77 matches
-
În epoca minunilor. Cinci ore mai târziu, departe de a fi treaz, a luat-o pe drumul nepavat care ducea la casa de vacanță. Era deja ora zece. La lumina lunii, ne-am dus bagajele pe veranda din spate. Pe potecuța plină de cetină dintre pinii Înalți și cenușii răsăriseră ciuperci. Alături de casă, o fântână arteziană susura printre pietrele acoperite de mușchi. Când am intrat pe ușa bucătăriei, am dat peste Jerome. Stătea la masă și citea Weekly World News. Paloarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
le venea vremea potrivită. Să mergem să le vedem! Când am ajuns, moș Vuia ne măsura pe fiecare zâmbind în barbă și-n mustăți, așa cum făcea el, cu bunătate și sclipire șireată în ochi. Apoi am luat-o cu toții pe potecuța ce ducea în pădure. N-am mers noi mult așa și numai ce am auzit un fel de răpăit slab de tobă, undeva, mai depărtișor. Cine o fi bătând acum toba prin pădure? E meștera ciocănitoare, a răspuns mirării noastre
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la câteva mile de aici, un sătuc unde locuiește dădaca mea, ea m-a crescut. Mă așteaptă în fiecare luni seara. Cam la marginea satului se afla o cocioabă de fellah 1, cu noroi din belșug jur-împrejur, la capătul unei potecuțe înălțate pe care o porni Nur implorându-mă să nu vin după ea. Dispăru în locuință. Am așteptat-o, rezemat de un palmier. Era aproape întuneric atunci când a venit înapoi, însoțită de o țărancă bătrână, grasă și blajină. — Khadra, ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din discreție, din dezgust, m-a trimis să consult evangheliștii: pe Boccacio și Casanova. La rândul tău, dacă ești curioasă?. Ți-a plăcut! Mini râse pe jumătate. - Se poate chema LP.S moines defroques! - Da! Și cu stampe!. . . E o potecuță care a dus pe Mika-Le drept la Ptoma. Știi cum îl poreclesc eu pe Greg? "Papa Bonifaciu''. Mini își aminti de Greg, așa cum îl văzuse o singură dată la o expoziție a lui. Cu ovalul feței delicate și suav, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oameni care odinioară întrebuințau sclavi drept instrumente, dar cu câtă superioritate de epocă și de sentiment asupra lor, ea, care aproape-aprca-pe se simțea miloasă față de o vietate așa de primitivă ca a buretelui. In același timp, gândul că taina și potecuțele acelor mări perfide și căpcăune sunt la îndemîna negoțului omenesc și că bureții, locuitori aderenți ai profunzimilor, se găsesc pe toate cărările o umplea de un fel de vanitate. Nu semăna deloc cu acele femei - cu cele mai multe, zice-se - care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
erau din cedru. Și șezlongurile de pe verandă, În care stăteau oameni Între două vîrste Îmbrăcați În alb, erau făcute tot din lemn de cedru. Pe pajiște erau trei țevi din care țîșnea apa de izvor - ajungeai la ele pe niște potecuțe. Apa avea gust de ouă stricate, pentru că erau dintr-un izvor mineral, iar Nick și cu soră-sa obișnuiau să bea din ea ca să se autodisciplineze. Acum, În timp ce se Îndreptau spre bucătĂria din spatele hotelului, trecură pe un pod din scînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
înapoi la drumul mare. Dar n-a fost așa. De fapt, era un drum forestier care urca pe vale, devenind tot mai mic, două șanțuri de tractor, apoi o potecă largă de picior, pînă se răsfira într-o mulțime de potecuțe ce se pierdeau în hățișul pădurii. Am mers mai departe, am luat-o pe una dintre potecuțe, care mi s-a părut mai promițătoare, m-am oprit de cîteva ori să culeg cîte o ciupercă pe care o aruncam apoi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe vale, devenind tot mai mic, două șanțuri de tractor, apoi o potecă largă de picior, pînă se răsfira într-o mulțime de potecuțe ce se pierdeau în hățișul pădurii. Am mers mai departe, am luat-o pe una dintre potecuțe, care mi s-a părut mai promițătoare, m-am oprit de cîteva ori să culeg cîte o ciupercă pe care o aruncam apoi, dîndu-mi seama că n-am unde să o pun, pînă cînd s-a destrămat și ultimul fir
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe faptul concret? Ispită foarte mare, dar și riscantă. Pus în fața unei astfel de situații, aparent fără ieșire, Vasile Ilucă a găsit... portița: literatură de factură istorică. Numai că el nu a deschis doar acea portiță, dar a descoperit și potecuța pe care trebuia s-o străbată în demersul său. Pentru că eu nu sufăr de boala indiscreției, nu l-am întrebat pe Vasile Ilucă, încă din faza de proiect a demersului său, nimic în legătură cu dimensiunile lucrării pentru facerea căreia își pusese
