4,003 matches
-
Alexandra Olivotto De curând mi s-a mai potolit frustrarea cauzată de această letargie estivală a cinematografelor și, în ton, a peliculelor apărute pe suport video/DVD. Asta nu s-a întâmplat din cauza vieții sociale sau a celei "livrești", ci pentru că am stat cu nasul în televizor. Din punctul
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
țară, citeau, fiind tocmai sesiunea de vară. În cîteva minute s-a iscat un tămbălău grozav. Doi veri, cu bîte, cu căști și bustul gol se certau și se-nghionteau trăgînd de niște cărți. Numai șefu' i-a liniștit. "Bă, potoliți-vă, bă! Paștele mă-sii. Bă, unu ia una, altu' pă cealantă!": Cîtă fericire radia pe chipul lor. Au fost amplasați în dispozitiv la intrarea în facultate, de-o parte și de alta a ușii masive, ca să ne controleze carnetele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
se gândi la seara de lom Kipur și-și aminti de povestea pe care o auzise despre fuga unei fete evreice cu un tânăr creștin chiar în Ziua iertării. Acum, de Purim, ea va face același lucru. Teama care se potolise în răstimp, o cuprinse din nou. îi va pierde pe toți: pe tatăl ei, pe mama ei, pe Șeindl, pe Azriel, pe }ipele... Va trebuie să se închine la idoli. Ea, Miriam-Lieba? Nu, nu. Mai bine să mor", murmură ea
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
Ei erau descumpăniți, căci chemarea la violență era transmisă de un moșneag care tremura fără putere, dar se încăpățâna să ațâțe pe cei cu bastoane, tânjind parcă să fie azvârlit în carceră. Păstrând un calm suveran, de Gaulle i-a potolit pe paznici rostind formula care va deveni faimoasă: „un Voltaire nu poate fi arestat!”. Era inclus, desigur, un aspect de tragedie în degringolada minții excepționale, hărăzită să facă minuni și totuși neputincioasă să spargă schemele unui dogmatism. A uimit pe
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
constrângerile misterioase ale unei dictaturi. "Copaciu socotea că e bine ca oamenii să se teamă de ceva" (p. 269), detesta discuțiile pe care Croicu, profesorul de naturale, le provoca întrebând oamenii dacă sunt fericiți, voia să înstăpânească ordinea și să potolească dorințele (p. 273). Dar Bașaliga era cel mai tare în Vladia prin puterea invenției, adică a minciunii, dovedită prin întreținerea încrederii în transportul imaginar de vin: "Bașaliga ținea mult la această idee, a reușit să o realizeze, e splendid, să
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
și sprijinea. A făcut-o lată, spre disperarea rusnacilor de pe Făinari, Birjari, Precupeții Vechi, Smeului și Câmpului - "muscali cu cauciuc", cum le zice Caragiale, din pricina gumilasticului montat pe roțile trăsurilor, ca să nu zdrăngăne pe macadam. O vreme s-a mai potolit, bând cu măsură și mai atent la marțafoaiele cărate la hogeac. Paza bună trece primejdia grea. Drept e că, între timp, o mai pățise cu o doamnă onorabilă, scoasă la pădure de nașul ce-o cununase cu un an în
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
un instinct, ca și foamea”. Din această perspectivă, pentru a-și adormi conștiința și pentru a-și reprima nevoia de Dumnezeu, omul apelează la tot felul de „tranchilizante”, la factori exteriori, de ordin cultural sau social, care i-ar putea potoli spasmul lăuntric și atrofia conștiința. Și atunci de ce să scrii despre credință? Aceasta e Întrebarea, la care, pentru a răspunde, autorul recurge la o analogie sugestivă, care justifică și titlul romanului. Apărută la Editura Cathisma În 2012, cartea lui Savatie
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
În omilia 2 (27)<footnote Or., 2 (63.8); cf. Anthony Meredith, Capadocienii, traducere din limba engleză de Pr. Constantin Jinga, Editura Sophia, București, 2008, p. 165. footnote>, aflăm că miresei i se refuză, la început, bucuria de a-Și potoli neîntârziat dorul după Mire. „Căci Domnul are planuri mult mai mărețe pentru ea - adaugă Sfântul Grigorie. El dorește ca începutul bucuriei ei să stârnească o dorință Și mai mare după El, o dorință care să o conducă spre esență”. Tot
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
a tinde spre frumusețea invizibilă a naturii divine Și de a o iubi tot atât cât sufletul este înclinat să iubească ceea ce îi seamănă. Sufletul trebuie să transforme pasiunea în ceva nepasional, astfel ca atunci când orice afecțiune trupească s-a potolit, mintea să poată căuta cu pasiune numai duhul<footnote In Canticum canticorum, I, GNO, 27.5.-15. footnote>. Ce poate însemna „a căuta cu pasiune nepasională”? Este acesta oare doar un exemplu a tipului de confuzie mentală de care au
