573 matches
-
te-am Întrebat. Nu plânge, mami! Nu vreau să fii nefericită! Rotația restaurantului Încetase. Johan a Întors capul spre fereastră și n-a găsit nimic schimbat. Peticele de lumină erau nemișcate. A privit conturul dealurilor din depărtare, urcușul și coborâșul povârnișurilor, și i-a trecut prin minte că, dacă s-ar concentra stăruitor asupra lor, le-ar vedea ondulându-se, ca dragonii luminoși purtați de copiii chinezi la Sărbătoarea de toamnă, când aprind lampioane și le așază În burțile dragonilor, astfel Încât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îndoială că avea să se Întoarcă să-l vadă. Renunțase la orice prudență, voia doar să știe ce desena. În fine, peste umărul lui, a văzut hașura unei coame joase de dealuri și o casă cocoțată primejdios pe culmea unui povârniș. S a apropiat și mai tare. În desen era doar schița unui personaj, cineva tânăr, Însă nu și-a dat bine seama dacă era băiat sau fată. Trăsăturile chipului erau exagerate, dar occidentale, fără nici o Îndoială. Era o fată, hotărâse
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cuvânt. O altă caracteristică a cărții se relevă prin două povestiri, Împărătița Furnică și Sub semnul Aspidei, care plonjează în plin basm. În prima, naratorul, văzând, la o poală de deal, o caravană de furnici, urcă, din curiozitate, alături de acestea povârnișul și, după cale lungă, intră, urmând-o, într-o deschizătură ce duce într-un palat subteran: "(...) mă aflu într-o sală uriașă în fața unui tron de malahit, pe care sta împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uimit la furnicăreala ce pava poteca cu o bandă verde și fremătătoare pe sute de metri. Am mers vreme îndelungată în paralel cu caravana furnicească, până când, deodată, convoiul a părăsit brusc cărarea și s-a aventurat în sus, pe un povârniș arid, presărat pe alocuri cu smocuri de iarbă arsă. Prin urmare, m-am abătut și eu de la drum ca să urmez drumul caravanelor. Pe pieptul abrupt al povârnișului, din când în când, furnicile cădeau pe spate și se rostogoleau împovărate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
convoiul a părăsit brusc cărarea și s-a aventurat în sus, pe un povârniș arid, presărat pe alocuri cu smocuri de iarbă arsă. Prin urmare, m-am abătut și eu de la drum ca să urmez drumul caravanelor. Pe pieptul abrupt al povârnișului, din când în când, furnicile cădeau pe spate și se rostogoleau împovărate de frunzele ce erau de zece ori dimensiunea lor. Dar se redresau imediat, continuându-și imperturbabile drumul, una în spatele celeilalte, și eu, în paralel cu ele, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
repede, ba mai încet ca șirul, purtându-și cu emfază zalele chitinoase. Când o furnică se prăvălea pe spate, furnicoiul cobora până în dreptul ei și aștepta până când frunza se înălța din nou semeață în aer și se integra șirului șerpuitor. Povârnișul părea să nu se mai termine, până când, la un moment dat, se prelungi cu un perete aproape vertical de stâncă, cu găuri din loc în loc, bordate cu un strat străveziu de mușchi sau ierburi uscate. Baza era alcătuită din găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
coșmar. Deși ține de memoria mea îndepărtată, este deosebit de clară și vie, dar în același timp incompletă, pentru că nu o pot lega cronologic sau spațial de alte evenimente din viața mea. Mi-amintesc o plajă cu malul foarte înalt, un povârniș drept ca un zid, la poalele căruia începea brusc marea cu întinderea ei nesfârșită. În credința mea de copil, marea mi s-a părut întotdeauna nesfârșită și refuzam s-o asociez cu acea pată albăstruie de pe hărțile geografice, unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
agitau în gesturi minimaliste costumele de baie în alb și negru, costumele largi și generoase de epocă. Lumina urca de dedesubt, din partea policromă a peisajului, cea cu marea transparentă de smarald prin care se vedea deosebit de clar, de sus, de pe povârnișul plajei. Se vedea fundul mării cu nisipul ei alb desenat cu viețuitoare și alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un fotograf prost; ea despărțea cu un chenar gros și negru nesfârșirea verde a mării de cea de azur a cerului. Iar incerta și în același timp deosebit de clara mea amintire nu putea desluși sensul acelei plaje izolate pe un povârniș atât de înalt, la marginea unei mări la care accesul era aproape imposibil. Despărțită de ape printr-un zid uriaș de nisip, plaja se profila