104 matches
-
o șiretenie elementară, jocul victimei în scandalul implicării fratelui său în afaceri oneroase cu arme. „Mai ușor te ferești de dușmani decît de propriul frate", afirmă Domnia-Sa cu ochii umezi, de primadonă căzută în dizgrație. Glumește apoi, cu rîsul poticnit (de acum clasic), observînd, stăpîn pe situație, că „încă o afacere de genul ăsta" (a domnului Mircea Băsescu, n.m.) și nu va mai putea candida. Hohote, aprobări, ovații. Un aristocrat/politician/lider/militar vechi și-ar fi făcut sepuku într-
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
Lungu a studiat problema nu doar sociologic, cât prin contingențele psihologice asupra realității. Așa procedase și în volumele anterioare. Însă, cu această carte, Dan Lungu reușește să unifice perspectivele. În schimb, intrigile rămân palide, tensiunile narative sunt fie false, fie poticnite. Personajele, chiar dacă nu au substanțialitate, câștigă mult din punct de vedere poetic. Cititorul prinde numaidecât trama ademenitoare: oare n-am cunoscut adolescenți teribiliști ajunși niște maturi triști și încrâncenați? Niște alcoolici? Firește. Dar când maturitatea este refuzată cu înverșunare? Victor
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
vine și strigă la surioara lui care sta în picioare, rezemându-se cu mânuțele de pat: - Ola, vino la nenea! Hopa, fata! Hopa, la nenea! Ola se uită la el, clipi e câteva ori și, întinzând brațele, o porni, cam poticnit, spre frate-său. Ajunsă cu bine la destinație, o luai în brațe, o ridicai pe umeri și, ținând-o cu mâinile de pulpițe, pornii să galopez prin cameră. Ea se ținea de capul meu și țipa, fremătând toată. În cavalcada
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
se percepea, micuț și armonios ca o muzică de carillon. Maria pășea între rubedeniile cernite ale bătrânului. Nu-și putea lua ochii de la sicriu, care era acum o coajă de sticlă fumurie, prismatică, pe care cei șase gropari o cărau poticnit. Cât de mult se schimbase și mortul! Trăsăturile feței i se estompaseră, ochii se mai vedeau ca două bile imense sub pielea groasă a feței, de parcă globii s-ar fi contopit cu emisferele cerebrale, nasul și gura se contopiseră într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de pomană, dă-mi baticul acela de pe cap. E din lână adevărată și te asigur că pe lumea de unde vin eu valorează cu mult mai mult decât banii pe care ți i-am dat. Pradă unei frământări atroce, femeia vorbi poticnit: ― Înălțimea Ta, nu se cade să merg acasă fără maramă. Sunt femeie măritată. Ar râde lumea de mine. Asta dacă aș mai ajunge acasă și n-aș fi confundată cu vreo prostituată. Cere-mi altceva! Kasser privi la ființa jalnică
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe care doar oamenii îl au. Îl folosim ca să ne punem în mișcare navele și numai noi știm să-l găsim. Traducerea spuselor împăratului stârni o gălăgie imensă printre mătci. Așa cum se aștepta, întrebarea crucială veni de la ele prin cuvintele poticnite ale lui Zuul: - Părinți vor știe ce trebuie face ca ei zboare prin stele. - Printre stele... - Printre stele, repetă Zuul. Bella își permise un zâmbet convins fiind că nimeni din încăperea aceea nu cunoștea semnificația gestului său. - Spune-le părinților
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
inimă și fără să se poată concentra suficient. Unul dintre magnații autohtoni ai petrolului îi trimisese încă din zilele precedente un teanc întreg de materiale documentare, aflând că avea să țină și o emisiune televizată pe această temă, dar tot poticnit mersese cu redactarea. Pur și simplu, nu era inspirat, nu se simțea în formă. Pe la orele trei și ceva, el hotărî că era cazul să se întrerupă și să revină către seară, refăcut și cu mintea limpede, ca să poată duce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
diferite îl stimează pe un gânditor de o profunzime rară ca domnul Calomfir. Suntem convinși că recunoașterea sa va fi universală. Cât despre Jiquel, el se consideră un modest intermediar pentru apelurile culturale dintre Brazilia și țara noastră. Ambasadorul citi poticnit de pe o hârtie cam mototolită. Numirea sa recentă nu-i permitea stăpânirea limbii decât la nivelul pronunției și lecturii. Deși era notoriu faptul că sprijină activ schimburile intelectuale și îl stima pe profesorul Calomfir, ceva din ființa lui trăda dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
