672 matches
-
și obiectivă sinteză de istorie literară despre valoarea operei scriitorului și contribuția ei la evoluția literaturii și a limbii noastre literare; 2) - o foarte succinctă biobibliografie, care să-i scutească pe autorul introducerii și pe cititorul ei de a se poticni de titluri de reviste, de titluri de cărți și de date calendaristice; 3) - o scurtă dar explicită, clară, profesională prefață filologică, scrisă în colaborare cu autorul introducerii istorico-literare, unde autorii să-și justifice și criteriile de alegere a textelor din
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
Testament cu Noul Testament. Dacă însă încercăm să precizăm de ce e nevoie de forma nouă și de cea veche a unui testament, am putea da cel mult un răspuns vag și ambiguu, iar dacă ni s-ar cere amănunte, ne-am poticni sigur. Am ști cel mult să spunem că Vechiul Testament corespunde Bibliei ebraice - cartea sacră a evreilor -, alcătuită din Pentateuh (Tora), Profeți și Cărțile istorice, am mai putea spune că Septuaginta e varianta greacă a corpusului ebraic la care s-au
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
acești stricători de aer psihologic este vorba în cartea lui Karl Albrecht, unul din autorii cei mai prizați ai momentului în materie de psihologie a mediului de afaceri. Dacă ni s-ar cere să definim în genere inteligența, ne vom poticni destul de repede, și asta pentru că nu știm cu adevărat ce este inteligența. Bănuim că trebuie să fie o facultate aparte pe care o întîlnim cu precădere la homo sapiens, altminteri nu am spune că tocmai inteligența ne distinge în chip
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
te emoționa, știu că muzica emoționează! Îți propun o piesă zglobie, „Marșul puricilor”, dar care se cântă cu două mâini. Te-am speriat? Vrei? Cred că va fi foarte greu, dar dacă nu vă supărați, am să Încerc. A Încercat poticnindu-se, apoi a plecat la masă promițând că: imediat ce-mi termin controlul am să vin! Cred că va fi pe la prânz, e bine, veniți? A revenit mai devreme, a exersat iar fata a apreciat „progresul” făcut. L-a privit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a dat acordul moș Dumitru. Pufăind din greu, boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-ar fi frământat. Din când în când, se auzea câte un crâmpei de vorbă. Uite la moș Dumitru. L-o luat aproape pe Hliboceanu. Abia o venit între noi și l-o și luat lângă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
etc. La ridicarea cortinei, într-un colț al scenei, pe scăunașe destul de incomode, Nea Costică joacă table cu un coleg. Intră Regizorul. REGIZORUL (spre public): Bună seara. Vă mulțumesc tuturor că sunteți aici, împreună cu noi. Așa că să începem! Dacă ne poticnim undeva, o luăm de la capăt. Dacă vi se pare că ceva nu merge și noi nu băgăm de seamă, vă rog să ne atrageți atenția. Eu am să fiu tot timpul pe scenă sau în sală. Dacă mă cheamă directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acu' ridicați hârzobul și puneți-l la păstrare. Să ne vedem cu bine! (Coșul este ridicat, dispare spre pod. Face câțiva pași, calcă strâmb) Ptiu, drace! (ridică talpa piciorului, o freacă) Aceasta numai pe pământ este cu putință: să te poticnești cum faci un pas și să-ti zdrelești tălpile în colțuri și ascuțișuri. Hm! Cată să fiu cu mai mare băgare se seamă... Se uită în jur, pipăie terenul, se așază turcește. Cântă) Și iată, și iată, Pe vârful muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lor puteri. Vântul sufla fără opreliște. Stuful crescut prin smârcurile din jur se zbuciuma sub rafalele dezlănțuite. „În viața mea am mai prins toamne cu lapoviță și vântoase, dar ca aici în pustiul ista n-am mai întâlnit” - gândea Costăchel, poticnindu-se la fiecare pas. Privea cu îngrijorare la cei din formație. Unii parcă își căutau sfârșitul cu disperare... Se lăsau să cadă pur și simplu în băltoace și smârcuri. Instinctul de conservare părea că nu mai funcționează. Un demon al
