306 matches
-
o fi cu toată lumea?" mă întrebai, în timp ce mă îmbrăcam cu însumi, gîndindu-mă desigur la cei care îi sânt apropiați, părinți, rude, prieteni... Și mi se aprinse un gând să aflu asta neîntîrziat. Nu mă mai uitai la ea și mă posomorâi, să nu-mi ghicească intensa bucurie pe care o simțeam observîndu-i cu priviri piezișe mișcările rapide și feline... și tăcui să nu-i mai aud glasul, în care, oricât ași fi fost de rece, nu descopeream nici o stridență care să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
reapăru. "De ce ții chestia asta aici?" o întrebai. Da, știu, e oribilă, dar îi place mamei, am făcut-o când mi-am luat bacalaureatul..." "E funebră, zisei, arunc-o pe foc, așa arată tot ceea ce e excesiv și falsificat...'' Se posomorî auzind această judecată ea însăși excesivă (chiar așa, mama ei era atât de străină de înfățișarea adevărată a fiicei?), dar nu mai avu timp să-mi răspundă, părinții ei apărură și repetă ceea ce le spusese, pesemne, în odaia lor: "...am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
accentuîndu-l cu secreta ei ironie... "Ai să vezi, zise, ai să te convingi..." Să mă conving în ce sens? Că aveam eu dreptate, sau maică-sa? Ei ce i-ar fi convenit? Stătea lângă mine și mă uitai îndelung și posomorât spre peretele din față: genunchii îi erau, ca și în sala de cinematograf, lipiți unul de altul și îndreptați spre mine. "Uitați-vă", zise doamna Culala cu un glas parcă îndurerat vindicativ, desfăcând albumul. Și capetele noastre, al ei peste
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
punct un grup de derbedei?... fiindcă ăștia sânt și ei peste tot... O pereche a pățit-o o dată, lui i-au tras cu un alpănștoc în cap și pe ea au violat-o în fața lui. Tu peux supporter ça? Mă posomorîi: avea dreptate. Cine ar putea suporta așa ceva? Malheur! Ar urma despărțirea și suferința iremediabilă, pentru toată viața. "Și pe urmă, continuă ea cu însuflețire, nimeni nu ne obligă să stăm cu ei la taclale și să ne pilim în cabană
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu sânt curioasă fiindcă nu sânt învinsă." "O să mori, zisei eu atunci, fără să afli vreodată cate e salvarea celor învinși." "Bine, zise, nu vreau să mor până nu aflu care ar fi rodul reflexiilor tare adânci din închisoare." Se posomorâse. Se uita într-o parte, prinsă parcă brusc de acea catalepsie psihică a ei din care nu știam niciodată cum s-o scot altfel, decât prin mijloace violente și sincere. "Salvarea celor învinși, zisei: nici o speranță! Și continuai violent, în timp ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
da, exclamai, ce lungi sânt pregătirile tale!" "Sînt, îmi răspunse. Ce îți puteam oferi dacă veneam mai devreme?" "Nimic, zisei, chipul tău, ființa ta, privirea ta, surâsul, glasul tău minunat de altădată, toate acestea n-au însemnat niciodată nimic!" Se posomorî iarăși, se uită într-o parte. "Da, îmi spuse, n-au însemnat nimic! Au însemnat pentru tine! Dar eu, cu cu ce m-am ales din partea ta?! Ai contemplat vreodată această întrebare?" "E adevărat, nu! strigai. Aiurea, am fost obsedat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar împărtăși experiența lor de diversioniști. - Am auzit că nu sunteți un scriitor tocmai rău, - zâmbi James Bond. - Altul mai bun nu există, - râse măgulit Soljenițîn. - Cum o duceți acuma în Rusia? - se interesă agentul englez. - Ca un căcat, - se posomorî Soljenițîn. - De ce? Că doar Gorbaciov a readus Rusia în lumea liberă! - Liberă de ce? De morală? - se posomorî și mai rău scriitorul. Gorbaciov al tău e un fiu de cățea! - Nu te necăji prietenul meu rus! - îl mângâie pe umărul lui
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Bond. - Altul mai bun nu există, - râse măgulit Soljenițîn. - Cum o duceți acuma în Rusia? - se interesă agentul englez. - Ca un căcat, - se posomorî Soljenițîn. - De ce? Că doar Gorbaciov a readus Rusia în lumea liberă! - Liberă de ce? De morală? - se posomorî și mai rău scriitorul. Gorbaciov al tău e un fiu de cățea! - Nu te necăji prietenul meu rus! - îl mângâie pe umărul lui de fost deținut James Bond. Soljenițîn răspunse cu un zâmbet strâmb. Amândoi au ochelari Armani negri. James
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
