235 matches
-
duce, veți da numai de beznă... Printre ochii orbi strînși în pumni, noi ascundeam și cîte un zar, cîte un ochi care ne putea schimba destinul. Băteam zarurile în palmă și le aruncam la picioarele idolilor falși, la picioarele manechinelor potopite de reclame, sperînd de fiecare dată ca din cupa palmelor noastre să se rostogolească ochiul câștigător, ochiul menit să ne lumineze destinul; de fiecare dată însă din căuș se rostogoleau zornăind surd ochii orbi, ochii nemișcați, acoperiți de-o peliculă
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
în pădure/ pădurea nu avea lizieră/ arbori de jur împrejur/ mușchi verzi/ precum polul nord/ ar fi fost pretutindeni" (Nord). Sau: , Cineva avea mîini. cineva avea/ respirația înfiptă în piept./ Dar printre nouri nu vedea nimic./ Nici fulgerul./ Abia scăpăta potopit de apă" (Focul din apă). Ambiguitatea e asumată ca o trăsătură a unei poetici de cosmică ambiție: ,Doarme materia./ Pe pieptul meu o flacără verde.// Un distih numai bun, la ora aceasta/ tîrzie/ să mă înfrunte ambiguu" (Noapte). Simțindu-se
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
ce iese dacă pun un status cu rugămintea asta? Miting, îl dăm jos pe Ponta. Revenind la realitate, am foarte multe cunoștințe, mulți amici și câțiva prieteni buni. Și mai e cercul oamenilor foarte, foarte apropiați. Fără ei, m-ar potopi deja singurătatea. Care este unul dintre obiceiurile tale preferate? Să mă joc. Imit personaje sau inventez unele noi, pun în scenă “ad hoc” sketch-uri în care joc singură toate rolurile. Odată, în timp ce ne plimbam prin Londra, am inventat și interpretat
Un interviu din Unica de martie și cum arată revista în haină nouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19097_a_20422]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ESTE TOAMNĂ ȘI ÎN MINE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ce de gânduri mă inundă, potopindu-mă cu toamne! Nu mai pot să duc pe umeri nostalgii și lacrimi, Doamne. Limpezește-mi ochii, astăzi, când perdele reci, de ploaie Îmi întunecă albastrul, greutatea lor mă-ndoaie. Este toamnă și în mine, cum e toamnă peste lume
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
a semănat el iubirea de neam și datini în în ochiul acvilelor și inimile stâncilor străvechi leagăne tăcute culcușuri osemintelor tocite ale voievozilor și lacrimile valahilor ce-au clădit scut gliei din trupurile lor în calea valurilor păgâne care le potopeau țarinile pustiindu-le precum lăcustele dansul caprelor și urșilor la răscruce de ani și ahourile plugușoarelor printre muscele ne amintesc că ne sunt străvechi rădăcinile de la facerea lumii înfipte-n dacic meleag că strămoșii trăiră la răscrucea vieții și-a
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
își face cruce și scutură din cap) Doamne, iartă-mă! Că nu știu ce-mi trece prin cap. Maria mai scutură o dată din cap și se uită speriată la ceas: aoleeu, cât timp am pierdut cu amintirile astea care mă potopesc la fiece răscruce de ani! Își aruncă din nou privirile printre crengile teiului de vis-a-vis. Scrută cerul sfâșiat de crengile sale, murmurând: ce-o face Sorinel acolo sus? Neuronii săi, biciuiți de necruțătoarele amintiri îi aprinseră o luminiță trăsnită: de ce
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 3 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului 3.Calvarul plăcerilor interzise Maria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
în ... X. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 3, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017. 3.Calvarul plăcerilor interzise Maria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
