108 matches
-
taxinomia lui Alexandru Matei, din Ultimele zile din viața literaturii). Mărturisesc însă că am citit această "istorie" în fărâme, în ciuda stilului artist și a configurației literare, mai ales ca pe un emoționant document de viață, deopotrivă personală și colectivă. "Lumea" povestașului gabriel chifu cuprinde, de fapt, o întreagă constelație de lumi prin care a (supra)viețuit autorul, unele încapsulate precum păpușile rusești (lumea interioară, subiectivă, a trăirilor, viselor, închipuirilor și cea exterioară, obiectivă, a evenimentelor), altele înnodate succesiv pe scara istoriei
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
trampas de lectura (capcane de lectură)! Solidaritate, urmată de solitudinea inerentă: după ce evenimentul ce mușcă rutina cotidiană s-a consumat, se revine la viața dintotdeauna, aceleași meschinării, aceleași angoase, aceeași lipsă de iubire. Dar eu, ca traducător, ca tălmăcitor, ca povestaș al scrierilor altora, mă simțeam privilegiată, intuiția și sensibilitatea îmi spuneau că abia zgâriam pojghița gheții: material exista din abundență, totul era să am răbdare, să caut prin biblioteci, în podul cu vechituri al anticarilor, în revistele ce-mi parveneau
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
rândul pudibonzilor, lămurind totodată discuțiile pe seama "anecdotismului" neaoș-coroziv al preotului răspopit. Tinctura malițioasă va fi menținută și în Istoria literaturii românești contemporane, 1934, sinteză de referință în care fiul de țăran plecat din munții Neamțului e numit în două rânduri povestaș, zeflemea neglijabilă dacă ținem seama de perspectiva echilibrată, favorabilă asigurată scriitorului în fișa ce-i este consacrată. Creangă e văzut aici ca o "fire independentă", îndepărtat din lumea clerului pentru aplecările spre "pușcă și teatru", iar în povești se remarcă
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
de un pitoresc spontaneu", dublată de "o rară autenticitate țerănească", ceea ce alcătuiește "o largă frescă rurală"24). În câteva pagini, Iorga fixează locul lui Creangă în "biruința" Junimii, deși nu poate trece cu vederea amenințarea de a "se pierde între povestași". Reținem ambiția exegetului de a stabili, din câteva trăsături, efigia unei personalități (și-a exersat această predilecție în Oameni cari au fost, adevărată colecție de medalioane), imaginea unei vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
după fosta Iugoslavie, chiar dacă punctată de o simpatică ironie și de un ludic spumos. În statul iugoslav este posibil ca țiganii să aibă „statul” lor, un mic sat intitulat, cosmopolit, Shanghai, și condus de un singur lider, Lutvija Belmondo Mirga, povestașul țiganiadei întinsă pe patru generații. Lumea țigănească așa cum ne-o prezintă Naberšnik trăiește într-o dimensiune parcă atemporală a pitorescului-idilic. Destrămarea utopiei și a armoniei generată de un comerț ilicit și benign cu Occidentul coincide cu destrămarea Iugoslaviei și recrudescența
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
perpetuează lumea, iar autorii sunt „custozi ai memoriei”. Două cunoscutele traducătoare, Gabriela Lungu și Cerasela Barbone, au reușit să transpună în codul culturii noastre lumi depărtate, să ni-i apropie pe doi prozatori în ce au ei esențial - harul de povestași.
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
astfel cum s-a configurat în decursul celor două secole de existență. Mai ales în privința acestora Fondul Deleanu produce mărturii semnificative. Istoria așezării bănățene e desigur mai veche, dar acesta e intervalul luat mai mult în atenție de povestitor. De „povestaș”, cum se autodenumește. Pentru sfârșitul de veac XVIII povestașul se vede în situația de a vorbi despre „Banatul otoman“ al cărții sale, despre „mixul otomano-catolic de extract mitteleuropean“, cum i se înfățișează acest ținut de o îndeajuns de ciudată componență
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
secole de existență. Mai ales în privința acestora Fondul Deleanu produce mărturii semnificative. Istoria așezării bănățene e desigur mai veche, dar acesta e intervalul luat mai mult în atenție de povestitor. De „povestaș”, cum se autodenumește. Pentru sfârșitul de veac XVIII povestașul se vede în situația de a vorbi despre „Banatul otoman“ al cărții sale, despre „mixul otomano-catolic de extract mitteleuropean“, cum i se înfățișează acest ținut de o îndeajuns de ciudată componență umană și de stiluri, de îndeletniciri și de obiceiuri
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
încă mai există. Regretul pentru dispariția acestora, pentru tot ce a însemnat vechiul oraș, vechea Timișoară, vechiul Lugoj este în carte mereu prezent, un motiv de reflecție asupra căruia mereu se revine, cu accente nu doar nostalgice, dar și polemice. Povestașul nu doar regretă ce a fost, dar și dezaprobă ce se întâmplă. „Din ritmul cotidian al Timișoarei de acu două sute de ani au rămas mărturie curțile interioare ale caselor din cetate. Multe dintre ele sunt invadate de birouri de avocați
