165 matches
-
a fost distinsa cu cele mai prestigioase premii literare din Europa, iar în 2007 Doris Lessing a devenit a unsprezecea femeie căreia i s-a decernat premiul Nobel pentru literatură, informează theguardian.com. Comitetul Nobel a ales atunci să recompenseze "povestitoarea epica a experienței feminine, care, cu scepticism, ardoare și forță vizionara analizează o civilizație divizată", a indicat într-un comunicat remis la momentul respectiv Academia suedeză. Doris Lessing a fost și cel mai în vârstă deținător al premiului Nobel pentru
Doris Lessing, cea mai în vârstă laureată a Premiului Nobel, a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55133_a_56458]
-
orientale, studiate de scriitorul Vargas Llosa cu acribie filologică. De ce a simțit acesta nevoia să se oprească asupra poveștii Șeherezadei? Ne-o spune chiar el, în eseul Depănând povești, ce precedă, în ediția românească, textul piesei: „cu harul ei de povestitoare desăvârșită, Șeherezada reușește să-l umanizeze pe barbarul care era doar instinct și pulsiune înainte de a-i deveni soț, revelându- i tainice virtuți omenești. Trăind și tânjind după vieți imaginare, îl îmbie pe calea civilizației.// În istoria literaturii nu există
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
ceva mai ciudată, «lovită la propriu», o boală probabil extremă”, care, într-o gară oarecare, îi povestește altei „tipe” despre sora ei, dintr-o provincie din nordul țării, „soră ce avea comportament de călugăriță”. Sora respectivă, profesoară de franceză, continuă povestitoarea, „i-a făcut praf pe elevi”, dar și pe ea, „handicapata familiei”, deopotrivă „tipacarescriecusânge”. Nu lipsește din context nota de autoderiziune, pentru că povestitoarea ne spune despre ea însăși că vorbea „oarecum cu grijă și emfază” (se ascunde, de fapt, sub
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
o provincie din nordul țării, „soră ce avea comportament de călugăriță”. Sora respectivă, profesoară de franceză, continuă povestitoarea, „i-a făcut praf pe elevi”, dar și pe ea, „handicapata familiei”, deopotrivă „tipacarescriecusânge”. Nu lipsește din context nota de autoderiziune, pentru că povestitoarea ne spune despre ea însăși că vorbea „oarecum cu grijă și emfază” (se ascunde, de fapt, sub un alt mod de a se exprima, care n-ar fi cel propriu), iar portretul pe care și-l face nu e nici
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
scris și publicat acest roman. Prin anii șaizeci, când Pia Pillat divorțase de Mihai Fărcășanu și se recăsătorise cu medicul britanic Anthony Edwards, o bună prietenă aflată în altă localitate, Mary Whitehouse, "impresionată de destinul, dar și de talentul de povestitoare al Piei, (...) a rugat-o să-i istorisească în scrisori aventura plecării ei în exil, iar la sfârșit, a luat toate paginile de corespondență, le-a pus cap la cap, le-a bătut la mașină și i-a cerut autoarei
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
apăsător, care îți îngreunează limba și îți slăbește simțul observației. Cînd cineva apropiat îți moare, elocvența e inutilă și talentul e neavenit. Dar la Mihaela Stănișor lucrurile au luat-o pe alt făgaș: moartea mamei i-a trezit virtuți de povestitoare, ca într-o izbucnire a traumelor din copilărie. Numai că amintirile de aici nu sînt ale copilei de atunci, ființă necizelată și spontană, ci ale scriitoarei de azi, intelectuală trecînd totul prin filtru cult. Rezultatul e o proză vie, neașteptat
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
îi pria penumbra, scofîlcit brusc, ca o fotografie sepia în plină lumină. Față de el, decoupage-ul amintirii fixe și chinuitoare, joacă, mai mic, mai mare, în față, în fundal, un alt triunghi, cel al tinerilor, Alexandra, Mihail și, să spun așa, povestitoarea. Pe ea, ultima, reținem bine cum o cheamă aproape de sfîrșit, din ,dedicația" bătrînei pe cutia cu vechi scrisori: Tia Predescu. Tot cu T... Cele două perechi (de cîte trei...) se suprapun și se despart ca lucarnele tăiate în laturile opuse
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
liceu de fete din Copacabana. Mi-am luat inima în dinți și i-am telefonat. Din fericire, când ne-am intâlnit mi-am dat imediat seama că e o ființă jovială și plină de naturalețe, și mai ales o excelentă povestitoare. De la bun început am știut că talentul de a povesti nu era un har exclusiv al scriitorului, ci mai curând o trăsătură distinctivă a familiei, cum am putut constata ani de zile în cursul întâlnirilor cu părinții, frații și surorile
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