și oferindu-le tuturor, vârstnici ori tineri, tonifianta imagine și exemplul unei prezențe care însuflețește locul și îmbogățește pe omul ce-i stă aproape. Să mai citim o dată din lecția de viață a Călătorului prin vâltoarea vremii: Deși vremea e posomorâtă, cu ceață densă și umezeală pe măsură, în casa mea e lumină, e bine, e relaxant și frumos. Păstrez o anumită ordine a lucrurilor și a stilului meu de viață, fapt ce mă scutește de urât și plictis. Nu las
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
aproape ai fi observat că eram altfel. Am început cu Pădurea tropicală, unde erau mai ales maimuțe sau primate sau care-o fi numele lor științific. Erau toate soiurile de maimuțe - săreau prin copaci și se scărpinau și se uitau posomorâte în gol -, prea multe ca să mai fie interesante și singurele care mi-au atras atenția au fost cele cu funduri roșii strălucitoare pe care le scuturau în fața mulțimii. —Arată de parcă și-au ras fundul, a zis Mitch. Sau de parcă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În Altundeva. Dacă aș mai fi rămas câtuși de puțin sub broderia lui, marii lui clești s-ar fi strâns, s-ar fi curbat ca niște colți, m-ar fi supt, și apoi animalul și-ar fi reluat poziția lui posomorâtă de ascuțitoare criminală și sinistră. Un alt avion: ăsta nu venea din nici o parte, Îl generase el Între vertebrele lui de mastodont descărnat. Îl priveam, nu se mai termina, ca și proiectul din care se născuse. Dacă aș fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de lună care răsare. Cocoașa largă a muntelui Bricco, spinările mai netede ale colinelor Îndepărtate deapănă povestea unor lente și somnoroase mișcări subterane ale pământului-mamă, care, tot Întinzându-se și stratificându-se, parcă face și desface planuri azurii În fulgerarea posomorâtă a o sută de vulcani. Nici urmă de diriguire profundă dinspre curenții subterani. Pământul se desfăcea În felii În starea aceea de somn-veghe, și schimba o suprafață cu alta. Unde odinioară pășteau amoniții, sunt diamante. Unde mai Înainte Înmugureau diamantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aici "în refugiu" după invazia germană și ocupația Capitalei, ocupa, în casa de care vorbesc, o încăpere sau două. Era pe la începutul lui Martie. Iarna grozavă prin care trecuserăm părea că nu se hotărăște încă să ne lase; cerul era posomorât, vântul tăios și rece. Fără îndoială posibilă, împrejurările acestea au intrat și ele cu partea lor eficientă în emoțiunea cu care am trecut poarte, dincolo. Căci în colțul acela retras, care deși în plin centru al orașului, păstra totuși în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
alt autor. Și-așa, povestea cu supraimprimarea secundă îți dă de gândit. Indiferent dacă sunt doi sau trei de Luchian acolo, ceva nu e în regulă; oamenii ăștia aveau ceva de ascuns.“ „Ca noi toți, de-altfel.“ Maria s-a posomorât și-a început să-și mănânce salata în tăcere. Nu-i plăceau incertitudinile, cu-atât mai puțin când veneau din partea mea. Aluziile o iritau, ca și vorbele spuse într-o doară. Ar fi dat orice să-mi umble prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ignorăm zilnic, mințindu-ne că ne e bine, că mergem înainte liniștiți, ca un cuplu voios și fericit. Eu la galerie, tu la facultate. Seara sub plapumă, fiecare cu somnul lui. Nici măcar nu ne mai culcăm la aceeași oră.“ Se posomorâse brusc, fără motiv, ca și cum ar fi înțeles în câteva secunde un adevăr pe care nimeni nu i-l mai spusese niciodată. Osciloscopul sărise de la resemnare la protest, acul indica valori primejdioase, de evitat. Răbufnirile Mariei erau rare, dar violente; uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
direct pe Mahomed și fusese la un pas de a-l ucide. Iar acum Ștefan Îl ataca direct pe Soliman, deși diferența de forțe era uriașă. De pe dealul unde se aflase Ștefan, Alexandru privea uriașul spectacol al bătăliei. Cerul se posomorâse din nou după ce câteva raze de soare se iviseră, stinghere. Dar ceața se ridicase de tot, iar Vasluiul devenise tabloul viu al unei Încleștări pe care nu și-ar fi putut-o imagina niciodată. Nu Își propusese să dovedească nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mult în casă și să nu consumați lapte de vacă sau verdețuri de prin grădină. 78 Am înghițit pastilele, apoi am urcat în mașină. Din bucuria ce o avusem la plecarea de acasă nu a mai rămas nimic. Vremea era posomorâtă, și nu ne așteptau decât două zile de stat în casă. Teama de un dușman fioros și invizibil a pus stăpânire pe noi. O NOAPTE CUMPLITĂ Trecuse un an de când eram la țară, era în luna august a anului 1986