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Uite-te la el: pe toate le știe, pe toate le rânduiește și pe toate le face...fără nici o caznă...” Seara am cinat singur. Abia ce am sfârșit de mâncat, că s au auzit pașii târșiți ai protectorului meu, pe potecuța dintre cele două chilii. În seara asta trebuie să te culci mai devreme, poate îi putea să te hodinești mai acătării, nu ca în celelalte nopți când numai hodină nu s-o chemat... Mulțămesc, părinte, și sărut dreapta pentru grijă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
femeie să poată suge prin vagin un bărbat viu, cât e el de mare? Răspunsul lui n-a fost prea ferm. - Nu... Deși cu gura... N-am vrut să-l jignesc râzându-i în față. Am luat-o pe o potecuța ce cotea spre nord și am trecut din nou râul la un loc unde se întretăiau mai multe pâraie, perturbând cele câteva vidre care vânau pești. Ne aflam într-o poiană cu niște colibe de babulci, adică de oieri, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai fost profund și liniștit,tresărea la fiecare scârțâit al porții de la drum. Apoi speranțele se risipeau. Era doar vântul. Dezamăgită, plângea până adormea. De o săptămână își visa mama în fiecare seară. Se bucura ca de un semn bun. Potecuța din marginea pădurii devenea mai puțin greu de străbătut. Parcă plutea încrezătoare că îngerul păzitor o ajuta să meargă mai iute. Halta îi apăru de după un colț, mică și mohorâtă. Dar în ochii fetei părea frumoasă, deoarece aici își va
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cercetă bezna. Nimic. Nici un zgomot. Nici cea mai slabă mișcare. Am Înjurat cu glas scăzut. Doar nu va avea ticăloasa asta ultimul cuvînt? Lăsam ura să-mi conducă pașii. O ură viscerală. Atunci am văzut-o. *** Gwen mergea repede pe potecuța pe care ceața Începea s-o Învăluie și privea uneori În urma ei, cu senzația limpede că este urmărită, dar nu vedea decît landa și ferigile Înecate În penumbra vătuită. Un trosnet o făcu să tresară iarăși. Scotoci cu privirea Împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
esența ei. GEORGE BĂNICĂ: Mă bucură faptul că piesa oferă atîtea interpretări. Cineva vede evaziune, altul vede înstrăinare, cineva vede violență, altcineva nu vede violență. Asta dovedește că este un text foarte bun, fiindcă un text prost are o singură potecuță, pe care toată lumea o vede, și de aceea destul de strîmtă, că nici nu se poate merge pe ea. Mie mi-a plăcut piesa din cu totul alte motive decît dumneavoastră. Eroii mor fiindcă trăiesc banal, iar ficțiunea lor este de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în care intra în oază înfloritoare, toate acestea îl transportaseră de pe fața pământului și fără judecată și-a rupt legătura materială a vieții lui. Drumul drept și curat pe care umblase Slavici... acum s-a înfundat, a intrat pe o potecuță întunecată..."240 (s.a) scrie soția scriitorului patruzeci de ani mai târziu. Amintirea e dominată de un profund regret după anii pierduți din cauza unei decizii greșite, căci retrăgându-se la Măgurele, Slavici a rupt încetul cu încetul relațiile pe care
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ce este scris pe toate pietrele pe lângă care te-au purtat pașii? — Nu sunt atât de vrednic, dar am învățat multe înscrisuri și mă rog pentru cei care le-au pus ca să nu fie șters numele lor din cartea veșniciei. Potecuța asta din dreapta duce la schit la Cândești, să trecem de ea și putem adormi în voie, că știe Leu drumul până la Hârtiești, e mai puțin de un ceas. Poate domnia ta să doarmă în șa? — O să încerc. — Prinde capul ăsta de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-mi în gând lecțiile bine învățate, de dragul părintelui Ioan vrând să fiu mereu primul, ajuns acum la cariera de var mă opresc țintuit de o vie amintire, cu Theo la stinsul varului pentru frescă, părăsesc pentru o clipă drumul pe potecuța spre cariera părăsită, piatra de var înmuiată în apă, scoasă apoi și pusă la loc uscat, o fărâmițam bine până se