și confundă gulagul cu gulașul. Nu devine patetică nici când împrejurările o cer. O unică excepție: bunicul adevărat reușise să trimită din lagărul de tranzit de la Drancy o farfurie de tinichea pe fundul căreia scrijelise un desen și câteva vorbe. Povestitoarea spune: „Nu poți să privești această farfurie. Are o putere infinită. O scoți din dulap și plângi.” Acea farfurie de tinichea fusese un semn trimis din infern. La rândul său, Janusz Korczak e tulburat și el de un asemenea semn
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
fierbinte, servit întotdeauna în pahare de sticlă și sorbit prin cuburi de zahăr. Nimic nu mai exista acum: nici mama, nici tatăl, nici samovarul adus de bunica lui din Rusia în New York. Acesta se pierduse de mult. Bunică-sa, altă povestitoare! Și ce povești! Odată cu samovarul a adus cu ea o grămadă de superstiții, întunecate și minunate, pe care el, copil fiind, le acceptase fără să crâncnească. O surprinsese odată pe mama lui reparându- i haina pe care o purta; s-
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
oftatul celorlalte, acum gata să-l aprobe pe Gigel. -Nu știu de ce l-or fi lăsat repetent pe bietul copil?! Doar îi merge strună judecata. Sigur c-a valorificat învățămintele reieșite din experiența bărbaților din familie, nu? întrebă retoric aceeași povestitoare. -Cam așa! aprobă cineva edificator. -Dar defectul cel mai de seamă? licită vorbitoarea. Nu se pronunță nimeni, semn că la anii avuți recunoșteau sexului lor o listă lungă de hibe numite chiar de ele însele, de soți, de copii, de
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
cu povești cel mai târziu până la miezul nopții. Dacă eunucul nu adormea până atunci, dimineața nu ni se dădea micul dejun. Exercițiul acesta se făcea deoarece sultanul adormea greu și trebuia să fim pregătite în orice moment pentru a înlocui povestitoarele mai în vârstă. Episodul 63 îN HAREMUL DE îNCERCĂRI — Poate că te întrebi de ce ți-am spus ție toate acestea - zise Cosette. De cum te-am văzut mi-am dat seama că ești creștin. într-o lume eminamente păgână, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
complexității personalității energetice inepuizante a lui Mișu, naratorul este nevoit să-și bage degetele în priza electrică, iar Mișu nu reacționează întru salvare- iată egoismul acestui personaj. - „de la o vreme am impresia că nu prea mai guști glumele mele”- spune povestitoarea, asta derivă dintr-o acută lipsă a simțului umorului- ceea ce duce la rupturi iminente în această sensibilă relație. - autoarea îi dedică versuri delicate pe mai multe pagini, ori Mișu nu reacționează, sau, poate, adevărul îi creează disfuncții sentimentale. „Mișu era
FANTEZII CU MIŞU- LUMINIŢA ZAHARIA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367536_a_368865]
-
cunoaște de acasă. Încă din prima zi, tabloul orașului Tokio, cu negustori de pește, oameni care merg pe bicicletă ori trag câte un căruț plin cu mărfuri, smulge o exclamație: „Ce oraș viu, activ, dinamic, ce densitate de viață!” Darul povestitoarei este remarcabil. Ea uzitează imagini plastice pentru a sugera atmosfera, „acel ceva” specific poporului, limbii și istoriei japoneze. Autoarea nu se oprește doar la aspectul exterior, ci încearcă să surprindă sufletul japonezului de rând. Iată cum îl descrie pe muncitorul
MIRESME NIPONE ÎNTR-UN BUCHET DE AMINTIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363716_a_365045]
-
sufletul, ar fi vrut să aibă un om apropiat lângă ea... iubitul de la Sydney. Nu mi-a pronunțat niciodată numele lui, de parcă nu ar mai fi existat. Eu eram cu urechile larg deschise. Mă fascina narațiunea ei. Era o bună povestitoare. Am sfătuit-o chiar, să se apuce de scris. A continuat să povestească... Într-o zi, prin lună martie a acestui an, cu câteva luni înainte de bacalaureat... și-a făcut un plan cu iubitul ei australian. Îi va face o
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
parcurge cu nerăbdare pe toate și opera ei se cunoaște că este rodul inspirației de-o clipă sau de ce nu de-o viață petrecută în preajma literelor iar eu, pot spune că și-a învins condiția de poetesă cu talentul de povestitoare! Aurel Avram Stănescu Referință Bibliografică: Dorina Neculce. Timp limitat / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 130, Anul I, 10 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
dezvălui, rămâne să le savurați dumneavoastră prin lecturarea acestui mic volum de povestiri. Va asigur că veți avea o lectură plăcută care vă va lumină chipul și veți zâmbi în această călătorie în care o veți însoți pe poeta și povestitoarea bunicuța, Titina Nica Țene. Ca o concluzie, autoarea face o remarcă admirabila pe ultima coperta a volumului: „Spun, fără teama de a greși, ca niciodată nu am invatat așa de multe din altă parte, cum am învățat de la copii. Toți
LA VÂRSTA COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349417_a_350746]
-