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și invidioșii au văzut asta, însă au închis ochii repede! Așa este dat să se întâmple: întotdeauna adevărul iese la iveală, în văzul tuturor, întocmai așa cum untdelemnul se ridică, fără întârziere, deasupra apei! Aici, însă, am început să mă cam poticnesc cu cititul, căci literele deveniseră din ce în ce mai hâde și mai diforme. Liniile fiecărui rând ajunseseră treptat, din drepte, în sinuoase de-a dreptul. Se vedea clar că mâna care le așternuse fusese condusă de un tremur nervos cu adevărat puternic și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de peste zece metri, pitorescul situației constând în bombardamentul celor aflați sub păr. A fost și o zi cu ghinion când, singur fiind, m-am urcat în păr, am scuturat, dar, la coborâre, când mai erau vreo trei metri, m-am poticnit de un crac uscat, care s-a rupt, căzând cu tot cu mine, numai că eu pe spate peste perele împrăștiate polog pe jos în iarbă. Timp de câteva zeci de secunde mi-am pierdut cunoștința, dar, și mai grav, mi s-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cuvinte) Îmi este de ajuns. Ea toată formează un dicționar bogat, care, consider eu, mă mulțumește. Un cuplu de Îndrăgostiți trecu prin dreptul nostru cu pas grăbit, ținându-se de mână cu degetele Împletite. Apoi, un bătrân uscățiv, care mergea poticnit În baston, Încercând parcă să se țină după tinerii din fața lui. De undeva, din apropiere, un glas de femeie Își strigă copilul, dispărut probabil din atenția ei. 35 Vă interesează mai mult sensul, sau doar forma În alegerea cuvintelor? l-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
uscăm și o să bem ceva cald. — Cacao fierbinte cu scorțișoară. Daniel o porni mai departe prin ploaie. Din când în când se apleca să se ferească de păsările ce treceau printre frunze. Era deja întuneric și brațul său obosise. Mergea poticnindu se. Picioarele lui se afundau tot mai mult în noroiul de sub frunze. Prin rafalele de ploaie se zărea în depărtare o pată cenușie. Pentru câteva clipe își aținti privirea într-acolo, apoi începu să alerge. Îl dureau genunchii și gambele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu nămeții. Îndată au trecut pe lângă ei doi bărbați cu baltagele în mâini... Cotman și Mitruță s-au ridicat ca la comandă și au strigat din răsputeri, odată cu detunătura puștii: Stați așa!!! Nu mișcați, că sunteți morți! Lotrii s-au poticnit din alergare... Aruncați baltagele! - a strigat Mitruță, împungândul cu țeava puștii între coaste pe cel din urmă. Mâinile la ceafă, că vă facem pastramă! Puicuță! Alecule! Gheorghe! Veniți cu o funie încoace, că avem de legat niște dobitoace! - a strigat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
primele rafale de armă automată. Circulau cu peste 80 de kilometri pe oră, tăindu-și cărări printre manifestanți, lăsînd prăpăd în urma lor, oase zdrobite, carne tocată, băltoace de sînge. Unde erai la momentul ăsta? se trezește să întrebe brusc Bătrînul poticnindu se parcă în ultima frază, repetîndu-și în gînd aceleași expresii, masele de manifestanți devin exasperate și măcelul sălbatic se răspîndește în oraș. Păi unde să fiu, dom’ Colonel, dacă nu la filaj, zice Poștașul cu nonșalanță de parcă totul i-ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cît de mult poasă ducă puțoiu. — Marfă. Ne fac vînt afară din mașină și ne Îmbrîncesc pe o scară. Scări. Putem vedea treptele de sup picioare. Îmbrîncit. Cioroiu. Ne obligă să ne mișcăm prea repede și ne Împiedicăm de tocuri, poticnindu-ne, dar ei ne țin să nu cădem și urlă la noi obscenități. Mișcăți curudă homălău de căcat! — Haidiodată pămpălău de rahat ce iești! Locul e părăsit, putem să vedem sticla spartă de sub picioarele noastre. E abandonat, nu-s alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ănsî și de Ema, fiindcî nu concepeam cî voi putea vreodatî sî trâiesc fârî ea. Ceva se schimbase totuși ăn atitudinea ei vizavi de mine: pârea cî o umbrî ăntuneca uneori ănsuși chipul ei strâlucitor, iar cuvintele de dragoste se poticneau și se ămpleticeau căteodatî, ca niște ițe care nu mai pot fi descurcate. Era searî și degustam ca pe un vin bun, ultimul sfert de orî care mî apropia de cea pe care o iubeam. Pregâtisem ăn camera mea confortabilî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plecării și de frica de necunoscut. Dar nu se știe niciodată, nu? — Ceva de lucru? Un angajament? — Dansatoare. Varieteu. Ea Își luă rămas-bun și se Îndepărtă de el. Balonzaidul Îi scotea În evidență zveltețea trupului, care, chiar și În timp ce se poticnea printre linii și vagoane de dormit, avea ținută. Lumina unui semafor se schimbă din roșu În verde și un jet lung și șuierător de aburi țâșni printr-o valvă. Fața ei, sinceră și nostimă, modul ei de-a fi, Îndrăzneț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
