4,565 matches
-
Sartre. Iar răspunsul, după parcurgerea unei impresionante bibliografii din care nu lipsesc numele mari (Ihab Hassan, John Barth, Umberto Eco, Matei Călinescu, Alan Wilde, Jean François Lyotard), nu poate fi decît unul socratic: „Știu că nu știu". în general trăsăturile postmodernismului se recunosc sau se inventează a posteriori, prin delimitare față de modernism. Citind o operă literară putem spune cu oarecare siguranță care sunt elementele postmoderne din alcătuirea ei, dar foarte puțini sunt cei care s-ar putea încumeta să facă a
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
inventează a posteriori, prin delimitare față de modernism. Citind o operă literară putem spune cu oarecare siguranță care sunt elementele postmoderne din alcătuirea ei, dar foarte puțini sunt cei care s-ar putea încumeta să facă a priori un inventar al postmodernismului, necum o definire a lui. Lucru deloc de mirare cîtă vreme nici măcar modernismul nu a fost definit pînă acum de-o manieră unanim acceptată, care să nu mai lase loc la interpretări. încercările de definire ale modernismului și postmodernismului, atîtea
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
al postmodernismului, necum o definire a lui. Lucru deloc de mirare cîtă vreme nici măcar modernismul nu a fost definit pînă acum de-o manieră unanim acceptată, care să nu mai lase loc la interpretări. încercările de definire ale modernismului și postmodernismului, atîtea cîte au fost, s-au referit la aspecte parțiale dacă nu au apelat de-a dreptul, la tehnica descrierii în cerc (definirea elementului prin el însuși). De altfel, cu ironie postmodernă Mircea Mihăieș taxează acest tocmai acest aspect: „Trecînd
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
rezulta că posibila definiție ar fi suma ori sinteza definițiilor parțiale, date fiecărui aspect în parte. Dar și aceasta e doar o aproximare, pentru că am ales punctul de vedere al operei de artă" (p. 214). în lipsa unor definiții de conținut, postmodernismul este definit pe criterii... geografice. Mircea Mihăieș observă că pentru unii teoreticieni el se confundă exclusiv cu o anumită parte a literaturii americane, în vreme ce pentru alții, această denumire acoperă o realitate literară mai largă, cuprinzînd „alte arii geografice și mișcări
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
Mihăieș observă că pentru unii teoreticieni el se confundă exclusiv cu o anumită parte a literaturii americane, în vreme ce pentru alții, această denumire acoperă o realitate literară mai largă, cuprinzînd „alte arii geografice și mișcări literare de avangardă." Faute de mieux, postmodernismul poate fi definit așa cum o face Umberto Eco, pe urmele lui Roland Barthes, ca o redescoperire a plăcerii textului. Scrie Barthes: „Clasicii. Cultura (cu cît mai multă cu atît plăcerea va spori, va fi mai diversă). Inteligența. Ironia. Delicatețea. Măiestria
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
această extraordinară abilitate a autorului de a interoga și descifra texte aparent "opace", ci și despre capacitatea sa de a demonta prejudecăți, de a pune sub semnul întrebării termeni în vogă - dar în esență atît de lipsiți de conținut (ca postmodernism, deconstrucție ș.a.m.d.). Și mai cu seamă s-ar putea scrie sute de pagini despre caracterul esențial al experienței pe care o presupune întîlnirea criticului cu Literatura...
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
o rocadă în ierarhia convențională a poeziei feminine, astfel încât întâietatea să-i fie rezervată acestei poete în care crede. Despre Orbitor-aripa stângă susține că e "aproape o capodoperă", pentru ca mai târziu, fără complexe, să facă pulbere critica lui Cărtărescu din Postmodernismul românesc. Cu aceeași dezinvoltură și lipsă de inhibiții scrie despre Virgil Ierunca, Gh. Grigurcu, Paul Goma, față de operele cărora nu are nici o apetență. Curajos și liber scrie și despre "avocatul literaturii române", Nicolae Manolescu. Mai puțin curajos însă pare să
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
de sensibilitate, alimentată din mediere, nu din frustrețe și inocență"(p.8). Folosindu-se din plin de sugestii venite pe filiera unor Radu G. Țeposu sau Gianni Vattimo, Lucia Țurcanu stabilește repede, fără a rămâne prea mult în teorie, cadrele postmodernismului și integrează livrescul ca unitate ontologică în noua paradigmă literară. Cu toate acestea, autoarea nu forțează lucrurile și nu-i numește pe poeții aleși spre analiză postmoderni, însă mai mult dintr-o anume nesiguranță metodologică, conceptuală, căci motivul invocat, anume
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
a sedimentat în mine. Mai adaug un amănunt: la șase ani eram îndrăgostită de Stravinski. Mă laud cu chestia asta. Mi se pare un lucru neobișnuit! Și atunci este normală această chemare a mea spre modernism și mai nou spre... postmodernism! M-ai întrebat la început la ce lucrez sau despre ceea ce am de gînd să fac: ei bine aici la "Solitude" lucrez la o carte la care țin foarte tare și cîteodată am în mine sentimentul că va fi ultima
