76 matches
-
actualizare absolută. Dar actualizarea și potențializarea nu sunt suficiente pentru o definiție logică coerentă a Realității. Mișcarea, tranziția, trecerea de la potențial la actual nu este de conceput fără un dinamism independent care implică un echilibru perfect, riguros între actualizare și potențializare, echilibru ce permite tocmai această tranziție. Potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, "... orice energie posedă dinamisme antagoniste, în plus, aceste dinamisme sunt și trebuie să fie astfel încît actualizarea unuia să implice potențializarea celuilalt, sau ambii să se afle pe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un echilibru perfect, riguros între actualizare și potențializare, echilibru ce permite tocmai această tranziție. Potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, "... orice energie posedă dinamisme antagoniste, în plus, aceste dinamisme sunt și trebuie să fie astfel încît actualizarea unuia să implice potențializarea celuilalt, sau ambii să se afle pe cele două traiectorii de trecere de la potențial la actual și de la actual la potențial, spre sau într-o stare în același timp de egală potențializare și de egală actualizare a unuia în raport cu celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să fie astfel încît actualizarea unuia să implice potențializarea celuilalt, sau ambii să se afle pe cele două traiectorii de trecere de la potențial la actual și de la actual la potențial, spre sau într-o stare în același timp de egală potențializare și de egală actualizare a unuia în raport cu celălalt..."24. Realitatea posedă deci, după Lupasco, o structură ternară. În analiza științifică a unui sistem fizic, biologic, sociologic sau psihic, trebuie să căutăm să punem în evidență anti-sistemul său, sistemul său contradictoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
își au, și ei, antiparticulele lor. Chiar și quarcii au antiquarcii lor, și supercorzile antisupercorzile lor. NATURA SPAȚIULUI-TIMP Unul din aspectele cele mai derutante și mai fascinante ale filosofiei lui Lupasco este prezența stării T. Echilibrul riguros dintre actualizare și potențializare, care antrenează o densificare maximală a energiei, pare să vrea să indice, așa cum am explicat deja, că nici o manifestare directă a acestei stări în spațiul-timpul nostru continuu nu este posibil: spațiul-timpul asociat stării T este de o natură diferită de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
constată, ca rezultat al logicii sale, primatul relației asupra obiectului: Operația e cea care dă naștere elementului. Elementele, pînă la urmă, se prezintă ca niște stopări ale dinamismului, ale devenirii unei implicații... ; ... ele marchează limita relativă a unei actualizări în fața potențializării contra-dictorii...". În consecință, timpul și spațiul sunt ele însele un rezultat al logicii antagonismului contradictoriu. Timpul este rezultatul mișcării, al schimbării, al dinamismului logic: "... cine vorbește de trecere de la o stare la alta, de la o anumită cantitate de energie potențială
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
apare astfel ca o conjuncție contradicțională, în vreme ce timpul apare ca o disjuncție contradicțională : spațiul și timpul sunt legate de o relație de contradicție. Potrivit formulării lui Lupasco "... va exista întotdeauna spațiu în timp și timp în spațiu..."38. Actualizarea și potențializarea nu mai au loc în spațiu-timp, ci spațiul-timp este generat de contradicția actualizare-potențializare. Astfel, "... un element, un eveniment, un fenomen, tocmai datorită structurii sale logice... nu se derulează în timp, ci derulează un timp...". În același mod, "... fenomenele, oricare ar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sunt dinainte sortite morții. Evident, dacă lumea este logică. Pe de altă parte, societățile democratice sunt, și ele, fondate pe credința în actualizarea absolută: cea a eterogenizării. În ciuda diferențelor lor considerabile, societățile democratice posedă o caracteristică fundamentală comună : cea a potențializării progresive a stării T. Va cunoaște oare lumea, într-o zi, o societate de tip nou, tridialectic, fondată pe actualizarea progresivă a stării T, ceea ce implică un echilibru riguros între omogenizare și eterogenizare, între socializare și realizarea maximală în plan
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
celorlalte cărți ale lui Lupasco. Faimoasa stare T ("T" de la "terț inclus") își face apariția la pagina 10 din Principiul antagonismului. Este definită ca o stare "nici actuală nici potențială". Cuvîntul "stare" face referire la trei principii lupasciene actualizarea A, potențializarea P și terțul inclus T subiacente "principiului antagonismului". Pe plan formal, e și non-e au astfel trei indici: A, P și T, ceea ce îi permite lui Lupasco să-și definească "conjuncțiile contradicționale" sau cuante logice, intro-ducînd șase termeni logici indexați
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