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
comoară documentară nu te joci. Publicistul, eseistul și prozatorul Vighi se găsesc în postura specialistului ce caută sagace și valorifică șugubăț. Din citatul de mai devreme reținem o formulare: „în cutiile mele”. Carevasăzică, ele nu mai aparțin fondului Deleanu, nici Povestașului - o instanță ce dublează, în textele din carte, eul istoric, documentarist. Daniel Vighi face ce știe mai bine. Construiește un metatext din care nu lipsesc colajul, parodia, umorul și textualitățile de tot felul. Astfel că Istoria din cutia de pantofi
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
talent documentul istoric în ficțiune. Mai mult, el inserează pretutindeni în text fragmente (prozastice ori memorialistice) ale unor confrați de aici și aiurea. Interesează felul în care se revarsă textele într-un text generic. Scriitorul își reamintește alături de un alter-ego, Povestașul, iar când o anumită stare nu poate fi sudată comparativ, el vizitează jovial colegi prozatori și eseiști, întreține și se slujește de fragmente ce dau, în fine, drumul la un plus de semnificație lumilor suprapuse. În primul rând, Vighi e
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
fragmente ce dau, în fine, drumul la un plus de semnificație lumilor suprapuse. În primul rând, Vighi e interesat de perioada otomană a Timișoarei, percepută ca un soi de siaj mitteleuropean. Vorbind despre transformarea bisericilor în djamii, episodul otoman aduce Povestașului diafilmul propriei copilării. De fapt, Vighi se găsește într-o pândă a refacerii unei biografii anexate istoriei vechi. Ironic și plin de umor, el exuberează atunci când, de pildă, află despre Osman, prizonierul căzut în patima vinului, că este, de asemenea
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
strâmb. Nu-i vorbă, Vighi nu caută, precum alții, etichete înalte, moralizatoare. În Istoria din cutia de pantofi, faptul mărunt, splendoarea destinului anonim ori spectaculosul marginalului dau, întotdeauna, savoarea textelor. „Ce e astăzi și nu a fost ieri”, se întreabă Povestașul rememorând scene bahice din tinerețea trecută. Cârciuma, zidurile orașului, curțile interioare, toate sunt locuri poetice din biografia unei ființe teleportate între istorii incitante și realități caleidoscopice, din care trebuie să facă loc fabulosului. Oricând e gata să fie turistul de
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
să fie turistul de treabă, curios și harnic colecționar de simboluri livrești, numai bune de agățat în proze baroce. El caută splendorile vintage, ascunse, crede el, în rugina și bazarul arhitectonic al prezentului agonic, oricând, însă, capabile de reverențe ficționale. Povestașul se găsește, ni se spune, „față în față cu misterul care se naște din te miri unde”. De la povestea lui Antim, nebunul după Hristos de la 1841 ajungem la Cirin Hamalul, prieten cu literații boemi ai urbei, sau de la cei 164
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
bănățean, sărim strategic la peripețiile orchestrei lui Straussfiul prin Ardeal. Daniel Vighi execută cu grație ludică arheologii culturale reinvestite mereu cu semnificații ce au un scop unic: mesajele comune celor de azi. Nu se poate altfel, pentru că imaginația neliniștită a Povestașului trebuie să justifice explicațiile inedite, care oferă, specifică naratorul, „un fel de topoi ai locuirii. Dar și ai imaginarului creator”. Pentru a demasca apoi adevărata intenționalitate: „Joc literar și reverie identitară”. Iată miza docuficțiunilor lui Daniel Vighi. Cititorul este absorbit
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
mijloc e atracția pentru deschiderile școlii mitteleuropene. Însă presimt că Daniel Vighi își va primi niscaiva bobârnace în urbe. Nu pentru că n-ar fi corect politic, ci pentru ceea ce se poate citi printre rânduri cu anumiți ochelari. Cert e că Povestașul nu poate rezista lui Ahasverus - mitului evreului rătăcitor. După plăsmuiri și concluzii dintre cele mai utile literar, Vighi concluzionează că „A fi ins (nu popor) ales înseamnă a avea parte de greutăți și de nenorocire, de marginalitate și slăbănogeală”. În
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
ca o pâlnie către lumea din afară și înregistrând modulațiile vocii fiecărui personaj. Acuitatea aceasta va primi, în romanul O limbă comună, riposta neașteptată și dramatică (dacă nu ironică) a unei surzenii progresive, acutizate până la pragul deplinei deteriorări. Numai că povestașul a ascultat deja realitatea și o regăsește acum înlăuntru, ca pe o polifonie interioară. În literatură, a-ți auzi personajele înseamnă a le înțelege: nu reportofonul mereu deschis reprezintă soluția narativă, ci, dimpotrivă, instalarea unui filtru performant, prin care se
