1,360 matches
-
perfecte, la care nu se mai poate adăuga și nici scoate nimic, și versuri de legătură, confecționate volițional, care sunt mai puțin reușite. Creatorul primește fulgerul Verbul Primordial a creat o lume disontologică, o ființare menită morții Sein zum Tode postulează Martin Heidegger, disanalogică în raport cu Marele Anonim, afirmă Lucian Blaga, De aici necesitatea unei neogeneze. Această a doua creație a revenit geniului poeziei, al artelor în general, chemat să încerce transvaluarea primei zile. Pentru Immanuel Kant, geniul este "cel posedând dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mi are-o taină și scrie cu nespus." Or, taina de dezlegat aici este următoarea: "desăvârșirea este o sclavie, dar este cea mai pură". Pentru că armonia este o finitudine, dar iubirea o transmută în sacralitate și inefabil. Prin urmare, Hafiz postulează un adevăr fundamental: pentru a înțelege ceea ce creează un văz transcendental este nevoie de un ochi cu deschidere afină. Poemele lui Hölderlin se află pe crestele gândirii de unde nu coboară niciodată. Prin excelență, tot ce el a scris sub semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
că, alături de un poet, filozoful este o caricatură. Nietzsche rămâne princiar atât ca filozof, cât și ca poet. Căci adevărata filozofie nu poate fi decât poetică, așa cum marea poezie nu poate fi decât metafizică. Rațiunea este infirmă. Poezia are aripi", postula Immanuel Kant. Justiția poetică Căci există o justiție poetică. Nietzsche La modul definitoriu, justiția trebuie să restabilească normele axiologice care afirmă viața umană împotriva răului fizic sau moral. Dar justiția umană este grevată de subiectivism, dificultatea de a discerne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fost nemulțumit de capodopera sa, mai ales de finalul din forma publicată, astfel încât intenționa să modifice poemul și "să-l o înalțe nesfârșit à la Giordano Bruno", cum a notat cu două săptămâni înainte de prima umbrire a minții. Or, ceea ce postula filozoful poet italian era zborul neîncetat al "intelectului eroic" în căutarea unei onto-axiologii supreme care nu pot fi atinse niciodată. De aici, zborul fără oprire. Aceeași maximă deschidere o întâlnim în sublimul poem al lui Rabindranath Tagore Lebedele, unde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu declararea absurdului morții și, de aici, ateismul continuând apoi cu Rugăciunea unui dac, unde are loc condamnarea și renunțarea la existența umană, spre admirația superlativă a lui Emil Cioran. La un alt pol, postuma Bolnav în al meu suflet, postulează spaima de existență, teama de a reveni identitar, iară și iară, pe toată rostogolirea veșniciei. Iar răul este condamnat într-o serie de postume, mai ales în Confesiune, odată cu demiurgul, care pare că l-a creat pe om cu neînțeleasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
derivă de la grecescul poiein care însemnează a face, a crea. Tot ceea ce un poet scrie cu entuziasm (= en teos în dumnezeu), inspirat de suflul divin, este superior de frumos", afirma Democrit. "Poezia este mai adevărată și mai elevată decât istoria", postula definitoriu Aristotel în Poetica. "Ceea ce durează poeții întemeiază", iar "Plin de merite, omul poetic trăiește pe pământ", scria, în ecou, Friedrich Hölderlin. Iar Eminescu: Noi suntem din cei cu auzul fin/ Și ascultarăm șoapta misterului divin". Ca atare, axiologic, poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dovedi și noi cumva, cândva, apartenența la el, că vom fi și noi premiați sau, cel puțin, vom fi în preajma celor premiați. Consider că, în principiu, premiile instituie valori (de fapt le certifică); într-o epocă în care ne-am postulat drept izvorul tuturor valorilor avem nevoie de acest mecanism de selecție și recunoaștere a lor. Omul contemporan tinde să se orienteze după modelele sociale; trecerea la o astfel de raportare cred că au făcut-o sfinții. Gândirea prin definiții este
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în a ne reteza din înălțime pentru a nu le face umbră; ne liniștește un pic faptul că nu ezităm nici un moment în a apela la aceleași gesturi față de ei. Și în contextul acestor torturi imaginare ia naștere societate ce postulează idealuri ca Adevărul și Binele. Impersonalul "se" (the happy man) constituie regula pentru fiecare dintre noi; altfel spus, recurgem în mod cotidian la înțelesul comun al lucrurilor, lăsându-ne în voia șabloanelor. E o formă de economie a gândirii, prin intermediul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de abstractizare. Am fost totuși rupți de structura contemporană a vizualului, ceea ce explică șocul vizual trăit după Revoluție. Orice analiză a structurilor mentale ale cetățenilor români trebuie să țină cont de această "evoluție". În universul de discurs al regiunilor ontologice postulate de Husserl, limbajul constituie o regiune particulară. Discursul lui Heidegger despre sensul ființei desfășurat în Sein und Zeit în această regiune își are situarea. ٭ A-ți trăi viața înseamnă într-un fel a te contura la suprafața lumii, în pojghița