făcea praf, gropile de stins sunt făcute deja și căptușite bine cu scânduri, asta a învățat-o Theo de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cercetat casa de pe trotuar. Era o clădire bej, micuță, din anii ’20. În formă de cub, tencuită cu acoperișul din grinzi de lemn. I-am dat ocol de la aleea din față până la curtea micuță din spate și am străbătut o potecuță pavată cu dale de piatră, ce ducea spre ușa din față. Nu se vedea nici o lumină. Ferestrele erau acoperite toate cu ceea ce păreau a fi niște draperii groase, de camuflaj. Locul era cu desăvârșire liniștit. Mi-am scos arma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ce ducea de la orășelul tirolez spre coama muntelui Horn. Omul acela ar fi trebuit să fie de o vârstă cu mine, ca să fi putut urca, sprinten, serpentina pietruită, până la platou, de unde, înfipt în talpă și ciomag, să fi luat pieptiș potecuța până la cabană. Și de teamă să nu piardă răsăritul soarelui, să se fi agățat repede pe peretele prea puțin înclinat ai piscului, până la capelă. Porniserăm trei pe înserate: Egon, pictorul, un compozitor de lied-uri vieneze și eu. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și vor povesti mai târziu. Alesia a trecut pe lângă ei și le-a zâmbit. Nu putea vorbi. Avea gurița plină de prăjituri și mai avea și în mână câteva, într un șervețel. Era tare fericită. S-a îndepărtat pe o potecuță în pădure, numai ea știind unde. „Dacă e tatăl ei pădurar, ia arătat toate potecile”, medita Ionuț. Au mâncat salată de legume proaspete și sandvișuri pregătite de mamele lor. Aveau poftă, nu glumă. Alergarea și aerul curat le făcuse poftă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și-un umor xerografiat care-ți dilată glanda mirării, În zilele noastre deraiate cînd nu te mai așteptai să se acorde pe peliculă ca și-n realitate nici cea mai mică importanță lucrurilor gingașe fiindcă desuete, regulilor de circulație pe potecuța meditației, instrucțiunilor de folosire a scoarței cerebrale alături de modul de utilizare a mecanismelor aferente, stărilor, nuanțelor, norilor, problemelor legate de sfera cea mai personală a fiecăruia dintre noi, oricît de idiot, microscopicelor noastre probleme zilnice, cînd celelalte sînt atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și mici. Să mai fugim prin curte iar Și să jucăm șotron. Să facem puști din crengi de lemn, Să facem arcuri cu săgeți Să-mpușcăm vrăbioare, Să ne jucăm de-a bastistoara Să facem hora mare, Să alergăm pe potecuță Cu ochișorii-n soare. Of,... unde ești copilărie Cu gingășia ta cu tot! Și stau și mă gândesc Că tinerețea mea s-a dus Și merg înspre apus. De ce nu mai sunt iar copil, Să merg desculț prin rouă. Prin
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sigur. Sub mine se căsca o prăpastie de vreo 30 de metri. M-am aruncat în jgheab și m-am dus pe spate. Am ajuns jos și am încercat automatul. Mergea. După mine, a sărit Moșu. Piatra udată Pe o potecuță, am ieșit după cetatea Poenari. Am mers pe pârău. Pietrele erau uscate. Mai încolo, piatra - udă. De ce-i udă? Cel care a trecut a călcat neglijent în baltă și a udat piatra. Dacă mergeam mai departe, mă prindeau. Am părăsit
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
niște arbori stufoși, la umbră, în preajma unei construcții ceva mai vechi. Din piatră, se înțelege. Henri cercetează dintr-o ochire amplasamentul mașinii și ne face semn să o luăm după el. Ceea ce și facem. Parcurgem câțiva pași pe o potecuță, în fața căreia se vede o ușă metalică. Ca la el acasă, Henri o deschide și intră. Îl urmăm. Pătrundem într-o încăpere în care se aflau câțiva cumpă- rători. Văd și niște pliante publicitare și-mi dau seama că ne
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
bondocel, dar e foarte vioi și, mai ales, teribil de rezistent la efort. Pentru el, totul este o joacă de... om se-rios. În autocar, nu stă pe scaun decât cât cioara-n par. Umblă în sus și-n jos pe potecuța dinte scaune și schimbă o vorbă-două doar cu cine îl provoacă. Spre deosebire de mine, care eram decanul de vârstă al echipajului, Hugo bătea către extrema cealaltă. El era juniorul de vârstă, mai exact spus piticul, sau, și mai corect, asistentul, dacă
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]