25,546 matches
-
I-au urmat romanele: E.E. (1995), Străveacul și alte vremi (1996), Casa de zi, casa de noapte (1998). Toate au fost primite cu mare interes atât de cititiori cât și de critica literară poloneză. În 1997 apare volumul său de povestiri, Dulapul din care face parte povestirea omonimă de față. Toate scrierile Olgăi Tokarczuk au fost recompensate cu binemeritate premii. Scrisul Olgăi Tokarczuk se caracterizează printr-o specifică alunecare a prezentării realiste în miraculos, prin descifrarea a ceea ce se obține îndărătul
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
Străveacul și alte vremi (1996), Casa de zi, casa de noapte (1998). Toate au fost primite cu mare interes atât de cititiori cât și de critica literară poloneză. În 1997 apare volumul său de povestiri, Dulapul din care face parte povestirea omonimă de față. Toate scrierile Olgăi Tokarczuk au fost recompensate cu binemeritate premii. Scrisul Olgăi Tokarczuk se caracterizează printr-o specifică alunecare a prezentării realiste în miraculos, prin descifrarea a ceea ce se obține îndărătul aparentei banalități a cotidianului. Volumul Străveacul
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
nu luptă niciodată cu cine nu merită onoarea luptei." O anecdotă zen pare a fi această imagine a mântuirii prin forța calmă, abstinența care ți-o dă o credință îndelung și trudnic ucenicită. Ea amintește însă, palid, și de acele povestiri franciscane, din celebrul Fioretti al lui san Francesco, indiciu al unor interferențe narative surprinzătoare: ,,Un grup mare de oameni se afla în mijlocul drumului care conduce în paradis. Puritanul întreabă: "De ce păcătoșii?" Iar moralistul urlă: "Prostituata vrea să vină la ospăț
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
dragoste, (apărut în 1963) este o carte pe care nu o veți lăsa din mână, odată începută lectura: linia obsesiei de sorginte kafkiană, care a făcut din Deșertul tătarilor (1940) o capodoperă de neuitat, linie continuată în cele Șaizeci de povestiri (1958) și în unele piese de teatru, dobândește aici o tensionată ascensiune. Povestea de dragoste a unui cincagenar pentru o foarte tânără și foarte depravată balerină, analiză a obsesiei provocate de conștientizarea "ultimului mare amor" înainte de stingerea energiei biologice a
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
însumi am trecut printr-o întîmplare misterioasă, pe care o voi istorisi îndată și care poate va reuși să lămurească, total sau măcar în parte, cele de mai sus. Partea a doua. O întîmplare misterioasă Mă aflam încă sub influența povestirii prietenului meu cînd, iată, în timpul unei vizite la Madrid, am cumpărat o umbrelă într-o prăvălie de umbrele care se găsește chiar în casa unde trag de obicei; numărul 27 de pe strada Desengaño. Din cîte umbrele am pierdut, nici una nu
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
nu numai romaniștii ar trebui să o studieze în amănunt. Aceeași virtuozitate, indelebila amprentă �foarțiană", poate fi descoperită de cititor în traducerea Baladelor lui Victor Hugo. în concepția hugoliană, �baladele... sunt niște schițe într-o manieră capricioasă: tablouri, vise, scene, povestiri, legende superstițioase, tradiții populare. Autorul a dorit să redea, prin ele, o palidă idee despre ceea ce vor fi putut să fie poemele primilor trubaduri din Evul Mediu - rapsozi creștini al căror singur bun fiind o spadă și chitara, umblau dintr-
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
publice (Mircea Eliade, de exemplu, îl aprecia ca prozator), a debutat cu proză abia în 1993 (Ferestre zidite, roman tradus în Franța, Germania, Olanda și Spania, unde a avut cronici favorabile). Volumul apărut anul trecut la editura " Biblioteca Apostrof" reunește povestiri scrise între 1941 și 1997, în aceste condiții unitatea volumului fiind uimitoare. Conexiunea cu Kafka este cea mai la îndemînă, dacă avem în vedere atît obsesia lui Alexandru Vona de a-și modifica la nesfîrșit textele, niciodată mulțumit, cît și
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
concretizat în forma mult mai "accesibilă" a morții. Dar ceea ce la Kafka era răceală și precizie în notație, o răceală-camuflaj pentru disperare și neputință, la Alexandru Vona devine uneori cinism, cu o notă ostentativă de frivolitate, cum se întîmplă în povestirea care dă titlul volumului, Misterioasa dispariție..., din 1946. încadrarea acestei povestiri în "genul mistic", cum citim chiar pe coperta IV, este oarecum bizară, dacă luăm în considerare faptul că intruzia transcendentului se produce într-un mod care amintește mai degrabă