principiului antagonismului". Pe plan formal, e și non-e au astfel trei indici: A, P și T, ceea ce îi permite lui Lupasco să-și definească "conjuncțiile contradicționale" sau cuante logice, intro-ducînd șase termeni logici indexați: actualizarea lui e este asociată cu potențializarea lui non-e, actualizarea lui non-e este asociată cu potențializarea lui e, iar terțul inclus al lui e este, în același timp, terțul inclus al lui non-e3. Această ultimă conjuncție arată situația particulară a terțului inclus. Acest terț este un terț
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
astfel trei indici: A, P și T, ceea ce îi permite lui Lupasco să-și definească "conjuncțiile contradicționale" sau cuante logice, intro-ducînd șase termeni logici indexați: actualizarea lui e este asociată cu potențializarea lui non-e, actualizarea lui non-e este asociată cu potențializarea lui e, iar terțul inclus al lui e este, în același timp, terțul inclus al lui non-e3. Această ultimă conjuncție arată situația particulară a terțului inclus. Acest terț este un terț unificator: el unifică e și non-e. Vom vedea în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Dar, dacă acești doi termeni sunt indexați în funcție de A și P, indexul T este absent. Altfel spus, în ontologica lupasciană, nu există terț inclus al contradicției și non-contradicției. Paradoxal, contradicția și noncontradicția se supun normelor logicii clasice: actualizarea contra-dicției implică potențializarea non-contradicției și actualizarea non-contradicției implică potențializarea contradicției. Nu există stare nici actuală, nici potențială a contradicției și a non-contradicției. Terțul inclus intervine însă de o manieră capitală: cuanta logică ce face să intervină indicele T este asociată cu actualizarea contradicției
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
indexați în funcție de A și P, indexul T este absent. Altfel spus, în ontologica lupasciană, nu există terț inclus al contradicției și non-contradicției. Paradoxal, contradicția și noncontradicția se supun normelor logicii clasice: actualizarea contra-dicției implică potențializarea non-contradicției și actualizarea non-contradicției implică potențializarea contradicției. Nu există stare nici actuală, nici potențială a contradicției și a non-contradicției. Terțul inclus intervine însă de o manieră capitală: cuanta logică ce face să intervină indicele T este asociată cu actualizarea contradicției, în vreme ce celelalte două cuante logice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a contradicției și a non-contradicției. Terțul inclus intervine însă de o manieră capitală: cuanta logică ce face să intervină indicele T este asociată cu actualizarea contradicției, în vreme ce celelalte două cuante logice, care introduc indicii A și P, sunt asociate cu potențializarea contradicției. În acest sens, contradicția este ireductibilă, căci actualizarea ei este asociată cu unificarea lui e și non-e. Prin urmare, noncontradicția nu poate fi decît relativă. Așa cum vom vedea în cele ce urmează, sensul acestor afirmații se limpezește după introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
matematice poate arunca un pod peste prăpastia dintre două zone de rezistență. Non-rezistența este cheia înțelegerii discontinuității între două niveluri de realitate imediat vecine. Terțul ascuns este absent la Heisenberg. Heisenberg și Lupasco nu s-au cunoscut. Dar noțiunea de "potențializare" apare aproape simultan în opera lui Lupasco și Heisenberg. Mai mult, Heisenberg este perfect conștient că doar o logică a terțului inclus ar putea să ne facă să înțelegem paradoxurile cuantice, așa cum o spune explicit marele scriitor român Vintilă Horia
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
psihismul ființei umane cît de adînc posibil, înarmat doar cu logica antagonismului energetic. Tridialectica sa îl conduce astfel la dialectizarea conștiinței și a inconștientului. Ideea forte care traversează această carte este cea potrivit căreia conștiința este asociată cu procesul de potențializare, în vreme ce inconștiința este asociată cu actualizarea. Aceasta pare a fi la antipodul a ceea ce gîndim de obicei. După noi, "a lua cunoștință de" ceva este mai degrabă legat de actualizare. Și totuși, ideea lui Lupasco este foarte ușor de înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lui Abellio și a lui Lupasco, se cuvine să studiem această problemă cu cea mai mare rigoare posibilă. Ar fi util să distingem între principiu și stare. Dinamismul ternar este rezultatul acțiunii, în orice manifestare, a trei principii: actualizarea (A), potențializarea (P) și un principiu de densificare maximală a energiei (T). Orice manifestare a realității implică coexistența acestor trei principii, independente dar inseparabile. Considerate izolat, aceste trei principii sunt, deci, virtuale. Adevărata lor natură se revelează în interacțiunile lor mutuale: fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dar inseparabile. Considerate izolat, aceste trei principii sunt, deci, virtuale. Adevărata lor natură se revelează în interacțiunile lor mutuale: fiecare principiu interacționează cu el însuși sau cu celelalte două. Putem astfel vorbi despre o actualizare a actualizării (AA), despre o potențializare a actualizării (AP) și despre o actualizare în starea T (AT). În mod similar, putem introduce ceilalți