31,455 matches
-
le este bisexualilor înșiși, care trebuie să înțeleagă ce se întâmplă cu sexualitatea lor atât în disprețul conservatorismului parohial majoritar, cât și în răspărul vulgatei politic corecte susurate de câte unul sau mai mulți prieteni gay. “După prima experiență”, îmi povestește Dora, “m-am speriat. Cum o să merg mai departe? Am avut apoi o perioadă când oscilam, credeam că trebuie să fie ceva foarte clar - sunt straight sau sunt lesbiana? Nu luasem niciodată în calcul că aș putea fi bisexuala. Abia
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
revoluție. Și cred că gândim la unison. toți 3? : D.. sau care cu care?.. că eu am impresia că broken angel e mai mică am vb cu niste profesoare în legătură cu revoluția.. eram curioasă cum au perceput ele evenimentul.. și mi-au povestit că au existat pb. doar din punctul de vedere al interacțiunii cu celelalte minorități.. pt. că pe vremea aceea predau la un liceu mixt (secție rom+magh) și când a izbucnit revoluția, profesorii maghiari s-au trezit, caaa citez: “nu
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
încânte puțin auzul “Una Palabra” - Carlos Varela. Enjoy it! Ța-ța! Ida Sunt student la arhitectură și nu mă mândresc cu DESIGNUL clubul nostru din lipscani, dar în orice caz e mai bine decât în toate locurile fitzoase prin care ne povestești că te plimbi(sorry dk sunt rău, e dreptul tău să mergi unde vor mușchii tăi cerebrali). În ClubA, muzica e bună, cam pute a bere, dar asta e. pa Mda, si eu am fost in Gaia... și-am vărsat
M-a luat Gaia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82997_a_84322]
-
bancară, un dansator, un magistrat, un consultant legal în afaceri. Și am aflat ultimele episoade, cam crâncene, din viața unui băiat care mi-a fost foarte drag și pe care nu mă așteptam să-l întâlnesc, dar despre care o să povestesc altă dată. Cea mai importantă descoperire, mi-am dat seama abia acum dimineață, scriind această însemnare, a fost că mi-am (mai precis, adus aminte că voiam să mă fac scriitor încă din preadolescenta. Scriam poezii, scoteam o foaie (literară
Hier encore by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83033_a_84358]
-
cu oameni atât de frumoși și de buni. Sunt mii de morminte în cimitir, dar foarte puține morminte recente. O inscripție amintește de extinderea cimitirului, devenit neîncăpător în 1936. Aleile care urcă pe deal par să nu aibă sfârșit și povestesc tăcut despre dimensiunea comunității evreiești în Iașiul interbelic. Ultimele cercetări vorbesc de 14,000 de evrei uciși pe străzile Iașiului sau în trenurile morții în zilele de 28-29 iunie 1941. Cei care au scăpat de glonte sau de ștreang au
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
Română. Am avut 12 ani cînd am plecat cu părinții, illegal, December 1947. Sunt scriitoara. aich sunt câteva fragmente traduse din Hebraica: http://www.timeintelaviv.blogspot.com/tecuci/ O prietenă care nu am vazuto mulți ani, aici în Israel, mia povestit anul trecut memoria iei de la Iași. a fost la un sat - nu țin minte locul, avea diabea 6 ani. a fost cu mama ei la gară. erau acolo la vacanță și așa au fost salvați. erau la gară, multi oamen
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
Dragoș Bucurenci (fragmente dintr-un interviu inedit de Ciprian Voicila, publicat în Dilemă Veche, nr 127) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . «Să-ți povestesc un vis pe care l-am avut odată și care m-a cutremurat foarte tare. Se făcea că sînt într-o cameră foarte mare, drept în centrul ei, si ca unul din pereții camerei, de culoare verde, arată ca un
Irina Nicolau: o incredintare de tipul “bessa-bessa” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83066_a_84391]
-
foarte mare, drept în centrul ei, si ca unul din pereții camerei, de culoare verde, arată ca un televizor în care nu există imagine. Și ecranul acela era Dumnezeu. Eu stăteam în mijlocul camerei și, cu fața spre acel perete, îi povesteam lui Dumnezeu toate eșecurile mele. Îi spuneam, Doamne, am incercat și aia și uite n-a ieșit, și-am încercat și ailalta și uite n-a ieșit... Și după ce mi-am înșirat eu o parte din eșecuri, am auzit o
Irina Nicolau: o incredintare de tipul “bessa-bessa” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83066_a_84391]
-
seara aceasta îl susțin pe Eliade la “Mari români”, într-o dezbatere cu Dan C. Mihăilescu, susținătorul lui Brâncuși. Documentarul despre Brâncuși e realizat de Cornel Mihalache, iar cel despre Eliade de Andrei Moroșanu. În comunicatul TVR, Dan C. Mihăilescu povestește cum a distribuit la Târgu-Jiu fluturași cu îndemnul , iar eu rememorez “sâmbătă neagră”, când am filmat pe strada Mantuleasa la ora 2 după-amiază. Erau vreo 44 de grade și eu purtăm sacou. Din fericire, în documentar nu se simte caniculă