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
posibilă. Și atunci cine va gusta volumul? Intelectualii grăbiți nu, cărora aplombul speculativ al lui Pleșu le va insufla resemnarea neputinței de a-l pricepe. Preoții ortodocși nu, care îi vor reproșa că îl degradează pe Hristos la treapta unui povestaș care se complace în basme cu tîlc. Rău-voitorii nu, care îi vor imputa că împrumută prea mult din tehnica occidentală de exegeză evanghelică. Iar credincioșii obișnuiți iarăși nu, fiindcă în locul unor meditații fierbinți, dătătoare de consolare și mîngîiere, vor da
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
cu desfătări unice, dar le pune capăt și se întoarce de unde a plecat. Este tiparul ce se repetă pe parcursul romanului, încât se transformă în stereotipie melvilliană. Partea povestitorului Călătoriile i-au dăruit lui H.M. tot: subiecte din belșug, modele de povestași, exercițiul excepțional de a dibui forța unei povești prin reacțiile ascultătorilor, răgaz pentru meditație, tipuri umane și spații exotice. H.M. descoperă că o corabie este un creuzet al ficțiunii și profită din plin. Intuiește schemele narative și arhetipurile, pe vase
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
atunci cine va gusta volumul? Intelectualii grăbiți nu, cărora aplombul speculativ al lui Andrei Pleșu le va insufla resemnarea neputinței de a-l pricepe. Preoții ortodocși nu, care îi vor reproșa că îl degradează pe Iisus Hristos la treapta unui povestaș care se complace în basme cu tâlc. Rău-voitorii nu, care îi vor imputa că împrumută prea mult din tehnica occidentală de exegeză evanghelică. Iar credincioșii obișnuiți iarăși nu, fiindcă în locul unor meditații fierbinți, dătătoare de consolare și mîngâiere, vor da
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
diferite, pe care încearcă (și aici e detectabilă o primă notă de originalitate) să le apropie, să le găsească posibile puncte antropologice comune: controlate, artizanul fiind "tehnocratul" Mircea Băduț, iubitorul de știință, opuse celor necontrolate, caz în care vorbim de "povestașul" Mircea Băduț, evazionistul în ficțional, ficțiune care îl surprinde în dubla ipostază, cea a evazionistului în ficțiunea baladescă și cea a evazionistului în literatura de tip science-fiction. Indiferent însă de formele de evazionism practicate de cel în cauză, esența lor
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
la rândul lor, nu atât la nivel de acțiune (în mare, acțiunea baladescă fiind aceeași cu cea binecunoscută), cât la nivel lexical, având propriul discurs, propriile replici, propriile memento-uri și reconfigurări ale realității ficționale baladești, caz în care mistificarea "povestașului" Mircea Băduț, ținând cont de caracterul "mincinos"-ficțional al baladei și de gradul mare de libertate, este una permisă. De cealaltă parte, în cazul eseurilor științifice, libertatea de mișcare în interiorul textelor se reduce drastic datorită supunerii la normă, la canon
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
verificabile (și nu "invenții"), îl îndepărtează pe autor de ficțional sau de scenarii virtuale, moment în care Mircea Băduț e mai puțin "donquijotist" cât spirit rațional, echilibrat, cartezian. "Tehnocratul" nu întreprinde o cercetare în adevăratul sens al cuvântului, deși, în comparație cu "povestașul", există situații când devine extrem de tehnic. Ceea ce se degajă din lecturarea atentă a cărții 'Donquijotisme antropolexice' este poziția echilibrată pe care o afișează Mircea Băduț vizavi de cele două domenii de referință, umanist și științific. Când vorbește despre datele imediatului
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului CRONICĂ DE CARTE ÎNTOARCEREA ÎN PARADIS Viorel Martin, Aventurile lui Tudor, Editura Semne, București, Coperta și desene: Dumitru Roșu Aflat acum în ipostaza de povestaș pentru copii, după ce și-a exersat condeiul în epigramă, poezie umoristică, ori poezie pentru preșcolari și școlari mici, dar și în publicistică, prin revista pe care o conduce și editează „Lumea epigramei”, Viorel Martin are încă multe surprize de oferit
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
putea desluși tainele. Iar acestea nu erau puține și nici nu-l dezmințeau pe autor. Am aflat că puse intenționat într-o lumină stranie, fantastică, uneori macabră, însă totdeauna fascinantă, poveștile cuprinse în volum, fie că sunt spuse de un „povestaș” sau de un alt personaj cu referire la o anumită întâmplare din viață, iar ele erau, toate, teribile avertismente, sub o altă formă desigur. Autorul dorește să ne spună, folosind repetiția pentru o mai bună înțelegere, că viața noastră, a
REALISMUL INCREDIBIL AL EXISTENŢELOR DE SUB POD de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351890_a_353219]