toată noaptea asta. Nici dacă ai să vrei să dormi. Eee! De noi tot nu scapi! Răpusă de ... Citește mai mult 3.Calvarul plăcerilor interziseMaria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Să nu răspundem de-a dreptul, ci s-o sugerăm pe-ndelete, având pentru aceasta un veac de fraternitate, egalitate, singurătate la dispoziție. Era o dimineață frumoasă de vară și Metodiu mergea repejor cu capul în pământ, pe o câmpie întinsă, potopită de soare, de unde ciocârliile se înălțau în văzduh, stăteau ce stăteau acolo fără să scoată un tril și apoi se lăsau frânte de zăpușeală în mici crânguri de salcâm cocoțate pe vagi dealuri. Dacă Metodiu ar fi trecut pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cere iarăși bani.... V. ZANMAI, de Dalelina John, publicat în Ediția nr. 1180 din 25 martie 2014. Și fu iarăși lumină când se hotăra să se plimbe cu mâinile drese-ntr-o cupă pe langă bulevarde largi, despicate-n scuaruri potopite de vedeață. Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală, se scurg pe langă tălpile lungi, de înțelept repetent, și păsuie adierea trecerii sale. Apă uscată se prelinge și ea nevazută-n splendoare ca să-nmoaie fântâni de tăcere și apoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
-nmoaie fântâni de tăcere și apoi gata, gândul muri. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/03/25/zanmai/ ... Citește mai mult Si fu iarăși luminăcând se hotărâsă se plimbe cu mâinile drese-ntr-o cupăpe lângă bulevarde largi,despicate-n scuaruri potopite de vedeață.Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală,se scurg pe langă tălpile lungi,de înțelept repetent,si păsuie adierea trecerii sale.Apa uscată se prelinge și eanevazută-n splendoareca să-nmoaie fântâni de tăcereși apoi gata,gândul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
dedic: FANILOR MEI; „Cei ce poartă un nume“ Să nu vă fie frică! Să nu vă fie frică Când soarele apune! Căci răsări-va iarăși Și fără rugăciune. Să nu vă fie frică Când nori au să se adune, Când potopi-va ploaia Și bezne au să tune! Să nu vă fie frică Să spuneți la prost: prost! Face-l să-și dea seama Că până aici i-a fost Căci nu ajuți nătângul Lăsându-l să se plimbe; Doar când
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
jocul «de-a fântânița», în tindă, pe întuneric”; „[...] vin blogodatele / Și vă mușcă spatele”; „[...] visam zmei cu înfățișare de umbră, care mă strângeau în brațe până la sufocare”; Veta-Lisa „mă tot chema [...] Lisa-Veta m-a uitat repede...”; „Virginica povestește cu ochii potopiți de lacrimi și de ciudă” că turta făcută din nouă linguri de făină, în care pusese și nouă linguri de sare... „nu a fost prea dulce”; Veselie; Vramniță construită prin suduire; Verjelul, horă unică în an, ocazie prinsă ori ratată
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
României), încropită într-un melanj ludic al unor băiețandri de țară la marginea unei seri de sfârșit de octombrie 56, pe o bancă în fața porții, când, vorbind fel de fel, niște „percepții extrasenzoriale” păreau a se fi năpustit asupra simțurilor, potopindu-le cu o alertă ce se insinua într-o stare de beligeranță efectivă și iminentă., pe care n-o declaraseră în nici un fel. Bieți ignoranți, auziserăm că în Ungaria vecină (pentru noi aceasta era „așezată” imediat „dincolo de culmea Pleașei, valea
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
Oricum, "filosofii " din jurul tău te-au și catalogat : DOAMNELOR ȘI DOMNILOR, DIO ESTE DEJA UN OM PIERDUT! NU-L MAI CĂUTAȚI ÎN LUMEA ASTA! Ninge nonstop. Dio nu mai reușește să mențină cărările practicabile printre nămeții din jurul casei. Albul înghețat potopește totul : locuințele și conștiința oamenilor. Impracticabile. Cenușiul uman a dispărut după cortina iernii. Spectacolul zăpezii se esențializează până la suferință. O suferință pură, de dragul suferinței. Fără obiect și fără subiect. LUMEA REDUSĂ LA INDIVID. INDIVIDUL EXTRAPOLÂNDU-ȘI NAIVITATEA PRIMORDIALĂ. Dio își
DEŞERTUL DE CATIFEA (101-102) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352440_a_353769]
-
în șoaptă. Eu sunt Katia. - Am să te caut, Katia. Ușa aceea cu lemnul mâncat de carii scârțâi îngrozitor, și jumătate din sufletul meu dispăru în spatele ușii închise. Cealaltă jumătate a rămas mult timp acolo, pe străduța strâmtă și sordidă, potopită de ploaie și melancolie. * În aceeași zi, puțin după orele amiezii, băteam cu insistență la ușa aceea veche, pregătit să suport concertul țâțânilor ruginite. Se auzeau, vag, voci ce veneau din interiorul casei care părea gata să se prăbușească sub
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