firea ei. Eram om care zbura, nu eram o pasăre care zboară. Și zburam stând aproape drept, în picioare, numai bustul îmi era ușor înclinat în față - însă niciodată aplecat în voie, în poziție de plutire. Era parcă un zbor poticnit, deloc sigur că va putea să continue. Și eram mereu în aceeași poziție verticală, de simplă desprindere în sus, ca și cum aș fi fost mereu gata-gata să aterizez undeva, în picioare. Mă găseam la o înălțime oarecare deasupra pământului, nici prea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai ușurat având impresia efemeră că privirea fiului lui poate însemna un consimțământ din partea-i și, prin el, din partea mamei dispărute. Simțământul de ușurare ar fi fost real dacă Justin nu ar fi bâiguit în acel moment, cu o voce poticnită, singurele vorbe rostite în spital : "Dumnezeu nu există", la care tatăl a murmurat cu greu răspunsul ce îl mai dăduse odată : "Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule." Efortul profesorului de a-și stăpâni incertitudinile și emoțiile în fața celui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lucru bun sau rău. Însă lucirea pe care a zărit-o În ochii sergentului nu părea atât de ostilă. Poate că-i plăcuse. Poate că avea să plece acum luându-și soldații cu el. — Hov-han-nes Stam-bou-li-an, a murmurat sergentul, rostind poticnit cuvintele. Ești un om Învățat, un om cu carte. Ești cunoscut și respectat de toată lumea. De ce ar conspira un om rafinat ca tine Împreună cu o mână de rebeli de cea mai joasă speță? Hovhannes Stamboulian a ridicat ochii lui negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tret să reviu fără chitanție. Dacă șteam ce-o să fie, rupeam plicu și mă rămâneam cu zece bătrâne, care-mi venea ca picate dân cer. VII La Direcția dă Cultură, cerimonia a fost un ieveniment pă bune. Cufărașu a buchisit poticnit parolele care Fonseca și io le scrisesem pă domnește unu cu altu. Ploua cu champagne și sandwiches. Lu ministru, care ie, ca și mandezu, Idipendent, i-am zmuls să-mi promiță o ambasadă. După conferența dă presă, Cufărașu a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
XIX-lea, Dinu Păturică, inițial ciubucciu la curtea postelnicului Andronache Tuzluc, parvine cu abilitate și cu viclenie, acaparându-i generosului protector întreaga avere (între bunurile mobile intrând și amanta susnumitului, Chera Duduca). Scris într-un stil împiedicat, cu paranteze epice poticnite, Ciocoii vechi și noi este un desuet și ridicol tablou de moravuri, reținut de istoria literaturii autohtone doar grație vidului de concurență estetică din mijlocul căruia a răsărit precum o ignobilă floare de lotus. Dacă Murasaki nu-și permite niciodată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o cruce lungă și largă. Paznicul alerga prin coridorul pardosit cu cărămizi, frângându-și mâinile, deznădăjduit. Se făcuse bine ziua, când clopotul se auzi pentru a nu știu câta oară. De astă dată se desprinse din direcția porții, o comandă poticnită, spusă răgușit, după care auzirăm zgomotul arșicelor de plumb, cu hâșâitul lor specific: se încărcau armele. „Gata!” spuse Gheorghe de dincolo de ușă, destul de limpede, ca să-l putem auzi: „iertat să-mi fie” mai rosti ca pentru rugăciune, și câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
doua, că Își descheia fermoarul pantalonilor În drum spre baie pentru a economisi timp, că nu nimerea vasul de toaletă când Începea să facă pipi sau că trăgea apa În timp ce urina sperând că clipocitul apei avea să-i stimuleze vezica poticnită. Se străduia să termine cât mai curgea Încă apa, așa că exista o Întrecere permanentă Între apa din bazin și propriul său lichid. Pierdea Întotdeauna, fiind silit să aleagă Între a aștepta enervant, cu scula În mână, până când bazinul se umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Bătălii pierdute, urma să povestească despre temutul copoi. Din joaca asta în nisip nu a ieșit nimic. Încă o dată, proza urma să aibă întâietate. Dar și în romanul pe cale să se nască, Anestezie locală, pe al cărui parcurs tot mereu poticnit e vorba de fapt despre progenia tratată stomatologic a profesorului Starusch și despre efectele ei secundare, pe deasupra și despre un elev care, în semn de protest împotriva războiului din Vietnam, vrea să-i dea foc basetului său Max, feldmareșalul Ferdinand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în jurul straturilor de flori, tufe de cimișir tunse drept, care tiveau drumuri în formă de cercuri. Toate într-o ordine a lor. Fără buruieni. Drumurile greblate. Până și trandafirii miroseau a săpun de casă. Am așteptat să-și termine plânsul. Poticnit, de parcă fiecare cuvânt îi cerea îndrăzneală, ieșea la suprafață amărăciunea: cu totul altfel își închipuise ea viața la mânăstire... Ca acum doi ani în Italia, cu activități sociale... Acolo, totul era însoțit de-a dreptul de o veselie franciscană... Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu tubul ăla în gât. Mi-a fost teamă. Am rămas. Ne-am uitat împreună, mai departe, la film. Plângea și mă ținea de mână. Mă uitam fix în ecran. Fix, fix în ecran. A vorbit, după câteva zile... gâjâit, poticnit, neinteligibil aproape. Mi-a dat o cutie mare, de carton, știi, cutie din alea de televizor, plină cu poze vechi și scrisori. Mi-a dat-o e mult spus. Mi-am cărat-o singur într-o cameră de serviciu. Fosta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acelei revoluționare șepci proletare a secolului XX, astfel că, încă din liceu, prefera o beretă lăbărțată, purtată îndeobște de tagma artiștilor plastici. Bereta îi conferi, sporind-o, înfățișarea-i originală, precum și prilejul de a se autopersifla, spunând, într-o frazare poticnită, specifică lui și la fel de originală: decât șleapcă, mai bine prefer pleașca asta, ca o balegă de pictor! În felul lui defectuos, cu silabe sacadate, Calaican voia să zică despre pleașca lui că e identică beretei unui pictor și are dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
corectându-se rușinată: S'trăiți, domnule Calaican! Mă scuzați! mai adăugă ea, rămânând în picioare. Calaican, care, de pe când fusese secretar de partid în unitate, știa că i se spune, primejdios de flatant, Tartorul, se răsti la ea amenințător, în poticnitele-i silabe: -Măi, fa-tă, un-de te trezești? Ia vezi, că o-n-curci cu mi-ne! Își întoarse iar impozantul stetson către Vladimir, care își scruta cu atenție ceasul de la mână: Deci, Vladi-mire, iar pleci la tocat banii cu curvele în București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încumetat să meargă cu o furtună de mână? Pașii simetrici, parcă înșirați de-a lungul unei axe invizibile, parcă desenați la câțiva centimetri deasupra ierbii. Îi era frică să nu strivească alți pași: Poate pe aici a trecut Dumnezeu. Vorbea poticnit, în șoaptă, în gând. Se credea auzit, ascultat, înțeles. Vorbea ca și cum ar fi înșirat mărgele pe o sfoară, peste care, mai apoi, călugării ar fi înnodat rugăciuni. Zâmbea cât să descrețească măști de duminică: Ochii închiși, dragilor, ochii închiși... Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiica ei a rămas acasă, sub oblăduirea rudelor. Pe femeie o seca dorul de copila lor. Cu ei aveau doar băiatul care, și dacă prindea ceva deprinderi rele, știa să le înfrâneze, nu ca acefalele de femei. Am vorbit lung, poticnit și dificil. Femeia era o comoară de cunoaștere a artei persane. Dar în rest, am vorbit de copii și de feluri de mâncare. Ea politică nu putea face (nici țipenie de televizor sau radio la reședință. Lucruri drăcești!!) și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat și ea, treaptă după treaptă, până la el. „Aspasia, n-a mai putut aștepta. M-a lăsat pe mine să-i țin rândul și să vă spun că ea v-a iubit de-adevăratelea. Ați fost iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
căpitan - a răspuns Todiriță vioi. ― V ați făcut o pomană cu noi - a îngăimat Dumitru. ― Acum mergeți la poartă, unde veți afla la ce oră aveți trenul. Vă doresc drum bun. ― Mulțumim - au răspuns amândoi deodată. Un stânga-mprejur ușor poticnit și cei doi au pornit spre ușă, cu un „Să trăiți!” milităros, care părea nelalocul lui, pornit din gura celor doi îmbrăcați în sumane... Cum s-au văzut dincolo de ușă, au cercetat hârtiile, pentru a vedea unde se află unitatea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
păhăruț de rachiu, ca să fim „în formă”, cum se spune. După ce au gustat din rachiu, ofițerul l-a îndemnat : ― Acum abia aștept să aflu pățania lui Traistă. ― Traistă nu s-a lăsat rugat. A început să povestească. La început mai poticnit, dar pe urmă povestea a curs ca apa. „Apoi, după ce am deshămat caii de la tun, am plecat cu ei să-i omenesc. Era unde. Pădure întinsă, cu pășune, și simțeam eu că pe aproape trebuie să curgă și un pârâu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]