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
frumoasă, nici neam ales, ci El cere un suflet curat care să fie tare prin sfințenie. Dumnezeiescul Logos este neîntrerupt conducătorul nostru, El pătrunde în sufletul nostru și face pace dacă în el este război. Ce mijloc minunat de a potoli patimile sălbatice și de-a stinge focul sufletesc! El nu ne face poeți, nici filosofi, nici oratori distinși. El ne învață și ne face din muritori, nemuritori, din oameni, Dumnezei; ne ridică de la pământ la acele locuri, ale căror margini
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
jertfă. Dar omul nu-și poate odihni sufletul până nu simte iubirea lui Hristos în el și până nu răspunde cu iubire iubirii Lui, căci sufletul uman are o nesfârșită sete de iubire, iar această sete nu și-o poate potoli decât prin înălțarea către Hristos, Care o satură, umplându-o și mai mult de dorul după iubirea Lui. De aceea a fost trimis Duhul Sfânt în lume, pentru a ne dărui apa înnoirii duhovnicești, pentru ca noi, adăpându-ne prin Duhul
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
jertfă. Dar omul nu-și poate odihni sufletul până nu simte iubirea lui Hristos în el și până nu răspunde cu iubire iubirii Lui, căci sufletul uman are o nesfârșită sete de iubire, iar această sete nu și-o poate potoli decât prin înălțarea către Hristos, Care o satură, umplându-o și mai mult de dorul după iubirea Lui. De aceea a fost trimis Duhul Sfânt în lume, pentru a ne dărui apa înnoirii duhovnicești, pentru ca noi, adăpându-ne prin Duhul
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
și să ne îndrume pe drumul cel bun. Și mergem, și mergem, și ne mai dăm jos câte o cojoacă, precum Baba Dochia; mai culegem câte un ghiocel la colț de primăvară, ne scăldăm în soarele auriu al verii, ne potolim setea cu mustul viilor la rod de toamnă și ne așezăm în fața sobei, să ne tragem sufletul, îndreptând ochii spre fereastră, pentru a vedea primii fulgi ai iernii! Am revenit la locul de unde am plecat? Suntem la sfârșitul călătoriei anului
Cum ne aducem aminte de Eminescu? [Corola-blog/BlogPost/93806_a_95098]
-
Centrală și Sud-Estică. Praful și pulberea s-ar fi putut alege, într-o asemenea eventualitate, de mamutul (prusac) cu picioare de lut. Ceea ce s-a și petrecut peste un sfert de veac, în 1918-1920, după primul război mondial. Și mai potoliți-l pe Eminescu!’’ - așa suna Ordinul, dus la îndeplinire grabnic, cu slugărnicie criminală, de toate autoritățile române de sub sceptrul lui Carol I, prin silința doctorului Șuțu. Conștiința acestuia a rămas în veci pătată de sângele curat - floare de purpură incandescentă
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
încalce principiile, consumând orice, fără a ține cont de restricții. “Pe lângă mesele principale ale zilei, gustările sunt regăsite frecvent în meniul zilnic al respondenților. În zilele agitate, gustările dintre mese le înlocuiesc chiar pe acestea. Astfel, înainte de prânz, românii își potolesc foamea cu fructe și “ronțănele”, iar după ora prânzului sunt preferate dulciurile și fructele/semințele uscate”, susține Denisa Iacoboaea, Qualitative Researcaher Executive la Exact Cercetare și Consultanță. Cum și-ar dori însă românii să arate meniul lor zilnic? Dacă pentru
Studiu: Românii – adepți ai mâncării gătite [Corola-blog/BlogPost/93926_a_95218]
-
realului în aspectele lui cuprinzător simbolice? Poetul pune izvorul la plural, izvoarele, proiectându-ne într-o lume de surse vii, pretutindeni posibile. Limbajul strict care le este atribuit în poem ni se adresează nouă, ființelor omenești. Actul de a ne potoli setea este unul de autoritate: Ele ne silesc să-ngenunchem, ca și de luare în stăpânire, vecină cu raptul : pentru a ne răpi setea. Gesturile naturale ale omului sunt splendid redate prin îngenuncherea, la care el e silit de autoritarii
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
a ne răpi setea. Gesturile naturale ale omului sunt splendid redate prin îngenuncherea, la care el e silit de autoritarii suzerani curgând la picioarele noastre, și prin inspirata răpire a setei omenești. Ultimele două versuri au nevoie de o completare : potolindu-ne setea, izvoarele "ne cunosc" instantaneu, ființa noastră le-a devenit perfect lizibilă. Aflăm de la poet că ele ne-ar putea revela lucruri importante, dar că... vorbesc ori tac. Este o comportare de oracole antice ; tac pentru că noi nu am