minții care compară feți frumoși și acțiunile lor într-atât încât povestitorul poate fi surprins cu cele mai trăsnite întrebări la care, de regulă, nu este pregătit să răspundă. Salut formele de învățământ preșcolare dar educatoarele TREBUIE să fie bune povestitoare, să aibă talentul necesar de a capta atenția copilului. Joaca dă dexteritate degetelor iar poveștile exersează mintea copilului. Ele trebuie corect îmbinate astfel, ca la intrarea în școală elevul să respecte vorbitorul și să-i asculte vorbele, Școala s-a
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
sfârși, în acest caz? Renegat de toți, singur într-o celulă întunecată, având în plus remușcări cumplite, fiindcă nu-ți vei putea stinge, nici după moarte, pasiunea morbidă pentru Rashia”. „În orice variantă, tu pierzi. Ce zici - sunt o bună povestitoare?”, întrebă sarcastic Soraya, încheindu-și, cu mișcări delicate, halatul. Rashid nu a mai avut puterea de a răspunde. De-abia și-a oprit un tremur nervos în colțul buzelor și a ieșit, cu pași apăsați, din încăpere. Epilog. Legenda spune
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
să se împlinească în opera mea, tragică, bogată, un imens țipăt și o nesfârșită melopee. Mama, Aurelia Dumitrescu a fost tipul femeii românce harnice foc, că nu stătea o clipă, iute și bătăioasă, aprigă aș putea spune, și o mare povestitoare ... Tatăl meu care a fost asistent medical toată viața, era prin structura lui sufletească un filozof, un alt fel de Moromete al satului românesc, un Moromete glumeț, bun, generos. Era totodată un mare politician, un gânditor cu înclinații către fabianism
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
antrenează întreaga ființă în efortul inițiatic de redescoperire a lumii prin ochii inocentei. Pătrunde astfel firesc în meandrele psihicului copilăriei, descoperă pașii mici, nesiguri și totuși temerari în bătălia cu necunoscutul, în edificiul cunoașterii imediate cu saltul în cunoașterea mediata. Povestitoarea care este și martoră și eroina ajunge să descopere cele mai autentice căi de comunicare, de relaționare a copilului cu sine, cu ceilalți și cu universul. Astfel “Întâmplările“ pline de farmec, hazlii și totodată simple specifice vieții de fiecare zi
CĂRŢILE COPILĂRIEI ÎNTÂMPLĂRI HAZLI CU O NEPOŢICĂ POVESTITE DE BUNICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365494_a_366823]
-
Grație bunicii dinspre mamă, de la poalele Ceahlăului, din Durău, o minunată povestitoare, dascăl iubit și adorată de nepoți, în special de năzdrăvana de mine - cea mai mică dintre aceștia -, am prins gustul poeziilor și al poveștilor nemuritoare încă din leagăn. Iubita mea bunică, Silvia, mă legăna cântându-mi pe versurile lui Eminescu
SCRIU DE CÂND MĂ ŞTIU de LIGYA DIACONESCU MARIN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355215_a_356544]
-
eu vibrează pe măsura “culorile “ mediului înconjurător. Scriitoarea are o încredere superioară în rolul mesianic al literaturii. Are gustul pentru relatarea directă și reflecția gravă, inclusive nostalgia locurilor ce și-au pus amprenta pe sufletul scriitoarei. Gabriela Esch este o povestitoare cu multă imaginație.Elementele de basm, fantastice, construiesc o lume a imponderabilității ce levitează între bine și frumos.Proza sa se adresează atât copiilor dar și sufletelor de copii din inimile tuturor vârstelor.Un nume cunoscut în poezia noatră este
CRESTOMAŢIA CA REPREZENTATIVITATE ÎN MIEZUL CUVÂNTULUI LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370934_a_372263]
-
conștiincios toate analizele și radiografia. Păcat că nu putea să-mi citească și sufletul, atunci abia ar fi înțeles cum de m-am însănătoșit atât de repede și total. Rețeta magică era fericirea, dar asta nu i-am divulgat medicului... Povestitoarea se prezintă pe sine valorizându-se fără falsă modestie, ambițioasă, inteligentă, serioasă, generoasă, pudică. Are o muncă importantă, o îndeplinește cu răspundere și competență, e apreciată, promovată, iubită. E plină de energie vitală, e o fire solară, tonică, în ciuda fragilității
HEIDI S. SIMON: „DRAGOSTE TÂRZIE” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368216_a_369545]
-
ca să ne introducă de-a binelea în poveste și-n aventurile acestei cățelușe uimitoare și a stăpânilor ei: „Deveni destul de repede prietenoasă și începu să dea mulțumită din codiță. Ochii erau negri, urechile roz. O frumusețe, ce mai!” În exclamațiile povestitoarei, ghicim că ea este stăpâna cățelușei pe care o adoră și s-a gândit să scrie despre ea. Însă, a inventat personajele și le-a pus lor în sarcină toată povestea. Dar dacă nu este așa, măiestria povestitoarei este uimitoare
O POVESTE MINUNATĂ, DESENATĂ ŞI PICTATĂ. DANIELA IONELA FIRICEL, CĂŢELUŞA SAŞA, EDITURA SF. IERARH NICOLAE, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357455_a_358784]