Eliade vs Brancusi diseara pe TVR1 by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83049_a_84374]
-
2006) dimineață în Mamaia, Tania Volcano a închis petrecerea la ora 8, cu Motor-ul încă plin de lume. S-a aplaudat minute în șir și Tania a bisat de 2 ori. Nu, eu n-am fost acolo. Mi-au povestit Shere și Dana, pe care i-am luat cu mașina să-i duc din Motor pe Ultima Playa, înainte ca eu s-o tăi spre București. E primul 1 mai muncitoresc pe care-l petrec cum se cuvine. La muncă
1 mai 2005: No volare Resurrection! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83073_a_84398]
-
bulversandu-ma, despre lucrurile care contează cu adevarat. Au fost cele mai dense opt ceasuri din viața mea. Trăia într-o lume frumoasă și adevărată, cu care eu nu aveam nici o legătură. Un timp, mi-a fost rușine să le povestesc prietenilor desprea ea. Nu reușeam s-o descriu, îmi lipseau cuvintele care să le deschidă și lor cea mai mica fereastră spre lumea Irinei. Așa că nu mi-a rămas altceva de făcut decât să-i aduc pe câțiva s-o
Declaratie de amor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83080_a_84405]
-
-ți dau ceva de citit (...!), e un text pe care n-ai să-l găsești în românia, de altfel că mai nimic (teorie) de sartre, un interviu luat pe când avea 70 de ani, un foarte lung interviu în care-și povestește viața. când ai timp, și numai atunci, uită-te peste el, sunt destule lucruri de reflectat: vezi așadar pe: http://soirs.weblog.ro - undeva în dreapta este un document în pdf intitulat ‘Sartre - Portret la 70 de ani’, ia-l cu
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
care nu trăia decât o seară. Eu mă potriveam cel mai bine cu Dan. În vreme ce prietenele noastre dormeau, mai mult sau mai puțin satisfăcute, noi doi ne adunam în întuneric la fereastră, deslușindu-ne fețele când trăgeam din țigară, și povesteam în șoaptă. Eu aveam schelete de idei, lucioase și reci! Dan găsea întotdeauna continuarea, le îmbrăca în carne, le coafa, le punea să vorbească. Pe urmă, ne apucam amândoi să le tundem, le vivisecționam, făceam transplanturi. Culmea relației între două
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
acidă, eu eram asfaltul Bucureștiului în anul 2049, androidul nebun Cristian îi rupea precis, fir cu fir, genele omului Dan, chipul lui se contura în dunele planetei moarte, al cărei ultim locuitor eram eu. Într-o seară, Victor Nănescu a povestit cum și-a bătut joc de o gagică. Ea se pretindea mare intelectuală și băiatul o întrebase la derută despre o carte inexistentă, un titlu inventat de el pe loc. Și aia, povestea Victor râzând, a zis că a citit
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
dimpotrivă, îi răspunde, inventând, cu forță narativă mai mare ca a lui, detalii și personaje. Pas cu pas, el este umilit pe terenul pe care se credea cel mai tare, al născocirii. Când tace, învins, ea, în loc să-și savureze victoria, povestește însuflețită mai departe acțiunea cărții inexistente, rugându-l: Amintește-ți, te rog, amintește-ți... Când el va ridica ochii și va rosti primul cuvânt legat de ale ei, e salvat și se naște o lume... Vezi, Daniel, acestea sunt lumile
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
sforile căreia personajele sînt dependente fără să-și dea seama. Teatrul pătrunde în viață făcînd-o de nerecunoscut: criticul își susține analiza într-o reprezentație cu public, actorii ucid - la început doar din greșeală - spectatorii veniți în sală, țiganii măturători își povestesc Romeo și Julieta sau Comedia erorilor, iar fraze din aceeași proză trimit la Othello ș.a.m.d. "ACTORUL-îNGER (ia o suliță din recuzită; o aruncă în sală, la nimereală): Na! Luați și voi. (Sulița omoară doi spectatori dintr-o dată)" - și
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
conturează definitiv ideea că didascaliile nu sunt delimitate de replici, ci formează împreună un text unitar, distincția dintre textul scenic propriu-zis și indicația scenică fiind una formală, de convenție. De altfel, fără funcționalitate teatrală, adesea gratuite și absurde, în fine, povestind, didascaliile au rolul de a decora literar. O demonstrează Cipriana Petre în capitolele cele mai savuroase ale studiului: Iradierea câmpurilor semnatice și Absurdul comentariilor. Umorul involuntar. Imaginația lui Camil Petrescu aici își dă reala măsură și o face pe Cipriana
