63 matches
-
ca un fel de nălucă. E foarte viu. Așa și partizanii. Erau foarte vii, deși nu aveam reprezentarea lor fizică. Erau legende. Auzeai despre „faptele lor de vitejie”, că l-au prins pe nu știu care activist de partid și l-au „potcovit” la propriu sau că l-au pus să-și mănânce carnetul de partid și alte asemenea isprăvi. C.Ș.: N-am lămurit însă cum a ajuns personaj în Fețele tăcerii partizanul din sat. A.B.: M-a obsedat acel om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
bine; dumneavoastră judecați. D-apoi ce să mai stăm și să mai judecăm? grăi cu voce blândă Toma Orășanu. Parcă putem face altfel? Atâta scădere este că rămân numai lupii păzitori în pădure. Și, pe lângă asta, iapa mea nu-i potcovită. Traian zâmbi: Vei lua, bade Toma, pe roibul meu, și iapa dumnitale va face drum mai puțin. Badea Toma cercă să se mai dumirească o dată pe sine însuși. Știu eu ce și cum om face? Să zicem că dau iapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August Prostul ajută la strânsul covorului din manej. Umblam târând după mine ziua și noaptea ghiuleaua groazei, trainic prinsă de glezna piciorului asudat sau înghețat într-o enormă cizmă potcovită. Într-o încontinuă somnolență, nu știam niciodată unde mă aflu. Înțelegeam numai că stau în prima linie. De aceea, mă simțeam cu totul nefolositor, dezorientat, cuprins de panică. Eram trist ca ropotul de ploaie, căzut mărunt pe foile de cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îmi gâdilă nările... După toate semnele, potcovariul are de lucru nu șagă, fiule. Cărăușii care au venit la potcovărie s-au sculat cu noaptea în cap, pentru că au mare grabă. Pleacă la drum lung și au nevoie de cai bine potcoviți, că altmintrelea... Călugărul se uită la mine în așa fel încât îi citesc în ochi părerea: „Da’ te pricepi, fiule! Și eu care credeam...” Nu stau pe gânduri și-i răspund: Păi când eram acasă, cine ajuta la potcovitul cailor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
plăcea tare mult mirosul de copită arsă...De atunci știu că un cal nepotcovit îi ca și cum ar fi șchiop. Să nu te aștepți să tragă. Te lasă în drum tocmai când ți-i lumea mai dragă...Dar și un cal potcovit prost! Vai de zilele lui...Se împidecă sau se cosește la alergare și mersul îi devine un chin. Poți să-mi explici ce înseamnă a se cosi un cal potcovit rău? Cum să nu? Și asta se întâmplă la picioarele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
când ți-i lumea mai dragă...Dar și un cal potcovit prost! Vai de zilele lui...Se împidecă sau se cosește la alergare și mersul îi devine un chin. Poți să-mi explici ce înseamnă a se cosi un cal potcovit rău? Cum să nu? Și asta se întâmplă la picioarele din spate. De fapt, calul se lovește cu hacurile potcoavelor nefăcute cum trebuie. Partea de deasupra copitei devine o rană...Uf! Să nu fii în locul bietului animal! Ai crescut în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lacrimă peste sticlă pisată, în evidențele lui Dumnezeu, mereu, calculele ascundeau complicitatea nepăsărilor sale. (Atotștiutorul s-a spălat pe mâini a opta zi.) Viața i-a fost ca o strujire de fiare vechi pe nicovala făurarului. Caii sălbatici se lăsau potcoviți doar în vreme de furtună. Petru împletea, noaptea, în somn, zale pentru lanțuri. Petru visa o zi în care va priponi soarele deasupra casei, o zi fără uși, fără ferestre, fără acoperiș. Botticelli a semănat lumină până și-n apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
22 iunie 2004 POPOR ROMÂN Ți-au trecut oase prin oase De câte poveri ai dus, Pentru nordici, estici, sudici, Pentru cei de la Apus. Iar acuma pentru tine Ai atât de mult profit, Cât spun că este bine Cei ce-avutu-au potcovit. Popor român crescut în dor Și în răbdare-adâncă Ei în belșug trăiesc și mor, Dar tu rămâi o stâncă. Destinul e nedrept din zori, Nedrept și mai departe, Pe strămoșescul tău răzor Buni lideri rar ți-s parte. 25 iunie
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Noaptea veni repede, umedă și senină. Își împărțiră locurile. Paraschiv ținea tira la un dâmb, în drumul căruțelor, lângă rampă. Sub ei se vedea lumina bordeiului și în țarcul întunecat se mișcau umbre mari. Armăsarii sforăiau înfiorați. Pungașii auziră copitele potcovite bocănind și nechezatul unuia mai neastâmpărat. Apoi se lăsă liniște. Așteptară așa, vreme de un ceas, culcați pe burtă, ronțăind fire uscate de buruiană. Cerul se limpezea peste malul de pământ. O dungă zăpezie se ivea tăind marginile. Crăcile subțiri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oprit brusc, privind insistent în țărâna drumului... Uite aici urme de potcoave de cal! Hadarag s-a apropiat și a privit înmărmurit la urma de potcoavă. Rusul a revenit cu întrebarea: Ei! Ce ai de spus? Este urmă de cal potcovit ori ba? Prins la înghesuială, Hadarag a tușit cu chip să-și dreagă glasul. A înghițit în sec, căutând un răspuns... Și-a trecut dosul palmei peste frunte și, făcând-o pe miratul, a îngăimat: Aaa! Da, da! Mi-am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Parcul vânătorilor> din dealul Copoului, grădina <Perjoaia> în drumul spre închisoarea Galata, Hanul <Trei Sarmale> de la Socola, bodegile <Muțu Podgoreanu> și <Samoilă> din strada Lăpușneanu, <Simion Pașcanu> de lângă Primărie, <Pomul Verde> - ușă în ușă cu Teatrul Evreiesc, <La șapte gâște potcovite> din strada Brătianu, <La șapte draci> din strada Palat, <La vița Românească> din strada Sf. Andrei, <La Zalis> de lângă Templul Evreiesc, <Sakmari> din Păcurari, bodega <Pogor> și restaurantele <Luther> și <Bragadiru> din Piața Unirii, <Bolta Rece>, bodega <Sindicatul Viticol> vizavi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tuturor, chirurg, anestezist ori asistentă, înainte de vizita de dimineață, pentru a pune inelele într-însa. Chirurgii și pianiștii trăiesc prin degetele lor, spune Pantelimon, degetele trebuie să zburde precum caii sălbatici. Așa că dați inelele încoace. Unde ai văzut cal sălbatic potcovit sau împiedicat ? Nu-i așteptăm răspunsul căci, așa cum face de la o vreme, ar scoate moneda din buzunarul de la piept, pentru a o lăsa să răspundă în locul lui. Și, pentru a desena întregul tablou, să pomenim și celelalte două personaje care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de Faraon. Întinse mâna și îl măsură neîndurător. Acela se făcu mic și dădu să se ascundă în spatele portierei. Fălcile îi erau încă umflate de dumicații nemestecați. Cum însă degetele lui Calu începură să se strângă încet într-un pumn potcovit, Faraon înghiți cu ghionturi, băgă mâna în sân și scoase un cârnat mușcat la un capăt. — Si manghe bok, praleo... se tângui Faraon, dar fără a stârni mila cuiva. Calu se întoarse pe scaunul lui. Vorbi, ținând cârnatul ridicat ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]