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lapte din timpul săptămânii mai stăruia în jurul lui. Dar cât de bine arăta în acea dimineață, ars de soare și cu sângele clocotitor, cu dinții, gingiile și obrajii angrenați într-un rânjet generos. Își ciupea sora cu ochi înroșiți și posomorâtă de atâta plâns. Annitchka. Du-te, e gata micul dejun. Cinci propietăți. Mu-ulți bani. Un zâmbet i se furișa Annei pe față, căruia încerca să-i reziste, morocănoasă. Dar își iubea fratele. Annitchka. Lasă-mă, mi-am pierdut băiatul. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ai cârciumii și cu grecul, Christopher, și cu chelnerițele. Nu avea mare lucru de spus, dar râdea la orice vorbă. La ora aceea criminală dintre patru și cinci, când chiar și cei cu cele mai puține motive de grijă sunt posomorâți și înnegurați, și parcă nu le-ar veni să se scoale din somn. El din contră; vara cel puțin adora să iasă din casă cu cafeaua în față și ediția de dimineață a ziarului sub braț. Ne întorceam la magazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că s-a bosumflat că plecasem de la Renling. Cum urma să se poată căsători dacă trebuia s-o întrețină singur pe Mama? I-am spus: De ce nu vă mutați tu și Cissy cu ea? Asta l-a făcut să se posomorască și am înțeles că Cissy nu voia deloc să stea în vechiul apartament și să aibă grijă de Mama. Simon, știi bine că nu vreau să te las pe tine cu tot greul, i-am spus. O să încerc să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
umpluseră pântecele cu furnici, că fusese trăznit de focurile de armă care explodau în jurul lui și că până la urmă eu fusesem cel care îl omorâsem. Doctorul avea o floare la butonieră când a apărut, și zâmbea. Dar în mare era posomorât. Camera lui puțea a medicamente și eter. Mi s-a administrat o doză de eter care m-a făcut să miros urât zile în șir după aia. Și am continuat să vomit. Eram acoperit cu bandaje; aveam fața țeapănă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Și niciodată, niciodată n-ar fi făcut o asemenea afirmație dacă biata Muriel - știți - n-ar fi fost atât de disperată și așa mai departe. Zău așa, ar fi trebuit s-o vedeți pe sărmana copilă, a adăugat ea, clătinând posomorât din cap. Aici ar trebui să intercalez un paragraf care să descrie reacția mea la cele rostite de doamna de onoare. Dar prefer ca deocamdată să mai amân acest lucru, dacă cititorul îmi permite. — Și ce altceva a mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Ascultă-mă ce-ți spun, s-a înflăcărat ea -, dacă știi să-l scuturi, iese din el un bărbat cum rar întîlnești, are stofă, draga mea... Doar n-ai impresia c-am să stau măritată cu el! Ea s-a posomorît. S-a ridicat din fotoliu și s-a dus la fereastră, lipindu-și puternic fruntea de sticlă. "Doamne, de ce nu-i mai în vîrstă, să mă fi cerut pe mine de soție!... Trebuie să trăiesc, să-mi văd fata ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cele mai frumoase case din Victoria Park, cu bovindouri, ferestre gotice, o scară interioară largă și grațios arcuită și un turn. Dar în ciuda vopselei albe, lucioase, imaculate, care acoperea fiecare piesă de lemn din interior și din exterior, casa era posomorâtă și încărcată de propriile-i gânduri mohorâte. Alex le simțea vibrând. Era doar un cadru comun în care ea și Ruby pășeau fiecare pe cărări deosebite. Casa îi scăpa lui Alex, părea un reflex al incapacității ei de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poveste! Aveți, fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei, de la mine, dacă... Avocatul deja nu mai urmărea atent pelteaua perorației sterile, a cucoanei cu un ochi cameleonic. Subit ostenit, acesta simte cum câmpul vizual i se posomorăște, se tulbură și i se îngustează galopant, până la echinoxul percepției și peste, pierzându-și din ce în ce mai pronunțat vederea periferică. Apoi, iată! Patru motani negri zborșiți, stăteau dinaintea lui. Patru cozi verticale, împungeau aerul! Motanii Domnișoarei. De la stânga, la dreapta: Momocilă, Bobocilă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]