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
Kafka era răceală și precizie în notație, o răceală-camuflaj pentru disperare și neputință, la Alexandru Vona devine uneori cinism, cu o notă ostentativă de frivolitate, cum se întîmplă în povestirea care dă titlul volumului, Misterioasa dispariție..., din 1946. încadrarea acestei povestiri în "genul mistic", cum citim chiar pe coperta IV, este oarecum bizară, dacă luăm în considerare faptul că intruzia transcendentului se produce într-un mod care amintește mai degrabă de desenele animate de ultimă generație de pe Cartoon Network decît de
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
la fel de răutăcios - după ce dărîmă toate gardurile dintre case, "mai toți cetățenii avură aceeași fericită inspirație și pe toate maidanele din jurul orașului puteau fi văzuți domnii serioși culcați pe spate, cu o floare sau un fir de iarbă în gură". întreaga povestire adună clișee de literatură cu conținut mistic și le proiectează în ridicol sau grotesc. Să mai amintim doar de unicul supraviețuitor al... potopului care pune capăt existenței orașului, un "surdo-mut și orb", sau de turnul construit de cetățeni, mai înalt
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
Celelalte proze din volum sînt de o cu totul altă factură decît povestirea-titlu; nu mai cade nimic din cer, iar dacă putem vorbi despre ironie, ea nu mai e de găsit la nivelul stilului, ci în substanța profundă a textului - povestirile fiind anatomizări ale ultimelor ceasuri, în general, din viața unor personaje care urmează să moară într-un mod stupid, absurd sau adînc motivat psihologic (în acest ultim caz apar, evident, "amintiri" semnificative sau doar bizare de pe parcursul întregii vieți a
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
adaugă în cuvântul introductiv autoarea. Mi-au luat mult timp strângerea lor, drumurile pe care le-am făcut prin orașele legate de biografia familiei, munca în arhive. Dar amintirile, mai îndepărtate sau mai recente, s-au transformat curând în scurte povestiri ce pot exista autonom." Aceste povestiri, șaptezeci și una la număr, sunt tot atâtea cioburi din oglinda trecutului, sfărâmată de un secol alienat, pe care memoria afectivă a Marinei Tarkovskaia le adună și le potrivește cu migala restauratorului, oglinda rezultată
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
au luat mult timp strângerea lor, drumurile pe care le-am făcut prin orașele legate de biografia familiei, munca în arhive. Dar amintirile, mai îndepărtate sau mai recente, s-au transformat curând în scurte povestiri ce pot exista autonom." Aceste povestiri, șaptezeci și una la număr, sunt tot atâtea cioburi din oglinda trecutului, sfărâmată de un secol alienat, pe care memoria afectivă a Marinei Tarkovskaia le adună și le potrivește cu migala restauratorului, oglinda rezultată reflectând nu numai spațiul și timpul
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
de un zgomot continuu ca/ o bandă magnetică pe care nu ar fi înregistrat nimic" și "poți să scrii toată povestea asta începe când/ guști sau vezi vorbele și oxidarea minusculă pe care o întind/ peste orice gest" sau "adevărata povestire ține de respirația crudă a umerilor/ de haine cu coatele sprijinite pe masă". Comunicarea se mai poate face doar prin scrisul din spatele unui tic verbal alienant: "ore întregi stăm cum s-ar spune degeaba vorbim mărunt cu un fel de
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
pe care o știi cât de cât și pronunți clar pervazul ferestrei motoreta florinei manșetele brodate pe care le porți într-o poză în clasa a doua lângă harta politică a lumii cu estetica ei de semafor înghesuind călătoriile noastre povestirile noastre multicolore gata să se aprindă și să-și schimbe brusc masa camerele obscure sunetul fulgerător al blitzului" (În lumina păsărilor urbane). Din această perspectivă, Răzvan Țupa e poet tocmai în versurile "sincere" care scapă vanității auctoriale și elaborării programatice
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
bronz că sufletele coboară în infern spre a fi judecate de Minos și de Rhadamante. Că cei drepți sunt trimiși într-un loc al plăcerilor, pe când răii sunt aruncați în altul, sortit unor veșnice cazne. Ai putea pune la îndoială povestirea lui Gobryas - spuse Socrate - dar un lucru este sigur: sufletul este nemuritor, și părăsind viața pământeană, el intră în altă lume în care nu mai cunoaște chinul. - Această ultimă vorbire - mărturisește Axiochos - m-a convins, și, de atunci, disprețuiesc viața
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