începem să coborâm. Ochii ei, îi zic. Ochii ei sunt albaștri. Și asta este viața mea. Când ajungem jos, omul deblochează bara de protecție, și-i dau mâna lui Helen când coboară din gondolă. Rumegușul e moale și elastic; ne poticnim și ne împleticim prin mulțime, ținându-ne de talie. Ajungem la Mona, care încă mai citește din agendă. — Hai să mâncăm niște floricele trase în caramel, zice Helen. Uite, Carl se duce să ne ia. Și, cu agenda încă deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Hefaistos este desenat sau sculptat cu picioarele sucite. Cu cât vraja e mai sucită, cu atât își va suci și-și va împiedica victima mai abitir. O va zăpăci, îi va ocupa gândul tot timpul, și atunci ea se va poticni, va ameți, nu-și va mai putea aduna mințile. Exact ca Fratele cel Mare, cu cântecele și dansurile lui. În parcarea pavată cu pietriș, la jumătatea drumului dintre bâlci și mașina lui Helen, Mona ține agenda în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
meu, și mi-o întinde, zicând: — Ai grijă de tine. Am impresia că cineva, din cine știe ce guvern, ar vrea să te vadă mort, zice Mona. Am impresia că vraja de dragoste a lui Helen s-a întors împotriva ei. Se poticnește în pantofii maro cu tocuri cui și, sprijinindu-se de mașină, zice: — Nu știu dacă o să crezi, dar facem asta ca să te salvăm. Stridie e prăbușit pe banchetă, prea nemișcat, prea desăvârșit ca să fie viu. Părul blond și ciufulit i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
te-au dezumanizat? Chiar și cu Doina, pe care ai urît-o, te-ai complăcut în minciuna ta, fericită că poți sta comod la umbra numelui Săteanu. În cursa vieții tale, pornită confortabil în copilărie, sub acoperișul numelui Bujoreanu, te-ai poticnit o dată, la nouăsprezece-douăzeci de ani, apoi ți-ai continuat drumul sub acoperișul Săteanu... Acum, eu am impresia că întreaga ta evoluție ulterioară stă sub semnul petrecerii de deseară. De-acord cu ea, Maria! Da, dacă ora asta a solstițiului, preconizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dormitoare, topeau ce mai rămăsese prin geamantane. Salut! face Lazăr un gest și se întoarce spre centru. Felicitări doamnei! îi strigă Mihai, pornind înainte, spre autogară. *** Greoaie, abia mișcîndu-se, cursa rapidă trage la peronul central, oprind printr-o frînă bruscă, poticnindu-se, asemeni unui animal rănit. Șoferul coboară și deschide obloanele de la bagaje. În urma lui, coboară Ovidiu și Pavel, care au stat pe culoar, apoi se întorc și-și ajută soțiile: Sultana, numai în capot, cu haina bărbatului între umeri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
globular învelit în uniformă, ci ca un câine bătut, l-am tot mângâiat pe frunte pe vechiul și pe iubitul meu Mircea, i-am sărutat mâinile și i-am promis că o să urcăm în curând la Cruce, pe Caraiman, mă poticneam în lacrimi și-n nodurile din gât, iar el, Mircea Chiril, despre care toți ziceau că e într-o comă profundă, a ridicat puțin un deget și mi-a făcut semn că nu, apoi a respirat rar, tot mai rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
undeva, departe, cineva se concentrase intens asupra acestei Încăperi cufundate În liniște. — Răspunde dumneata, cucoană, stărui domnul Prentice. Doamna Bellairs nu era făcută din aceeași stofă ca și croitorul. Ridicîndu-se supusă, porni șontîc-șontîc spre telefon; Înainte de-a ajunge, se poticni Între perete și masă, iar turbanul Îi căzu pe un ochi. — Alo! Cine-o acolo? Întrebă ea. Cei trei bărbați din Încăpere stăteau nemișcați, ținîndu-și răsuflarea. Deodată, doamna Bellairs păru să-și vină În fire, ca și cum și-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
auzit de Baronu’? - De cine? - De Baronu’. - Nu. Am deschis o fereastră prin fața căreia tocmai trecea un copil. - Puștiule, tu știi cine-i Baronu’? l-am întrebat. Copilul albi la față și o luă la goană ca mușcat de șarpe, poticnindu-se și căzând la fiecare cincisprezece pași. - Vezi, i-am zis maestrului, orice copil știe cine e. Să-ți spun o povestioară: eu când eram mic m-am bătut cu Baronu’ cu piese de Lego și l-am învins. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]