5,805 matches
-
tânăr furios privind înapoi cu mânie. Nici cu partenera sa Charlotte nu s-a creat o comunicare emoțională, fiecare urmându-și drumul propriu - el prea vehement - ea prea detașată. Oana Andra, temperament scenic prin excelență, a fost, poate, stânjenită de postura concertistică, ceea ce ar explica o oarecare lipsă de implicare; doar în actul III, cu aria scrisorilor, a ajuns la acea vibrație ce încălzește muzica. Vocal a fost impecabilă, desfășurând cu eleganță liniile prelungi, flexibile, proprii lui Massenet, avantajată de egalitatea
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
și iscoditor, sub toate aspectele sale". O revoltă posedînd un substrat metafizic, însă cu o turnură estetizată, precum o formă de manifestare diferențială, prin magia (neagră) a cuvîntului. Conștiința de sine a poetului ca artifex dublează, ca într-o oglindă, postura sa morală, negatoare, ofensivă, implacabilă, coagulată în tulburătoarele norme ale unei permisivități anarhice, postură ce se servește de transfigurarea fără precedent a materiei verbale ca de un auxiliu: "În linia acelui "pasionalism" arghezian asupra căruia opina Pompiliu Constantinescu, să reamintim
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
o turnură estetizată, precum o formă de manifestare diferențială, prin magia (neagră) a cuvîntului. Conștiința de sine a poetului ca artifex dublează, ca într-o oglindă, postura sa morală, negatoare, ofensivă, implacabilă, coagulată în tulburătoarele norme ale unei permisivități anarhice, postură ce se servește de transfigurarea fără precedent a materiei verbale ca de un auxiliu: "În linia acelui "pasionalism" arghezian asupra căruia opina Pompiliu Constantinescu, să reamintim și noi că scriitorul însuși își recunoaște trăsături structurale tocmai într-o asemenea direcție
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
de Măgureanu și ridicați în grade de Costinel și Mircică. De unde această încăpățânare vecină cu ura, când nu numai că se știe că împăratul e gol, dar și că înainte purta uniformă, iar în loc de sceptru avea un instrument de tortură? Postura imposibilă în care sunt puși Andrei Pleșu, Mircea Dinescu și Horia-Roman Patapievici, în calitate de membri ai Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, constituie nu doar o reacție a celor direct vizați, ci și răspunsul dat se societatea românească încercărilor de a
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
în cadrul acestui model erotic, o tehnică cognitivă intensă. Momentul de apogeu era atunci când se ajungea la "năpădirea cărnii de către spirit", când corporalitatea era spiritualizată prin elementul cunoașterii absolute și constructoare. Fiind creatorul unui asemenea model erotic cognitiv, Hadrian refuzase, totuși, postura de seducător, nedorind să fie perceput ca un Don Juan avant la lettre. El înțelesese că funcționa, de la un punct, o rutină a posesiei fizice pe care nici un fel de truc nu o mai putea împrospăta. Ca iubitor de frumusețe
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
vin din cer și nu orice montare este obligatoriu un mare spectacol. O performanță are nevoie de timp, de răbdare, de așteptare. Și la Sibiu se întîmplă cîte ceva din toate astea. Sau cel puțin așa se văd lucrurile din postura mea de spectator. "Și a murit Iov, bătrîn și sătul de zile." Dumnezeu i-a dat înapoi totul, iar Iov și-a asumat calea spre adorația Creatorului. Să ne gîndim, din cînd în cînd, la Iov.