demersul hermeneutic îmbină erudiția filologică și sagacitatea analitică, într-o formulă care amintește de acea coniuctio elementorum din practicile alchimice. Ce a însemnat pentru cultura română tipărirea Bibliei de la București sau circulația cărților populare, care erau procedeele de construcție în povestirile istorice versificate și în teatrul popular românesc, cum funcționează alegoria animalieră în Istoria ieroglifică a lui Cantemir, ce anume a moștenit Eminescu din vechiul scris românesc, sînt doar cîteva din întrebările la care studiile cuprinse în volumul de față își
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
ceva-ceva, cu firele unei narațiuni de spionaj sau șantaj politic, deși tot cu personaje schematice, previzibile și copiate parcă dintr-un film american de mâna a doua, de la nevasta alcoolică dar superbă de politician corupt la "bulangii" acefali si periculoși. Povestirea se salvează întrucâtva pentru că nu poți scrie cu blândețe despre aiurelile și potlogăriile primilor ani de după revoluție din România, ba chiar "dă bine" să reciclezi câteva dintre clișeele infraliteraturii, doar că rezultatul, spre a fi valabil, are nevoie de mai
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
cu o enigmatică Iulie cu ochii verzi și părul lung, în contrast cu alte personaje de o căutată și supărătoare abjecție, ce fac parte din amintirile din copilărie, fictivă sau nu) ale lui Dorin Spineanu. Ca și Nică a Petrei, copilul din povestire are melodrama lui și un limbaj așișderea de colorat. El învață, cu o precocitate de bun augur, cum să șantajeze clienții bordelului din localitate, mai ia și câțiva pumni, dar o iubește pe Iulia cea frumoasă și tristă, ajunsă târfă
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
admitem că literatura postmodernă reciclează aceste specii, această prelucrare se face parodic, cu o conștiință acută a procedeului, pe când aceste proze ale lui Dorin Spineanu se constituie doar într-o lectură agreabilă de tramvai, facilă și fără mari pretenții literare. Povestirile din Iulia se vor mostre de proză realistă dură, ce intenționează să aducă în literatură abjecția umană și nu poate decât să o supraliciteze fără sorți de valoare estetică. Dorin Spineanu, Iulia, Ed. Polirom, 2002, 204 pag.
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
Constantin Țoiu Lumină în august. 1960. Tehnica romanului. Povestirea unui personaj care a auzit întâmplările sau care a participat la ele. Povestire completă, cu deznodământ. Apoi prezentarea acestor fapte obiective direct de narator. Succesiunea evenimentelor fiind inversată uneori, privită de undeva din viitor spre trecut, ori din prezent spre
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
Constantin Țoiu Lumină în august. 1960. Tehnica romanului. Povestirea unui personaj care a auzit întâmplările sau care a participat la ele. Povestire completă, cu deznodământ. Apoi prezentarea acestor fapte obiective direct de narator. Succesiunea evenimentelor fiind inversată uneori, privită de undeva din viitor spre trecut, ori din prezent spre trecut, într-o incoerență aparentă... De unde impresia de neconstruit, de libertate ce te
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
crezul jurnalistului. Cititorul de carte de astăzi, însă, asaltat zi de zi de știrile TV și de presa senzațională, nu știu dacă va aprecia culegerea reportajelor într-un volum. În fond, cititorul de carte vrea ceva mai mult, vrea o povestire iar "reportajul" are nevoie să fie scris (și) cu alte instrumente. Cititorul de carte nu mai e cititorul de ziar: În fața cărții devine pretențios. Reporterul are astfel prilejul să devină (și) scriitor, să se dedubleze "legal" urmărindu-și până la capăt
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
volume de reportaje doar în Parfum de Rahela. Povestea unui sărăcit care transformă malul mlăștinos al Oltului într-un soi de grădină japoneză și care "pescuiește" dimineața cu barca clienți morți ai curvelor de pe barajul din apropiere este aproape o povestire. Are o oarecare tensiune și parcă "ascunde" ceva. După o formulă nedreaptă, cărțile lui Iftimie Nesfântu sunt importante mai ales prin ceea ce ratează. Cum autorul este un debutant într-ale cărții, merită urmărit și poate, cine știe, vom avea în
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
Mihai Vakulovski Un nou scriitor talentat Andrei Andreevici a inventat o astfel de povestire: într-un castel vechi trăia un prinț, care era un bețiv parșiv. Dar nevasta acestui prinț, din contra, nu bea nici măcar ceai, bea doar apă și lapte. Iar soțul ei bea vodcă și vin, lapte nu bea. Dar și nevastă
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]