însingurată, ca o efigie a trecutului la un etaj superior deasupra mării. Două lumi paralele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Prietena mea. "Structura noastră ca materie a viselor" Și în amintirea mea, eu survolam nevăzută, dar cât se poate de prezentă în spațiul dintre cele două lumi. Și tot la bariera dintre aceste două lumi, doar că vizibilă, la poalele povârnișului se distingea o siluetă de fată tânără cu părul lung și roșcat. Purta un costum întreg de baie în culori vii. Îmi amintesc perfect desenul abstract de pe acest costum, cu jocurile lui geometrice în roșu, portocaliu și verde, cu cordonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
baie în culori vii. Îmi amintesc perfect desenul abstract de pe acest costum, cu jocurile lui geometrice în roșu, portocaliu și verde, cu cordonul gros ce sublinia linia taliei. Toate aceste detalii mi le amintesc cu precizie, iar fata de la baza povârnișului nu era alta decât prietena mea din copilărie, cea care mi-a fost apropiată ca o soră și de care nu mai știu absolut nimic de multă vreme. În mod ciudat, am încetat să ne căutăm una pe alta fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
similar curgerii apei la cascadă. Aici, aerul poartă miresme de fân uscat și alte esențe tari asemănătoare smirnei. Abadiania este așezată pe un pat de cristale speciale, ceea ce face acest spațiu atât de energizant. Cristalele sosesc unul câte unul pe povârnișul cascadei și se prăvălesc pe firul apei. Se opresc în breșele săpate de apă în stâncă sau se aștern ca nestematele la baza cascadei, dând acestui loc o strălucire remarcabilă. Cascada este înconjurată de o vegetație abundentă ce-l ecranează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
noștri, mahalaua era străjuită de un holm destul de înalt și cu laturile abrupte că nici huțulii nu izbuteau prea lesne să-i atingă creasta cu talpa lor. Doar câte un afumat ce căta să-și facă sama îi cerca asprimea povârnișurilor. Acestora li s-a adăugat și tatăl meu, o bună vreme ajutat de bunicul. Dar cu bună știință, că au primit Ausweis (aprobare) de la Bitzirk (regiune) să îndepărteze acel holm de la Sirete, iar pe terenul dobândit să-și așeze două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
judecată, lăsându-se cu totul dus de val, adică de valul tinereții și al plăcerii consumului de substanțe interzise. Situația lui se asemăna izbitor de mult cu cea în care, atunci când se întâmplă 172 Rareș Tiron să aluneci pe un povârniș abrupt, nicidecum nu te mai poți echilibra și, astfel, te rostogolești necontrolat în vale. Trebuie, totuși, să remarc acum că, în scopul satisfacerii viciului său păcătos, narcomanul furase isteț, cu o mână experimentată și iscusită, bani din casă numai o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu atinge nici un fel de dogmă și cu atât mai puțin canoanele și tradiția, după cum s-a văzut în oarecare măsură și din articolele precedente și după cum se va vedea mai târziu amănunțit. Discuțiile teologice nu trebuie să alunece pe povârnișul fanteziei fiecăruia din noi, ci să fie-ntemeiate măcar pe Scriptură, pe care Biserica creștină o crede "sfântă" și "piatră unghiulară" a tuturor învățăturilor Ei. Oare "sectanții" nu ne numesc pe noi ortodocșii și pe catolici "păgâni" și "idolatri", fiindcă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
A doua carte a lui Moise“, IV, 14 et seq.). Sikseleberg - „Muntele Siksele“; Raggsjöheden - aprox. „Pămîntul lacului zbîrlit“; Vajsjö - de la vaj: „greșeală“, sjö: „lac“; Avabäcken - „Pîrîul Ava“; Åmträsk - åm: măsură pentru lichide de aprox. 151 litri, träsk: „mlaștină“; Inreliden - aprox. „Povîrnișul dinăuntru“; Lillåberg - „Muntele Lillå“; Lyckan - „Fericirea“; Klåvamyren - „Turbăria Klåva“; Rucksele - de la ruskig: „neplăcut“; Värdsalltet - „Tot ce e pe lume“. Biblia, București, 1968 - „Daniel“, III. Erwin Strittmatter (1912-1994), scriitor german, ilustrativ pentru literatura fostei R.D. Germane în 1961 a obținut premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a dat vestea că e rănit și am aflat cine-l împușcase, am înghețat, dar nu mi-am pierdut mințile. Mergînd într-acolo, am văzut locul de unde trăsese, locul pe unde trecuse mistrețul, locul unde sta Virgil... colnicul îngust, în povîrniș... și mi-a intrat o îndoială în suflet. Dacă o fi numai o întîmplare? Cu o vorbă a mea bag omul în ocnă fără vină? Și cînd el a zis oamenilor care-l întindeau: ŤN-am vrut să-l împușcť