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
din a doua parte a cărții. Mult mai lucide și fără grija de a ascunde ceea ce nu convine, Maria-Luiza Cristescu aici își dă măsura talentului critic. Sadoveanu nu s-a străduit să aibă prea multe idei mulțumindu-se cu a povesti fără a inventa, Filimon "a făcut din ficțiune dreptate ca cetățean", Accidentul este o carte pedagogică, dezechilibrată prin încărcarea formulei, personajele lui Camil sunt de fapt niște idei, iar Donna Alba este o bagatelă de roman etc. Am scos din
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
dintr-un salt pe cearșaful cu nuanțe gri-jeg, înainte ca eu să mai apuc să-i fac lecția de igienă. Mă apucă un rîs prostesc, sacadat, care o întărîtă și pe ea. Rîdem în hohote, cu sughițuri și suspinuri. îi povestesc. Se-ntoarce dintr-o mișcare șurub în partea opusă și-și înfige picioarele reci în spatele meu. Simt atunci ciudat cum closetul mi se revarsă lent pe spate și mi se prelinge de-a lungul pielii, tocmai săpunită cu smacuri din
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
la nefericirile și temerile sale. Laurence i se alătură și, ajungând să completeze fericitul triunghi conjugal (și filosofic), se vindecă de toate necazurile... inclusiv genunchiul. Toate celelalte personaje (prilejuind alte perspective menite să diversifice monotonia paralelei cu Kierkegaard), care își povestesc observațiile în monologuri dramatice, sunt uitate, devin ornamente inutile. Toate problemele provocate de teama existențiala se topesc în fața străvechii soluții: cunoașterea de sine. Întelegându-se, cel care se autocunoaște nu mai poate fi nefericit. O calatorie-pelerinaj la Copenhaga reflectă "personificarea" acestei
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
singure"; dandy-ul hedonist dezabuzat are ideea de a exploata pepiniera "femeilor singure cu copii" ("trebuie să fie mii care așteaptă un bărbat cu care să se culce"), drept care pleacă la vînătoare la o asemenea ședință; ascultînd femeile singure care povestesc cum au rămas ele singure, "monologul interior" al personajului din film va fi, în hohotele sălii: "după numai zece minute îmi venea să-mi tai penisul!" Performanța filmului e aceea de a reuși să combine umorul coroziv, de factură modernă
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
iubit de om, să fie greu de desenat și animat. Așa se face că James Baxter, cel ce s-a ocupat cu realizarea personajului Spirit, a făcut muncă de pionerat. Apoi, în acest film animalele nu vorbesc, deși acțiunea este povestită așa cum o vede un cal: "Ne-am dat seama că în situația în care un cal ar vorbi, am realiza o comedie. Așa că am hotărât să facem animalele să pară cât mai naturale și să le lăsăm să joace prin intermediul
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
ale analizei textului. Fascinația biograficului este de aceea firească la Cioculescu. De ase-menea, iuțeala cu care decodează versuri dintre cele mai ermetice - oroarea de emoție necontrolată îl caracterizează din plin pe acest critic. într-un alt pasaj din Amintiri (1981), povestește cum i-a decriptat lui Lovinescu în numai cîteva fraze un vers obscur al lui Mallarmé. Lovinescu a reacționat dur, spunînd că simplifică nepermis un poem. După cîtva timp, povestește Cioculescu, interpretării i-a fost recunoscută valoarea chiar de către Lovinescu
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
pe acest critic. într-un alt pasaj din Amintiri (1981), povestește cum i-a decriptat lui Lovinescu în numai cîteva fraze un vers obscur al lui Mallarmé. Lovinescu a reacționat dur, spunînd că simplifică nepermis un poem. După cîtva timp, povestește Cioculescu, interpretării i-a fost recunoscută valoarea chiar de către Lovinescu... Nu era un vers reprezentativ pentru Mallarmé, era ales la întîmplare. Cioculescu găsește esențialul în orice piesă a operei. Viziunea profund organică asupra literaturii îl aduce neașteptat în actualitate (capcana
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
se vor metamorfoza în trei, la cererea specială a publicului. Și a PSD-ului. Dar poate și a altora. Cum era și firesc, dl Iliescu a spus că nu e voie de la Constituție să mai candideze o dată, cînd i-au povestit ziariștii de ideea pe care Adrian Năstase a semănat-o într-un interviu apărut în România liberă. În ziua cu pricina, Iliescu era la Sinaia, iar Năstase s-a dus la Costinești, fiecare la datoria lui. Numai că România liberă
O Constituție pentru un președinte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14861_a_16186]