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
excluzând sarcina, îl constituie faptul de a ști și alții că s-a asta întâmplat, bărbații au mutat semnele posesiei pe zona lui a se ști, creând cuvinte care să exprime posesia. Tocmai acesta este faptul vizat de femei când postulează intimitatea pentru a nu se ști. În felul acesta, intimitate smulge bărbatului o parte din plăcerea înrădăcinată în iluziile sale. Sens magic al banului: el face ca lucrurile să se aproprie foarte mult de posesorul lui. Însă munca depusă pentru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
idei le citim la un moment dat. Această posibilitate este potențată de similitudinile existente pe fondul de lume în care ne situăm. Care este transcendentalul numărului? Pentru a putea pedepsi, legea prezumă libertatea absolută în modalitatea în care ea este postulată de Sartre, recurgând chiar și la conceptul de rea-credință: ești prezumat a ști toate legile pentru că, teoretic, ai fi putut să le știi dacă ai fi vrut. Lipsește însă conștiința de lege, fiind astfel anulate toate prezumțiile legale. O comparație
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
găsi gândurile deja rostite de alții. În orientarea noastră către descoperirea legităților, fundamentată pe credința în raționalitate, se ascunde și ceva din fuga de noi înșine; vrem parcă să ne descoperim ca stând sub semnul legilor, pe care le-am postulat sau care urmează a fi descoperite, și din dorința de a scăpa de povara responsabilității pentru existența noastră, pentru sensul vieții noastre. Legile creează senzația unei necesități obiective pe seama căreia putem pune o parte din lipsa noastră de curaj. Invențiile
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
puțin. Dinamica dorințelor noastre ne arată că nu există o libertate față de nevoie în general, ci doar față de nevoi specifice. "Gradul de nevoie" al unei persoane este aproape constant; suntem continuu nevoiași. Mintea umană pare să corespundă mai tuturor teoriilor postulate despre ea; asta și datorită unui fel de mimetism, tinzând să simuleze simptomele care sunt așteptate. Cred că pretenția unei înțelegeri riguros științifice asupra minții este un pic exagerată. Din păcate progresul a adus cu sine și o formă de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
el fiind baza deciziilor sale etice. Altfel spus, în antichitate transformarea de sine survine înainte de cunoaștere, ca o condiție a ei, în timp ce pentru modernitate mai întâi vine cunoașterea iar apoi, ca o consecință a cunoașterii, transformarea de sine. Consecința: modernitatea postulează subiectul ca fundament atât al cunoașterii cât și al deciziei etice. Nu sunt de acord cu un existențialism creștin așa cum nu pot fi de acord nici cu o bioetică creștină, decât într-un sens slab al acestor concepte (care fundamentează
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
A scrie presupune curajul să-ți asumi că undeva în lume aceasta altcineva a exprimat deja ideile de noutatea cărora te bucuri, fără ca tu să fi avut timpul, răbdarea, posibilitatea etc. să știi asta. Te poți salva de riscul repetării postulând bucuria regăsirii unui "suflet pereche" sa a unei "minți gemene". Numai că pornirea inițială e cea de-a fi unic, marcându-ți astfel locul într-o lume prea plină de similitudini. Două idei la fel de goale de sens: scriitor fără (o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să vizeze o depășire a metafizicii. În ce măsură trăsăturile acestui "inamic" sunt date sau în ce măsură ele sunt constituite tocmai de cei ce luptă împotriva lui? Altfel spus, asistăm și aici la binecunoscuta tehnică de demonizare a adversarului? Gândirea lui Jaques Derrida postulează, în mod implicit, o cădere în istorie, dând un conținut tare progresului (pe care acesta nu-l avea încă): totul se face și rămâne de făcut, fără a căuta o înțelegere totalizantă a ceea ce se întâmplă. Din această perspectivă autorul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în care Mateiu însuși s-a înscris prin poză, iar invertitul său personaj, prin natură. Ca și Remember (așa cum e înțeles în optica simbolică din eseul lui Cornel Mihai Ionescu), Hermă pentru Aubrey de Vere (eseul în care defazajul e postulat) are trăsăturile unei proze fără început cronologic și fără final determinabil. Luați repede, n-am putea rezuma intențiile argumentative ale atât de elaboratelor studii, necum eventuale traiecte. Dificil în grad maxim, limbajul vrea să acopere fiecare firidă care ar permite
