349 matches
-
aparține Bacovia categoriei mari a poeziei moderniste - o poezie a sugestiei și a transcendenței goale - și în ce măsură anticipează altceva. Un altceva ce își face simțită prezența mai ales în ultimul volum, Stanțe burgheze, și în cele șaizeci și patru de postume, câte apar în ediția Petroveanu. Poeziile din această ultimă etapă a creației bacoviene reprezintă, în mod cert, emanația unui eu indiferent, neutru, care nu face decât să înregistreze ceea ce vede și aude în jur. Pare evidentă aici distanța față de lirica
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Mai importantă pentru istoria literară, prin substanța ei documentară, ca și prin unele fulgurații de critică literară, e memorialistica lui T. referitoare la revista „Luceafărul” și la Octavian Goga. Paginile publicate în timpul vieții (1936, 1939), cărora li se alătură cele postume din Spovedanii (1976), precum și bogata lui corespondență, relevă un scriitor capabil să reînvie o epocă, să reconstituie atmosfera și să portretizeze unele personalități definitorii ale anilor pe care i-a traversat. Pe nedrept ignorată e proza de război a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
vârstele, s-a afirmat în prim rând că poet de întâia mărime, iar ca politician, diplomat și om de lume în categoria celor foarte puțini privilegiați a se situa în cercul spiritelor celor mai alese, Ion Pillat are și șansa postuma de a fi unul dintre prea rarii noștri clasici ce se bucură de editarea integrală a operei sale. Șase volume, îngrijite cu o perfectă acribie de Cornelia Pillat, nora să și eminenta cercetătoare științifică, își primesc acum încheierea prin apariția
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
să fie rapid reeditat, în 1971. Cu această ocazie, Dinu Pillat a operat câteva modificări în sumar, pentru completarea cărții cu fragmente neincluse în versiunea din 1969. La rândul ei, Cornelia Pillat, îngrijitoarea (discretă) a celei de-a treia ediții, postume de data aceasta, a procedat la adăugiri și deplasări de texte dintrun capitol în altul, profitând și de corecturile operate de Dinu Pillat, prezente în dactilogramele rămase în familie. Toate acestea făceau necesară o nouă ediție, care să împace variantele
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
Să ne prăbușim în vise. Îți doresc un vis frumos În care eu să-ți fiu mireasă, Și peste mulți, mulți ani Să avem nepoței în casă. Îți doresc multe volume Să scrii când vrei și ai timp, Sonete și postume Să le înnoim gândind. Îți doresc și sănătate, Vreau să fii un brav bărbat, Plin de farmec și iubire, Să îmi dai ce am visat. Îți doresc o fericire Pe care alții nu o au, Căci tu știi ce vreau
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
mai revii, Cum am fost și ieri Și zilele trecute, Ți-aș dedica o poezie, din versurile astea multe. Scriu neclintită și mă doare, Inspirația e înfloritoare, Aș vrea să îi dau un nume, Dar mă pierd și rătăcesc printre postume. Curând va mai pleca din el o parte, Ce vrea să îmi dea? O iluzie aparte? El nu mai e, stiloul a căzut Și eu am spus iar stop gândului pierdut. Mai trece o zi și eu nu am aflat
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
aceste ocazii ni se propune despărțirea de tot ceea ce este în legătură cu modelul cultural eminescian, chiar și cu riscul de a rămâne fără nici un model. Pentru demascarea, combaterea și condamnarea diabolicelor atacuri antieminesciene, fie cele produse în timpul vieții poetului, fie cele postume, a apărut lucrarea Dubla sacrificare a lui Eminescu, un fel de evanghelie a românismului. O carte care va îmbogăți eminescologia, atât prin ceea ce susține, cât și prin reacțiile pe care le va provoca. O carte care va impune și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau ciuguliți din Prévert sau din cine știe ce mare poet american necunoscut. Trecând peste multe, aflăm că G. Ungaretti îl considera pe Eminescu un strălucit creator de "alchimie verbală", în timp ce o anumită Constanță, și Marinescu pe deasupra, afirma că puținele pagini din postume "evocă viziuni de cel mai dezgustător baudelairism, incompatibile cu arta!" E uimitor ce talent au unii demolatori de a se plasa în afara culturii pe care ar trebui s-o servească. Acești apatrizi intelectuali, precum Constanța, și mai sunt și alții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din 1997, Dubla sacrificare a lui Eminescu, cu precizarea că a "preluat" numai nucleul prim, revizuit și completat. Să reamintim că această parte originară se referă la "prima sacrificare" (cea de la "moartea civilă" la moartea fizică, 1883-1889), a doua sacrificare, postumă, intrând în atenție doar prin forța paralelismului. Focalizarea privirii în cartea recentă se îndreaptă spre temeiurile ontologice ale mitului Eminescu, care, necesarmente, aduce în ecuație "criza sacrificială", cu sintagma lui René Girard. S-ar putea spune că această "criză" constituie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a