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
Irina Marin Între postmodernism și kitsch linia de demarcație este foarte fină, atât de fină încât adesea aproape că dispare. Așa se întâmplă în Fluviata sau Căciula Care Mușcă, cartea lui Irimia Bălescu, apărută la Editura Cartea Românească. Autorul trasează mitologia unei localități imaginare
Kitsch și cacofonie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14539_a_15864]
-
Era nevoie de o renaștere a propriilor tradiții și de aducerea lor la zi într-o lume nouă a comerțului și tehnologiei - idei care ar fi putut crea arta din Revoluția de Catifea. Ce s-a realizat a fost un postmodernism de mâna a doua. Vestul a hrănit Blocul de Est cu o versiune derivată a modernismului care justificase socialismul și comunismul de la bun început. Primăvara de la Praga a fost o speranță falsă, modelul unei revoluții de stânga nu poate fi
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
cultura artistică autohtonă, făcând-o incapabilă să concureze cultura populară robustă din alte părți ale lumii. Uneori mă întreb dacă antiamericanismul devenit nebunie în septembrie 2001 nu a fost, în parte, rezultatul revulziei omenirii împotriva aporiei lipsite de sens a postmodernismului cultural al Vestului. Teroriștii ne-au omorât din ură pentru prosperitatea noastră - care ar fi ajutat societățile lor pe termen lung; ceea ce vătămase, însă, lumea lor era cinismul intelectualilor și profesorilor noștri. (Fragmente din eseul cu același titlu publicat în
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
sau Henri Zalis sunt cei mai potriviți să discute despre romanul actual. în plus, cantitatea de idei confuze si desuete este de-a dreptul îngrijorătoare. De multe ori discuțiile se transformă într-un soi de denigrare miștocărească a optzecismului și postmodernismului: că n-ar exista o asemenea generație, că nu știu să povestească, că n-au opere, că postmodernismul a murit deja în lume, că e un concept indefinibil etc. Când se încearcă o discuție despre necesitatea unei strategii care să
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
si desuete este de-a dreptul îngrijorătoare. De multe ori discuțiile se transformă într-un soi de denigrare miștocărească a optzecismului și postmodernismului: că n-ar exista o asemenea generație, că nu știu să povestească, că n-au opere, că postmodernismul a murit deja în lume, că e un concept indefinibil etc. Când se încearcă o discuție despre necesitatea unei strategii care să revitalizeze cartea și lectura, totul se transformă într-un haos din care nu mai străbat decât contradicțiile. Pornind
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
Roland Barthes și reorientată apoi spre chestiunile central-europenității și un prozator cu apetit teoretic, practicant constant de experimente textuale, s-a scris mult în cei 12 ani de la intrarea ei sub ochiul critic. În volumul său (teză de licență) despre postmodernismul românesc, Mircea Cărtărescu îi dedică un capitol chiar consistent, și el ia, în ediția de la Polirom, locul prefeței (Un origami postmodern). Atenție celor sensibili la nume grele și străine, postfața (Cucerirea estului sălbatic) semnată de Martin Adams Mooreville (din care
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
apusul în gură" ( dacă mă hotărăsc). PÎn| aici nimic deosebit, căci masca poate fi confecționată după o rețetă cunoscută, în diverse variante. Dar sub această mască ( factor plastic) pulsează o viață lirică distinctă, pusă-n pagină în virtutea a ceea ce comentatorii postmodernismului numesc "personism" sau "biografism", adică o întoarcere la concretețea existențială, la experiența imediată a autorului care sfidează principiul modernist al impersonalizării actului creator. Nicolae Coande vădește o substanță individualizantă sfidătoare, împinsă pînă-n marginile sale cele mai inconfortabile care nu sînt
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
autori cultivați, așa cum spuneam mai sus. Astfel, în "România literară" nr. 25 din 26 iunie 2002, putem citi, de pildă, următoarea frază: "Dar vine, iată, dl. St. B. și afirmă rituos (subl. m. C. G.) că, după 1989, o dată cu impunerea postmodernismului, criticii foiletoniști de ieri nu mai au obiectul muncii". Articolul din care am citat poartă semnătura profesorului universitar Nicolae Manolescu. În alt număr al aceleiași reviste, 4 din 29 ianuarie 2003, pe ultima pagină, la "Revista revistelor" (semnată Cronicar) citim
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