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
corvoada care le era impusă se arăta ucigătoare. În unele momente când lupta la care fuseseră înhămați parcurgea o trecătoare destindere, G. Călinescu era tratat cu o anumită bunăvoință, i se permiteau mici tumbe de prestidigitație care să-i mai potolească setea de spectacol. După o scurtă escapadă, se așeza și el în bancă, alături de alți savanți ascultând atent lecțiile insipide ale unor activiști de partid, din care era constrâns să extragă în-vățăminte pentru propria activitate. Din această conviețuire cu stereotipia
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
raft. Cartea se desfăcu uimită, bălăngănindu-și paginile, sumeasă pînă la legătură, mărturisindu-și dedesubturile și scrisul ca o bijuterie nesfîrșită. Orlov o cuprinse; lansîndu-se dimpreună cu ea într-un fel de visare iritată. După o vreme; domolindu-și investigața, potolindu-și graba poftei, cititorul își ridică ochii: - Spune dar... Ce i se va întîmpla operei tale ? - Lucruri spectaculoase. Va rămîne circumscrisă acestui spațu. - O pușcărie livroidă... Oare ce vină au gîndurile tale ?... Mai tre’ să bănui ce se va alege
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
și strădania poetului de a găsi acestor forțe de o izbucnire, uneori primitivă, făgașul și eliberarea în poezie. Experiențele creatoare ale lui V. Voiculescu se oglindeau constant în înțelegerea lui Ion Pillat care, cu generozitatea sa sufletească și chiar iubire, potolea mefiența de țăran a acestuia, rămasă ascunsă, sub greutatea exhaustivei sale culturi dobândite. Îmi place să mi-i închipui în parcul de la Miorcani 2) plimbându-se agale sub castani sau la apusul soarelui pe malul iazului și - în mod ciudat
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
în apartamentul părinților săi. Auzeam, prin ușile deschise, vocea graseiată a lui Ion Pillat chemându-și zilnic la telefon prietenul pentru un sfat sau comentariu. Straniu dar adevărat, Doctorul era cel care stingea arderile repezi ale lui Ion Pillat sau potolea incertitudinile celuilalt prieten al său, Ion Marin Sadoveanu, căci cumințenia lui ancestrală ținea în frâu plăsmuirile arzătoare ale propriei sale simțiri și imaginații fantastice, având astfel puterea să-i înfrâneze pe alții. În iarna aceea mohorâtă, Dr. V. Voiculescu venea
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
fost mai mult de 10. La sfîrșitul lor, după șase ore adică, mă simțeam un pic mai bine. Eram aptă să merg (cam cu viteza și siguranța pe care le au pensionarii bolnavi de reumatism), burghiul din stomac se mai potolise, iar mobila din cameră se oprise și ea din piruete. Stătea la locul ei, ceea ce eu deja nu-mi mai permiteam să fac. Era tîrziu și trebuia să ajung acasă, unde mă așteptau părinții. Acestea fiind noile date ale problemei
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
e vina mea că e tot timpul scandal. Dacă oamenii ar tăcea dracului din gură și ar face ce le zic eu, ar fi liniște. Dar nu tac și, atunci, normal că e scandal. Și o să fie până se vor potoli. Până vor înțelege că cine se pune cu mine sfârșește nasol. De exemplu, săptămâna asta, am de rezolvat vreo trei: o babetă de la etajul III, care umple Scara de bârfe că cică Leni Crudea se îmbracă prea mulat și prea
Dacă aş putea, m-aş sanctifica by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21270_a_22595]
-
o vorbea de rău pe soacră-sa. I le afișez și la avizier, să se enerveze nevastă-sa, dar le trimit și anonim, într-un plic, la soacră-sa, să turbeze și aia. Asta ca prim avertisment. Dacă nu se potolește și continuă să mă înjure, am și niște înregistări de la el din dormitor din care reiese că are oareșce probleme de erecție. Le fac publice și p-alea, să-l văd dacă mai are curaj să iasă din casă. Cu
Dacă aş putea, m-aş sanctifica by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21270_a_22595]
-
toți, de la prima la ultima bancă. Am fost mai mulți colegi care ne-am revoltat și, în cele din urmă, întreaga clasă ne-a fost alături. Am scris scrisori, am facut grevă, am ținut piept câtorva inspectori trimiși “să ne potolească”. Au fost două săptămâni de răzmerita. Până la urmă, a plecat (în altă clasa) colegul nostru, iar doamna Banu ne-a rămas profesoară până la sfârșitul clasei a opta. Mi-aduc aminte că, de fiecare dată când ne întâlneam în acea perioadă
Rămas bun, doamna Banu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82413_a_83738]