se fi declarat un neînțeles, oricât de savante sau ingenioase vor fi fost. Explicația cea mai la îndemână era cea temperamentală, pusă pe seama susceptibilității lui morbide, așa cum o face, de pildă, prietenul său, sociologul Nicolae Petrescu în memoriile lui postume. El semnala totuși forța elipticului, a imaginației și a intuiției conversației lui, dar și o labilitate anume. Posteritatea însă, mai ales studiul de față, pune această dispoziție pe seama neînțelegerii ermetismului său canonic, chiar de către exegeți ca E. Lovinescu ori Tudor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetică barbiană cu "instrumentarul cultural lovinescian" (p. 17), Theodor Codreanu trece, în prima parte, în revistă perspectivele antume ale lui Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Al. Philippide, G. Călinescu, Al. Paleologu, T. Vianu sau Ovid S. Crohmălniceanu, dar și cele postume ale lui Basarab Nicolescu, Mandics György, Solomon Marcus, Dorin Teodorescu, Eugen Simion, Marin Mincu, Mircea Coloșenco și alții. Avem, prin urmare, o punere în discuție a lucrărilor unor critici care s-au exprimat în timpul vieții lui Barbu, dintre care singurul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se definește conceptul de literatură contemporană, potrivit autorului aceasta începând cu generația celor ce au debutat în timpul sau imediat după război (generația „amânată”, după pertinenta formulă a lui Lucian Valea), cuprinzând în chip firesc și creația postbelică (antumă sau/și postumă) a scriitorilor care își au centrul de greutate în epoca interbelică, dar au continuat să scrie și după război. Criteriul selecției rămâne și aici cel valoric. Noua sinteză - nici pe departe doar didactică - îmbină principiul abordării monografice cu cel al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
-am crescut prin mlaștini clocite,/ Cer am avut un fund de apă/ răscolit de trestii prea învechite”. Deși plasat în același registru, Manifest liric aduce o cristalizare a eului poetic în zona subiectivismului dramatic, anticipând lirismul meditativ ce marchează ciclul Postumele (1945-1967) din volumul Poezii (1969). Renunțând la ironie și la spectaculosul afișat cu ostentație, poetul caută acum semnificații esențiale, marcat de un sentiment al neîmplinirii căruia i se împotrivește cu luciditate: „Sunt un munte fugit în pământ,/m-am întors
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
el optează nu pentru criteriul cronologic, ci pentru cel al „omogenității” de sentiment și de concepție și, pe urmele lui Ibrăileanu, pentru „unificarea «radicală»”. Ediția de proză, cea mai cuprinzătoare de până la data apariției ei (1943), conține, pe lângă antume, și postumele deja publicate, precum și șapte titluri inedite. În ambele ediții, textele sunt precedate de ample și erudite studii, putând alcătui - însumate - o carte. SCRIERI: Simple fantezii pentru toamnă, București, 1926; Preludii în zori, București, 1928; 1917. Poeme de război urmate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
lui Eminescu a unui mare număr de articole, Opera politică (I-II, 1941) incluzând 163 de articole nesemnate de poet, pentru că acesta - crede C. - ar fi voit să se „deghizeze”, să se „camufleze”. Ca și G. Ibrăileanu, a negat valoarea postumelor eminesciene. Aceeași pasiune a atribuirilor și în ediția G. Ibrăileanu, Restituiri literare (I-II, 1968), unde sunt inserate numeroase articole nesemnate apărute în „Viața românească”, opinia editorului fiind că mai tot ceea ce a apărut la rubrica „Miscellanea” i-ar aparține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286487_a_287816]
-
de foc era făcută. Cele patru-cinci poeme realmente remarcabile, texte cu suport reflexiv, au avut asupra debutanților un impact catalitic. Partener de generație cu Nichita Stănescu (care declara că-l invidiase), cu Marin Sorescu, cu devotatul Gheorghe Tomozei (îngrijitor al postumei Lupta cu inerția și autor al volumului Moartea unui poet, 1972) -, precocele Labiș devenise în scurt timp personalitate polarizantă: era clasicizat. Cum cercul vieții lui fulgurante se încheia în a douăzeci și doua noapte a unui decembrie mohorât (1956), cum
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Carol I”, „Gazeta școalei”, „Foaia tinerimii”, „România nouă”, „Flacăra”, „Icoane maramureșene”, „Cuvântul literar și artistic”, „Săptămâna”, „Clipa”, „Tribuna nouă”, „Falanga literară și artistică”, „Ritmul vremii”, „Familia” și în alte câteva periodice, îndeosebi craiovene, unde îi vor fi publicate și niște postume. Atât în Idoli de humă, secțiune din placheta scoasă împreună cu frații săi, Eugen și Paul Constant, Poezii (1926), cât și în Versuri (volum postum, 1935), C. e un poet care se caută pe sine. Sensibilitatea lui înfiorată de ciudate presimțiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