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
din zare, care împing în prim-plan casele cu frontoane, silindu-le să urce și să se agațe de partea de sus a străzilor, zidurile de sprijin ascuțite și pantele abrupte încununate de garduri de magnolii sau straturi de lalele, povârnișuri pe care tot mai mult se plantează, în locul gazonului de altădată, iederă sau ienuperi, să nu mai trebuiască să tunzi iarba o dată pe săptămână cu cositorile alea antice și de demult. Unii își atașau o funie la cositoare și o
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
ca aurul aplicat pe albastru, cu o putere simbolică cît mai mare, cînd s-a auzit strigătul fatal, Aici e un sat. Absorbiți de speculațiile noastre, n-am băgat de seamă că un om s-a ridicat și a urcat povîrnișul, acum însă, îl vedem apărînd printre arbori, îl auzim repetînd anunțul triumfal, deși fără să ceară răsplată, cum ne imaginaserăm, Aici e un sat. Era comandantul. Destinul, cînd îl apucă, se pricepe să scrie cu trăsături strîmbe și întortocheate la fel de
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
pădure, a mâncare de toamnă. Helene își așeză capul pe mușchi, privi ciuperca de jos în sus, lamelele erau încă albe, intacte, o ciupercă formidabilă. Mamă! se auzi ca de la mare depărtare. Helene se uită în spatele ei. Stăteau toate pe povârniș, la rând, una după alta, ciuperci proaspete, crescute în noaptea trecută, Helene mergea în patru labe, dădea crengile la o parte, își croia drum cu mâinile. Se târî, se culcă pe pământul pădurii. Ce bine mirosea! Mamă! Helene întinse mâna
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
Așa ni s-au ivit, în consonanțe privilegiate, așa ne-au prins, în parada lor irezistibilă, frumuseți care nu se pot uita vreodată. ... Să le fi răzbătut cu teama că le ratăm, cum ni se întîmpla pe cărările unor luxuriante povîrnișuri, într-un amurg orbitor înfășurînd Insulele Borromee, cînd izbucneau, din verdele saturat, pale de roșu ardent și ne biciuiau privirea lungi, somptuos prelungi, cozile unor făpturi cu nume scurt și viu, ara, ca un strigăt de pe continentul convulsiilor precolombiene, să
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Pan). E, pe un motiv din Blaga programatic ales, o bună aproximare, cred, a universului poetic al lui Radu Stanca. Dezvăluind delicat minunile mici, nu fără să strecoare silueta elegant-strivitoare a marilor teme. Și umblând cu aceeași cuceritoare dezinvoltură pe povârnișuri și prin oraș, printre iubiri recalcitrante și jucăușe, nostalgii și fine promisiuni de rodire. Ca și la Blaga, tinerețea, impetuoasă, necalculată, rupând baierele versului e greu, dacă nu cu neputință de găsit. Un anume ritual medieval, sau poate și mai
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
l Vasilioc Bogdăneț, tatăl drept al lui Vulercik cel cu paleta și cu bicicleta. Și de acolo privește bâtca Turcului și Primatariul cel cu lanuri întinse de secărică aromată care pișcă limba și nasul. Țapinarii au lucrat două jgheaburi pe povârnișul despădurit din fața ferestrei mele și de acolo dau drumul la traverse la vale. Mă sui pe deal și privesc cum vin lemnele la vale cu hârâit de parcă ar plânge, și cum, în momentul când părăsesc jgheabul se urcă-n cer
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]
-
zarea freamătă semne neînțelese silind norii să-și uite o clipită petrecerea la noapte către miezuri vârcolacii răstoarnă așezarea lumii pustiind zodiile cu bătaia viscolului cosmic Moartea melcului căutându-și privirea rătăcită'n frunzișuri ochii melcului rămân stingher alunecați pe povârnișul nevederii a muri orbește cu ochii pierduți în gol fără capăt deasupra melcului agonizează'n văzduh stingerea stelelor Pârâul de lemn pârâul de lemn cărare pentru alaiul de îngeri pășind tăinuiri depărtate fiecare pas mai aproape-i de steaua polară
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
nu mai vine! În acele zile de neliniște mi-aș fi imaginat orice, însă nicio clipă nu m-aș fi îndoit de devotamentul ei față de mine. Într-o zi, pe când veneam din satul din vale și abia începusem să urc povârnișul muntelui spre cabană, trecând pe lângă casa lui nea Macovei, l-am zărit lucrând la împrejmuirea unui ogor, meșterind un gard de lemn. Dând cu ochii unul de altul, n-am putut evita să-l salut, așa că am fost nevoit să
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (8) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373625_a_374954]