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
defectuoasă a limbii engleze și setul de "prejudecăți și de obiceiuri mult prea balcanice pentru a fi receptat la un nivel cel puțin satisfăcător de reprezentanții melting-pot-ului culturii americane", dar și o structură afectivă, o sensibilitate ce înclină balanța spre postura conservatoare. Oriunde s-ar afla, asemenea persoane "duc ca pe o cruce nostalgia originilor". Spre a ne da seama de amploarea unei astfel de "nostalgii", să menționăm confesiunea pe care i-o făcea autorului însuși Mircea Eliade: "Adevăratul meu exil
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
un moment dat el însuși identiatea... englezească, precum o exasperare a ficțiunii. O ficțiune în ficțiune, de natură sado-masochistă: În fața operei sale, Ionesco însuși se comportă ca un «englez», un «interpret radical» al propriei creații care se autonomizează ca ființă. Postura lui poate fi descrisă metaforic prin formula simultană a descotorosirii, debarasării de sine ca de un «cadavru» și a îmbrățișării Celuilalt din sine, a unui eu ficțional, după modelul parabolei ciobanului care, în Improvizație la Alma sau cameleonul păstorului, îmbrățișează
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
după modelul parabolei ciobanului care, în Improvizație la Alma sau cameleonul păstorului, îmbrățișează un cameleon". Putem decela acest loc un paroxism al înstrăinării care cuprinde trei factori: lumea operei bîntuită de englezi, instanța auctorială care ajunge a se complace în postura de englez și...cititorul ce riscă a deveni el însuși, prin "hipnoză" un...englez: "Tot un «interpret radical» (id est un englez - n.n.) ar trebui probabil să devină și cititorul ori criticul de ocazie al operei ionesciene". La rîndul nostru
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
tânăr de astăzi, fie și înzestrat cu aptitudini agere și fascinație (nu-i imposibil!) pentru filologie, refuză - lasă că nici nu și-ar putea permite - să se apuce de o meserie din care nu poate trăi. El evită nu neapărat postura de truditor în umbră, ci condiția de specialist (vorbind din nou solemn) de elită, nerespectat și neremunerat. Mai înainte de a se precipita spre o specializare care promite, ca gazetăria, succes și venituri convenabile, cu riscul însă al proximei saturații a
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
fidele ale stilului regizoral. Nu-i crezi nici o clipă, deși ei "joacă bine"! Mai normal și mai verosimil evoluează "secundarii" Eusebiu Ștefănescu, Ilinca Goia, Silviu Petcu. Iar singurul actor al filmului care reușește să fie adevărat e Ioan Niciu, în postura unui bătrîn din generația celor care "au trecut de la tinerețe direct la vîrsta a patra". De punerea în pagină a acestui personaj se leagă și unicele momente de inspirație regizorală din film (de pildă momentul cu cele două scaune "stil
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
de tratare a operei ca "mod de existență", care nu e decît o cale de împrospătare a creației, un antiacademism ce țintește originile ocultate de complicațiile conștiinței, ca și de straturile obosite, caduce ale limbajului. După cum deslușim aici și o postură etică, în sensul filosofiei lui Lévinas, pentru care obsesia sterilă a eului ar putea fi corectată prin prezența Celuilalt, a semenului care se cade a fi recunoscut ca o expresie salutară a alterității. Grefă a unei "identități împrumutate", prin ficțiune
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
și simplu și poetul și criticul cînd sînt întruniți într-o singură persoană (fără un accent al "întîietății") n-ar dispune de șanse de afirmare teoretic egale cu cele ale practicantului unei formule unice. Cu modestie, dl. Spiridon își notifică postura de "martor" al vieții publicistice și literare, astfel: "nu mi-am propus a face critică, în sensul curent al cuvîntului, și nici obișnuita eseistică. Aceste articole exprimă sau/și afirmă, cu prioritate, cîteva opinii, în genere o atitudine cît mai
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
să spună: "Noi nu prea punem femei în Asterix, dar cînd punem, este Cleopatra!" Și ce femeie!, insistă cineastul să ne convingă (deși Monica Bellucci are mai degrabă un aer de bibelou capricios decît de regină fatală): "E extraordinară în postura reginei, și apoi, nasul acela..." Nasul Cleopatrei a făcut istorie (se știe, dacă el ar fi fost mai scurt - fața lumii ar fi arătat altfel); nasul Monicăi Bellucci, fiind perfect, nu se mai vede, e ca și inexistent, deși toată lumea
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
neputință de a proiecta o lumină cât de cât pozitivă a nefericitei entități statale vecină cu bulgarii. Falimentul moral al echipei n-a întârziat să facă valuri: Aurel Dragoș Munteanu, ditamai ambasadorul, a refuzat să mai revină în țară, alegând postura, deloc onorantă pentru un diplomat, de transfug (am împrumutat termenul din vocabularul partidului pe care dl. Munteanu l-a reprezentat atât de fidel). Venirea la putere a lui Emil Constantinescu n-a modificat prea mult - cu toate eforturile lui Andrei
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
să afirmăm fără teama de a fi insultați că, în chiar vremea aceea, literatura (română, fără-ndoială!) - cu toate avatarurile ei - a menținut creația la o cotă care s-o ferească de extincție. Poate că sunt, în acest moment, în postura incomodă de trouble-fête, dar, dacă iubim democrația (scuzați picătura de insolență!), trebuie să amintim și câte o verosimilitate. E falsă zicala că adevărul supără; mai degrabă trezește. Scriitorii de acum probează stări (adesea) asimptotice. Mărturisirile unora sunt exuvii, iar gândul