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
proba a fi terestră, cu cît risipa figurilor de stil învedera un devergondaj aparent greu de stăpînit. Intervine un ascetism liric în subtextul căruia se zbat energiile dominate. Ascetism ce se relevă chiar în seria de dificultăți pe care le postulează poetul într-un demers ce ocolește căile mai lesnicioase ale unor prescripții de cult, ale unor propoziții de-a gata. Căci poezia în discuție e mistică iar nu religioasă. Ea se așează sub semnul unui Deus absconditus care nu se
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
de Matei Călinescu. Un protocol actualizat ar trebui să includă - pe lângă Craii..., Remember sau Sub pecetea tainei - și acest amplu filtru critic. Adică ar obtura lucid tocmai misterul decadentist, ritualul mnemotehnic, recitarea evlavioasă în care stătea, de fapt, elitismul Clubului postulat de Ion Barbu. De două ori, bine disimulat, regretul acestei mutații iese la suprafață sub forma unor discrete iluzii. Întâi în prefața care fixează traiectoriile analizei: Sunt modeste contribuții la un posibil dicționar Mateiu I. Caragiale, de care, în orele
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
umane se presupune a fi conștiente și care ar trebui să rămînă în subconștient. De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că, la un moment dat, mintea umană nu poate să aibă decît un număr finit de gînduri, astfel că omniscența postulată de transumaniști este o iluzie." (p. 171) Una peste alta, o carte ireproșabilă sub aspectul documentării și descurajatoare sub unghiul perspectivei pe care o deschide. Firește, n-a stat în intenția autoarei să pună pe lume o carte dezolantă. Numai
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
critică, falsul se va lămuri pe loc sau cel puțin în timp real. Care sunt ideile și care sunt blocajele, așadar? Pornind de la o interogație mai veche a lui Gabriel Liiceanu - " de ce nu avem o istorie a filozofiei românești?" - și postulând, pe de altă parte, existența unor filozofi români redutabili sau măcar fertili, Patapievici ajunge în pragul formulei non sequitur. Fără a face școală și fără a fi luată în calcul, fie și polemic, de succesori, opera filozofică a gânditorilor autohtoni
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
sonor: aplicarea consecventă a principiilor simetriei și cvadraturii în alcătuirea motivelor, frazelor și perioadelor ori în structurarea formulelor ritmice și a strategiei orchestrale. Romantismul propune cu osârdie evitarea sensului unic și aureolarea textului muzical cu o remarcabilă densitate de sugestii, postulând intențional opera deschisă, polisemică, încărcată de narativitate. Tot ceea ce a urmat Romantismului (Impresionism, Expresionism, Neoclasicism, Concretism, Conceptualism etc.) și-a extras seva fie din programatismul (manifest ori implicit) intens narativ, fie din universul disciplinat al Barocului religios, accentuat contemplativ, ambele
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
Mica Romă ardeleană. Scriitorul mărturisește că nu poate adăuga ceva semnificativ la elogiul temeinic făcut de istoricii acestui vlădică întemeietor și martir. Și totuși - începând cu fraza: "Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani..." rândurile capătă vibrație de imn, postulând adevăruri pe care istoria literară românească nu poate să le ignore, culminând prin caracterizarea Școlii Ardelene drept o mișcare culturală eroică și jertfelnică, identificată "cu însuși geniul neamului din care face parte".
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
centrul sistemului și de a obține astfel confirmarea formală a caracterului statal, problema este mult prea complexă. Putem doar să considerăm directivele, Într-adevăr extrem de schimbătoare, ale politicii interne a diferitelor state, exact ca tentative de soluționare, cerute de problemă”. Postulând, În manieră Rousseau-Kant, „principiul egalității juridice fundamentale a tuturor cetățenilor”, care trebuie să participe direct sau indirect, la formarea legilor cărora ei li se supun, Înseamnă, totodată, că „Statul trebuie să recunoască și să ratifice, În manifestările de voință ale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
știam mare lucru despre Legea celor Douăzeci și Șase, care are de-a face cu modelarea realității de fiecare zi în mai mare măsură decât noi. După cum știu toți cei trecuți de patruzeci de ani, Legea celor Douăzeci și Șase postulează cu o acuratețe pe cât de revelatoare, pe atât de înfricoșătoare că numărul minim de repercusiuni, nu numai pentru absolut tot ce faci sau spui, ci și pentru absolut tot ce nu faci sau nu spui este de douăzeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]