cât ridicolul cel de tot hazul. Ne mai mințim frumos uneori spunând că râsul este semn de sănătate. Și totuși ... Cam strâmb râsul lumii noastre, Nene Iancule, dar cât de curat și sănătos ne ajunge râsul tău biciuitor când ne potopesc noii Cațavenci, și Farfurizi, și Trahanachi și, Brînzovenești, și cetățeni turmentați de prea multe hangarale, și Dandanachi, și Tipătești, și Titirci cu sau fără inimă, și juni corupți, dedulciți la presa de scandal (că de Mițe și Zoițici nu se
NE ESTE ŢARA PLINĂ DE HUMOR de PAULA ROMANESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354768_a_356097]
-
degusta împreună tradiționala souvla. M-a frapat abilitatea bărbatului de talie mijlocie, cu o înfățișare care o să rămână pentru mine imaginea tipică a cipriotului autentic: îndesat, plin de viață, cu ochii, cred, de culoare deschisă, albastru-verzui, cu zâmbetul care-i potopea de fiecare dată ochii și cu o mustață cum numai în filme văzusem până atunci, răsucită până spre pomeții obrajilor. Simpatic foc, glumeț și deschis, în timp ce noi sporovăiam de zor, care în ce limbă se descurca sau prin semne acolo
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
puterea absolută, ca și tortura, cucerește totul, sterilizează, paralizează totul. Acesta-i secretul. Îl intuise și bătrânul, încă din secolul al XIX-lea, l-a sesizat perfect și implacabil și discipolul său de mai târziu. Teroarea e cancerigenă și invincibilă. Potopește literatura, o desființează. Eventual mai tolerează - câtva timp - simplele exerciții textualiste, ca neprimejdioase, ca pe niște fandacsii, apoi le va nimici și pe ele. O oarecare „cântare” proletcultistă le va mânca și pe ele. Pot fi cazuri izolate de rezistență
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
Îți jurăm că nu suntem mișei! Poate...niște pigmei. Este adevărat că limba ta cristalină, ce curge în poeme ca susurul izvoarelor de munte, am otrăvit-o cu atâtea englezisme. Ce să facem și noi? În ultimele decenii ne-au potopit niște termeni tehnici ce-au curs de la „ăia”, odată cu mărfurile lor. Iar mândrii tăi daci, care mai de care mai sprințar, mai „spam”...mai „cool”(ăhăă...ce știi Domnia Ta!), au tulburat izvorul limbii Tale, transformându-l într-o mocirlă de
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
durere ale televiziunilor morții să țină cont și de ea, să ia în vizor și o reverendă îngenuncheată, așa cum se focalizaseră pe orice altceva. O reverendă sau - de ce nu? - mai multe, care să curme criticile, să astupe gura târgului, să potopească bârfele prin lumină, să spele zoaiele cu har. Să pună adică un mare stăvilar urii revărsate manipulator împotriva slujitorilor lui Iisus Hristos, care au fost crucificați lăuntric în aceste zile de parcă ei ar fi pus foc acelui club. Nu s
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
alunecă. Pălăria-i căzu furată de pe creștet de curentul iscat de goana trenului neanunțat. Căzut fără de voia lui, Costache își întinse instinctiv mâinile după ea, încercând s-o salveze de sub roțile trenului. Mâinile se mișcau cu zvâcnete scurte printre traversele potopite de osiile boghiurilor în fulgerarea mișcării. Nu le mai văzu. Sângele-i țâșnea din cioturile zdrențuite fără încetare. Stingându-se în așteptarea salvării, pe chip i se întipărise ceva între durere și-un zâmbet de mulțumire. Norocul părea să-l
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
isterizată, cramponându-se cu degetele firave de nichelul roților cauciucate. - Ba poți, ba poți!, nu se lăsă băiatul, călcând peste pata întunecată acoperită de mușchiul ars de soare ce acoperea marginea betonată. Trupul se dezechilibră. Întinse mâinile brusc spre cerul potopit de lumină. - Costel, nuuuu!, slobozi ea un țipăt prelung intuind catastrofa. Strigătul ei se înfipse în văzduh, ajungând ca o săgeată în ceafa copilului cuprins de spaimă trupului în cădere. Prăbușit în apă în secunda următoare, o făcu pe femeie
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
Acasa > Impact > Scrieri > MĂREȚIA SMERENIEI Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Soarele se abătuse dogoritor peste întreaga deltă. Păsări și animale, potopite de căldură, cu limbile spânzurate și suflând din greu alergau în toate părțile, în speranța găsirii unei picături de apă sau a unor tufe dătătoare de viață. Numai șerpii și șopârlele erau singurele vietăți, care nu se temeau de dogoarea
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]