertfa era consumată! Mulțimea se întorcea în cetate, dar de fapt tot agitată, dar și posomorâtă și cu fețele lor întunecate și mohorâte și disperate. Mulți erau cuprinși de frică și de remușcare pentru cele ce văzuseră. De asemenea, am văzut pe mica trupă de ostași, trecând mâhniți, iar purtătorii steagului, își învăluiseră capul în semn
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1492508189.html [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
prostii acolo și i le mai bagi și lui în cap. Așa arată un tata adevărat? Se aventura și Mamy în fel de fel de aprecieri neortodoxe la adresa lui. Na, că am stricat toată atmosfera cu bingbangul acela, mă gândeam eu posomorât. Norocul meu că, în final, mi-am dat seama că Taty se înțelegea din priviri cu Mamy să mă facă pe mine să cred că s-au supărat. Când colo, amândoi se prăpădeau de râs pe seama mea. Lasă că le
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1430893402.html [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
martiri și sfinți ți-ai pus iar dacii - astfel - fruntea-le-n pământ n-au scurs... ...scârnava hoardă - -n crima temniței - drept n-a oprit și iată-te: hirotonit în Noul Răsărit! FĂT-FRUMOS DIN FĂT-URÂT nu râd cu voi - gândesc posomorât să-i fac iar Neam lui Făt-Frumos - nu Făt-Urât... gândesc că Neamul meu e Craiul Caloian n-are nevoie - deci - de vreun „bădic Troian”... gândesc - turbat - că din împărăție azi am ajuns - scârboși - păducherie - și cum credința-n soarta de
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1474449797.html [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
livresc - cine și ce se spunea - undeva cândva - că aș fi fost - că aș fi putut fi...prostii prostii prostii: nici nu cred că aș fi îndrăznit - vreodată - undeva cândva - să visez a fi - să-mi imaginez că exist ...cer posomorât - temniță de-ametist... ...și de cred - și dacă nu cred în nu știu cine ori ce - soarta mea deja s-a scris - chiar de la-nceput - pe fruntea norilor trădătorilor ...hai să cădem la pace - tu de-acolo - oricum te-o chema - ori
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1474449797.html [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
zefirul la streașina sufletului, ochi albaștri ca safirul, fluvii de gânduri și vulturi de speranțe, Maria Șalaru), „Ia mai zi-i măi fluieraș”, Merge satul la cules”, „Dorul mă cată pe-acasă”, „Mărioară de la munte”, „Nu-i bai”, „Cine stă posomorâtă”, „Asta-i sârba mărunțică”, „Mi-am pus dorul pe cântar”... sunt cântece cu sigiliul artistic auroral Angela Moldovan. Maestra Angela Moldovan, scufundă azi în ochi, aceiași ochi lucitori ca jarul și rotunjiți de compas cu un vârf fixat pe suflet
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AŞTEPTÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1435039170.html [Corola-blog/BlogPost/353232_a_354561]
-
apoi cu paie și-i voi trimite plocon din partea țării la curțile împărătești, unde or să fie negreșit puși la muzeu; căci acolo e locul lor, lângă hiarele sălbatece”. Toți contemporanii care l-au cunoscut au relevat caracterul său sumbru, posomorât și aspru. Vorba lui era scurtă, poruncitoare și elocventă. Toată înfățișarea lui avea „un aer de comandir”. Pe cât de puțin era respectat și temut de soldații săi Ipsilanti, pe atât era Tudor de ai săi. Zilot Românul a prins toate
Personalitatea lui Tudor Vladimirescu - DEZVĂLUIRI din culisele istoriei () [Corola-website/Journalistic/102364_a_103656]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PRIN GRĂDINI CU AMINTIRI Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Prin grădini de timp uitate Huzuream ca un hoinar, Iar pe drumuri desfundate Grijile n-aveau hotar. Primăveri posomorâte Ieșeau de sub coviltir, Prin unghere însorite Creștea iarba fir cu fir. Nori se buluceau spre creste Umbre grele agitând Voind parcă să dea veste Făr’ a spune ce-au de gând. Doar bunica, răbdătoare Șezând pe un lăicer Se ruga
PRIN GRĂDINI CU AMINTIRI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1473402847.html [Corola-blog/BlogPost/375954_a_377283]
-
eu o gelaterie aici, în apropiere, ne explicase, sărutându-și trei degete ale mâinii drepte. Ia te uită, comentase cu discreție Olimpia, mai întremată după ce inspirase aer proaspăt, mare minune, Sașa s-a înduplecat să ne facă cinste!... Din pricina vremii posomorâte, gelateria lui Beliov era aproape goală. Ne așezaserăm într-un colț la o masă rotundă, având tăblia dintr-o marmură albă cu vinișoare roz. Scaunele din jurul ei erau de metal, niște perinițe pufoase protejau însă posteriorul clienților de răceala acestuia
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1486656017.html [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
până acolo! Unchiul Victor lăsă undița la care meșterea, în iarbă, privi câteva clipe în jurul lui, după care, smulse două frunze imense și păroase de brusture. I le întinse băiatului și dădu din cap, ridicând din sprâncene. Sorin le apucă posomorât și dispăru în spatele unui pâlc de sălcii. Florin rânji cu importanță. El era un bărbat adevărat! Nu avea nevoie de dădăcelile unchiului, se descurca de minune la pescuit și nu-l deranja pe căpitan tocmai când înțepa momeala cu cârligul
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1422779997.html [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]