carte, Primejdii lirice, îi apare în 1973. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Ramuri”, „Tomis”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Moartea i-a fost violentă, în cutremurul din martie 1977. Volumele Adalbert Ignotus (1977) și Văzduhul de cuvinte (1979), postume, fuseseră alcătuite și depuse la edituri de către autoare. Dispariția prematură a curmat evoluția unei personalități lirice aflate în plină formare și limpezire de sine, copleșită de imboldul transcrierii unui cert preaplin lăuntric încă nedecantat, dar animată de sârguință și conștientă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
Constantinopol. De ce? Pentru că sprijinea politica creștină a germanilor contra celei a lui Mavrocordat, reprezentantul intereselor turcești în țară. Starea de supușenie a românilor o înțelegem mai bine din spusele istoricului Alexandru PapadopolCalimah, care, având și preocupări literare, din scrierile sale postume desprindem rândurile următoare pe care ni le oferă G. Ursu („Tecuciul literar", studiu de istorie, p. 32): „Domnii cu fes în cap, sărutau piciorul Sultanului luând investitura; ei sărutau încă piciorul Hanilor Crimeei, piciorul Vizirului, piciorul lui Seikul Islam, poalele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fost imediat și constant: astăzi se vorbește în mod curent de expresionismul interbelic, mai ales în teatru. Artiștii și scriitorii evrei, de la Marcel Iancu la H. Bonciu, sunt bine puși în evidență. Cum se va dovedi prin publicarea manuscriselor lui postume consacrate contribuției scriitorilor evrei la cultura română, ca în Evreii în mișcarea de avangardă românească (2001), C. a considerat că are de spus un cuvânt hotărât despre acele tendințe consonante cu spiritul iudaic: avangarda cu programul ei de perpetuă înnoire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
versificate), „precum și acele poezii originale a căror legătură cu folclorul este vizibilă «cu ochiul liber»”, și „treptele asimilării folclorului”, pus în raport cu marile teme eminesciene. Autorul crede că „asimilarea folclorului, în sens strict, nu trebuie căutată, nu poate fi urmărită, în postumele eminesciene”, întrucât „în manuscrise nu putem descifra decât etape ale procesului - neîncheiat, în cazul postumelor”. „Asimilarea folclorului” este urmărită „la două niveluri între care, firește, există numeroase punți: în poemele originale de inspirație folclorică și în opera lui Eminescu în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285533_a_286862]
-
și „treptele asimilării folclorului”, pus în raport cu marile teme eminesciene. Autorul crede că „asimilarea folclorului, în sens strict, nu trebuie căutată, nu poate fi urmărită, în postumele eminesciene”, întrucât „în manuscrise nu putem descifra decât etape ale procesului - neîncheiat, în cazul postumelor”. „Asimilarea folclorului” este urmărită „la două niveluri între care, firește, există numeroase punți: în poemele originale de inspirație folclorică și în opera lui Eminescu în general”. Comentariile care însoțesc poemele antologate cumulează într-un glosar complex informații din domeniul folcloristicii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285533_a_286862]
-
cărților interzise de papalitate. Deși Machiavelli pare să fi avut reputația de a fi "machiavelic" în Florența înaintea morții sale, aceasta reputație pare să nu se fi răspândit la Romă până în 1532. Una dintre cele mai concludențe explicații pentru publicarea postuma a lucrărilor lui Machiavelli face că proiectul să apară ca fiind aproape accidental atunci când s-au pornit furtunile care în anii ulteriori s-au dezlănțuit în legătură cu Machiavelli 34. În anii 1530, unul dintre cele mai aprige conflicte dintre autorii italieni
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
consacrat trebuie să-și păstreze nemodificate elementele-cheie ale filosofiei privind relațiile internaționale: o teorie realistă, politica văzută ca luptă pentru putere, politicile externe ale marilor puteri, naționalismul, puterea națională, diplomația și posibilitatea existenței unui stat mondial. A șasea ediție (prima postumă) a avut parte de schimbări minime față de ediția a cincea, limitându-le doar la aducerea la zi a materialului faptic și la eliminarea unor scurte pasaje referitoare la reglementarea juridică, abordată într-o secțiune precedentă privind dreptul internațional. Pregătind ediția
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Maitreyi Devi, În arșiță dragostei. Poeme și confesiuni despre Mircea Eliade, traduceri, note, interviuri și cuvânt înainte de Adelina Patrichi, Editura Taj, București, 2012. 7 Maitreyi Devi, Na Hanyate, publicată în 1974 în bengali, la Calcutta, de Manisha Granthalaya. O ediție postuma, în 1992. La University of Chicago Press apare în 1994 o ediție off set. Maitreyi Devi, Dragostea nu moare, versiune românească de Ștefan Dimitriu și Theodor Handoca, Editura Românul, București, 1992. După versiunea engleză, Maitreyi Devi, It Does Not Die
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]