șase termeni: PA actualizarea potențializării, PP potențializarea potențializării, PT potențializarea în starea T, TA actualizarea principiului T, TP potențializarea principiului T, TT principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu el însuși sau cu celelalte două. Putem astfel vorbi despre o actualizare a actualizării (AA), despre o potențializare a actualizării (AP) și despre o actualizare în starea T (AT). În mod similar, putem introduce ceilalți șase termeni: PA actualizarea potențializării, PP potențializarea potențializării, PT potențializarea în starea T, TA actualizarea principiului T, TP potențializarea principiului T, TT principiul T în starea T. Semnificația acestor nouă termeni este transparentă în notația utilizată: prima literă indică numele principiului, în vreme ce indicele semnifică starea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
însuși sau cu celelalte două. Putem astfel vorbi despre o actualizare a actualizării (AA), despre o potențializare a actualizării (AP) și despre o actualizare în starea T (AT). În mod similar, putem introduce ceilalți șase termeni: PA actualizarea potențializării, PP potențializarea potențializării, PT potențializarea în starea T, TA actualizarea principiului T, TP potențializarea principiului T, TT principiul T în starea T. Semnificația acestor nouă termeni este transparentă în notația utilizată: prima literă indică numele principiului, în vreme ce indicele semnifică starea în care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sau cu celelalte două. Putem astfel vorbi despre o actualizare a actualizării (AA), despre o potențializare a actualizării (AP) și despre o actualizare în starea T (AT). În mod similar, putem introduce ceilalți șase termeni: PA actualizarea potențializării, PP potențializarea potențializării, PT potențializarea în starea T, TA actualizarea principiului T, TP potențializarea principiului T, TT principiul T în starea T. Semnificația acestor nouă termeni este transparentă în notația utilizată: prima literă indică numele principiului, în vreme ce indicele semnifică starea în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
celelalte două. Putem astfel vorbi despre o actualizare a actualizării (AA), despre o potențializare a actualizării (AP) și despre o actualizare în starea T (AT). În mod similar, putem introduce ceilalți șase termeni: PA actualizarea potențializării, PP potențializarea potențializării, PT potențializarea în starea T, TA actualizarea principiului T, TP potențializarea principiului T, TT principiul T în starea T. Semnificația acestor nouă termeni este transparentă în notația utilizată: prima literă indică numele principiului, în vreme ce indicele semnifică starea în care se află. De
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
actualizării (AA), despre o potențializare a actualizării (AP) și despre o actualizare în starea T (AT). În mod similar, putem introduce ceilalți șase termeni: PA actualizarea potențializării, PP potențializarea potențializării, PT potențializarea în starea T, TA actualizarea principiului T, TP potențializarea principiului T, TT principiul T în starea T. Semnificația acestor nouă termeni este transparentă în notația utilizată: prima literă indică numele principiului, în vreme ce indicele semnifică starea în care se află. De exemplu, AA semnifică faptul că principiul actualizării se actualizează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a realității antrenează o structură nonară a oricărui proces al realității: trei își manifestă forța plenară transformîndu-se în nouă. O lectură instructivă a structurii nonare poate fi făcută dacă ne concentrăm atenția asupra stării T. Echilibrul riguros între actualizare și potențializare pare să vrea să indice că nici o manifestare directă a stării T în spațiul-timp continuu nu este posibilă. Suntem obligați să deducem că spațiul-timp asociat stării T este de o natură diferită de spațiul-timp continuu, care este receptacolul realității noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
putem spune că spiritualizăm lumea."22 Putem astfel identifica binarul (TA, TP). Actualizarea principiului T (TA) corespunde unei creșteri de informație, unei densificări a calității, unei cunoașteri din ce în ce mai aprofundate, unei creșteri a raționalității lumii: "noi spiritualizăm lumea". În sens contrar, potențializarea principiului T (TP) corespunde unei căderi în cantitate: într-un fel, lumea se servește de subiect pentru a se diversifica subiectul dispare tot mai mult, lăsînd loc lumii însăși, "lumea se încarnează în noi". Astfel se constituie senarul (TA, TP
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
obiecte. Ciclul este încheiat, dar lumea a fost la rîndul ei intensificată"24. Cele două elemente AT și PT corespund tocmai celor două rotații despre care este vorba. Ele nu se pot efectua decît prin starea T a actualizării și potențializării. În ultimă instanță, structura absolută este, așadar, nonară. Se poate denota acest nonar în mai multe moduri diferite : ca suprapunere a unui binar (AT, PT) și a unui septenar (TT; TA, TP; AA, AP; PA, PP): (AT, PT; TT , TA
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]