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
spiritul primește de la el însuși aceste limite, îi sînt revelate de-o parte ordinea și de alta misterul care-l înconjoară, în interacțiunea lor permanentă". O atare "ordine" a spiritului, legată nu doar de gestul selectiv, delimitativ, ci și de postura sacrificială aptă a sugera "misterul", alcătuiește însăși ținta hermeneuticii lui Nicolae Balotă. Ne aflăm într-o perspectivă a spiritualității pe care d-sa nu ezită a o proclama și ilustra într-o vreme în care feluritele pozitivisme formalizante și chiar
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
opta). E o viziune, am zice, spinozistă. Deus sive natura pare a fi deviza poetului, care e atît de legat de bucuriile telurice, încît nu înțelege a le ceda transcendenței, a se desprinde de ele așa cum ar pretinde o veritabilă postură mistică, ci le "binecuvîntează", le sacralizează, intuind un fond divin nehotărnicit în raport cu fenomenele. Așa cum am arătat și cu alt prilej, Adrian Popescu oscilează între creștinism și păgînism. Premisele sale psihologice sînt cele ale unui panism care trăiește jubilația contactului cu
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
neglijentă, neadecvată, nerecomandabilă, dar și nu arareori greșită. O confirmă constatările recentei acțiuni de monitorizare, care ajunge la concluzia că �Limba română este - într-o măsură îngrijorătoare - incorect și neglijent vorbită la radio și televiziune". Fenomenul ca atare, persistența în postura de �exemplu negativ", poate fi explicat nu numai prin neatenție și insuficientă cunoaștere a exigențelor limbii la nivelul de utilizare presupus de aceste emisiuni de largă audiență, ci și de neînțelegerea statutului și a rolului social al instituțiilor respective (și
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]
-
totul (totul) devine "reprezentație". Filmul însuși e un șir de reprezentații, despre adevăr și minciună, despre adevărul minciunii și minciuna adevărului. Dacă, vorba unui dramaturg, "viitorul e maculatură", s-ar putea spune că prezentul e butaforie. În rolul principal, în postura de intelectual amărît - un profesor de română cu o față de "nimeni în proză" și cu o "viață de cacao" -, Mircea Diaconu aduce o seninătate și o șiretenie a disperării, combinate cu un grăunte de nebunie. "Nu-mi venea să cred
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
băcăuan, cunoscut mai cu seamă din coloanele revistei Ateneu. Speța care a produs floarea eseului nostru interbelic: Zarifopol, Ralea, Suchianu, M. Eliade, Petru Manoliu, Pandrea, dar și E. Lovinescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu (mai "specializați"ultimii în postura criticii aplicate, însă nu mai puțin dedați voluptăților "ubicuității"și "curiozității"pururi treze) și care în contemporaneitate strălucește prin contribuțiile unor Al. Paleologu, N. Steinhardt, Barbu Cioculescu, Alexandru George, Nicolae Manolescu Livius Ciocârlie, Mihai Zamfir ș.a. E la mijloc o
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
noștri care călătoresc în Occident, tot mai numeroși, și care, în pofida normalelor diferențieri dintre ei, au îndeobște în comun trăsăturile asemănătoare ale impactului dintre două lumi, dacă nu adverse, cel puțin radical deosebite. Cu toată afectarea (frecventă) a dezabuzării, a posturii "consumate", blazate ce estetizează din vîrful condeiului (uneori nestrăină de snobism), turismul lor posedă un declic emoțional, al surprizei ce nu poate fi întrutotul mascată. Complexul Dinicu Golescu persistă în sufletul nostru național! Unii din acești autori, neavînd complexul rural
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
-l desparte de animal -, el deturnează dinspre manifestarea imediată impulsul natural". Spre a se apăra (existența e resimțită ca un proces ocult, de factură kafkiană), autorul își asumă (dacă nu și exagerează!) slăbiciunea sub varii chipuri. Își îngroașă cu insistență postura defectuoasă, dezarmată. Își atribuie, cu demoniacă voluptate, fel de fel de neputințe, limite, infirmități. Însuși jurnalul i se pare o specie slabă, "indiferent de nivel" (o autominimalizare ce se extinde primejdios, contaminînd conceptul), spre deosebire de autobiografie, care ar fi o specie
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
curată din tirul ironiilor mușcătoare ale lui Nicolae Manolescu? Dar de sub ploaia de ghiulele nemiloase expediate de Cristian Tudor Popescu? Nici măcar Tucă nu s-a abținut să-i dea câțiva bobârnaci acestei doamne împinse de cinsimsul de partid într-o postură de sinucigaș profesional. Cred, așadar, în sinceritatea lacrimilor fragilei Cati. Pe de altă parte, atunci când e pusă față în față cu evidența, se preface că nu înțelege care-i problema cu manualele astea, auzi, alternative! Sunt convins că știe, la
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
volum de versuri al lui Ion Stratan, intitulat, paradoxal exploziv, Biblioteca de dinamită. Întrucît poezia d-sale stă tot mai vădit sub semnul parodiei, putînd fi caracterizată, așa cum o face semnatarul postfeței, Octavian Soviany, o "comedie a literaturii". E o postură specifică în genere modernismului copt care-și zice postmodernism (o tentativă de clasificare a turbulenței din care a fost inițial alcătuit) și în particular seriei optzeciste a poeziei noastre, căreia Stratan îi aparține. Însă pe cînd comilitonii săi de generație
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]