trupele Pactului de la Varșovia reprezintă semnalul, brutal, al sfîrșitului destinderii, pe de altă parte în Vest, demonstrațiile studențești de la Paris pun sub semnul întrebării sistemul burghez de valori și deschid calea unei noi paradigme culturale, cunoscute astăzi sub numele de postmodernism. Cum arăta viața cotidiană în România anilor '60 (perioada de maximă deschidere a regimului comunist)? Un răspuns dezinhibat la această întrebare (lipsit de elanurile propagandistice ale literaturii epocii, ca și de puseurile demascatoare specifice romanelor de după 1989 care tratează perioada
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
una "emoțională, evazionistă, lipsită de tensiune, mister, transcendență sau distanță critică". Imaginea artistică postmodernă nu intenționează "să transmită un mesaj, o morală sau să reveleze adevărul, precum imaginea religioasă". Ovidiu Hurduzeu consideră că paradigma culturală postmodernă este una pur adaptivă. "Postmodernismul nu inovează, doar reproduce, boicotează și plagiază" (pp. 40-41). Instituționalizarea postmodernismului echivalează cu dictatul marginalului. Pentru că, în viziunea lui Ovidiu Hurduzeu, principala operațiune a gîndirii posmoderne este deconstrucția ierarhiilor tradiționale (bărbat-femeie, stăpîn-sclav, natură-cultură). Dar, atrage atenția autorul, "deconstrucția postmodernă subminează
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
Imaginea artistică postmodernă nu intenționează "să transmită un mesaj, o morală sau să reveleze adevărul, precum imaginea religioasă". Ovidiu Hurduzeu consideră că paradigma culturală postmodernă este una pur adaptivă. "Postmodernismul nu inovează, doar reproduce, boicotează și plagiază" (pp. 40-41). Instituționalizarea postmodernismului echivalează cu dictatul marginalului. Pentru că, în viziunea lui Ovidiu Hurduzeu, principala operațiune a gîndirii posmoderne este deconstrucția ierarhiilor tradiționale (bărbat-femeie, stăpîn-sclav, natură-cultură). Dar, atrage atenția autorul, "deconstrucția postmodernă subminează legitimitatea termenului superior, fără a reface ierarhia prin impunerea elementului subordonat
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
Gheorghe Grigurcu Evident, conceptul de postmodernism e încă alunecos. Notele fenomenului, propuse de Ihab Hassan: anarhie, absență, polimorfism, indeterminare, se răsfrîng în metadiscursul său, care e departe, bunăoară, de precizia poliedrică a limbajului structuralist, pierzîndu-se nu o dată în spații contradictorii și chiar în simțămîntul unei zădărnicii
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
stîngaci și evocă activitatea unui grup de epigoni întîrziați, sugerînd mai puțin o nouă direcție viguroasă sau chiar interesantă (...), cît mai degrabă sfîrșitul decepționant al unei piese după un act excepțional". Alți cercetători se arată incapabili de-a fixa buclucașul postmodernism în timp. Steven Best și Douglas Kellner socotesc că prezentul ar fi doar un prag între modern și postmodern, ultimul aflîndu-se în curs de constituire, în timp ce Calvin O. Schrag circumscrie postmodernismul trecutului. După cum Matei Călinescu sugerează aceeași atmosferă retro: "Eclectismul
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
Alți cercetători se arată incapabili de-a fixa buclucașul postmodernism în timp. Steven Best și Douglas Kellner socotesc că prezentul ar fi doar un prag între modern și postmodern, ultimul aflîndu-se în curs de constituire, în timp ce Calvin O. Schrag circumscrie postmodernismul trecutului. După cum Matei Călinescu sugerează aceeași atmosferă retro: "Eclectismul rafinat al postmodernismului, faptul că el pune sub semnul întrebării unitatea și atribuie valoare părții în detrimentul întregului la acest sfîrșit de secol, ne reamintește de «euforia decadentă» din anii 1880". Un
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
Steven Best și Douglas Kellner socotesc că prezentul ar fi doar un prag între modern și postmodern, ultimul aflîndu-se în curs de constituire, în timp ce Calvin O. Schrag circumscrie postmodernismul trecutului. După cum Matei Călinescu sugerează aceeași atmosferă retro: "Eclectismul rafinat al postmodernismului, faptul că el pune sub semnul întrebării unitatea și atribuie valoare părții în detrimentul întregului la acest sfîrșit de secol, ne reamintește de «euforia decadentă» din anii 1880". Un veritabil nor al lui Polonius! Ne-am exprimat cu alt prilej opinia
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
că el pune sub semnul întrebării unitatea și atribuie valoare părții în detrimentul întregului la acest sfîrșit de secol, ne reamintește de «euforia decadentă» din anii 1880". Un veritabil nor al lui Polonius! Ne-am exprimat cu alt prilej opinia că postmodernismul reprezintă un soi de clasicism al modernismului, adică o tentativă de așezare, de sedimentare a acestuia, un nomenclator, un compendiu al perioadei precedente, moderne, dacă sîntem de acord a o socoti încheiată (ceea ce nu e tocmai ușor! Prilej oportun, în
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]