1,134 matches
-
omenirii prin ateism, anarhism și nihilism. Ba din contră, amăgitorii raționali aruncă cu pietre în spiritualitatea creștină acuzând-o de toate relele din lume, inclusiv nașterea acestei ambițioase și odioase crize. Negând puterea credinței ancorată în nădejde și dragoste, înșelătorii pozitiviști distrug esențele, elimină spiritul, desconsideră harul, substitue purtarea de grijă a Părintelui ceresc cu cea a legilor vegheate de un judecător, adică o justiție care operând cu legi imperfecte se poate mândri la rându-i cu imperfecțiunea sa, aruncând astfel
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_succesul_gheorghe_constantin_nistoroiu_1354533236.html [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
Iisus. În fapt, una dintre cele mai stranii experiențe prin care poate trece o ființă umană materială este să-și părăsească trupul. Gândirea noastră europeană este mult prea puțin pregătită să accepte o asemenea idee. Formați în spiritul materialist și pozitivist modern, suntem înclinați să credem că spiritul este o simplă funcție a organismului și că nu poate supraviețui în afara acestuia. Totuși, de-a lungul istoriei, sunt mult mai numeroase concepțiile religioase și filozofice care susțin că spiritul nu depinde decât
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1461359215.html [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
pentru un iluminism liberal, cosmopolitism, un nou comparatism. Deoarece traducerile sunt agenți ai schimburilor literare, intermediari ai culturilor, necesari în cooperarea literară internațională, el militase pentru poliglotism, organizarea activităților de traducere, formarea și recompensarea adecvată a traducătorilor. Marino contestase istoricismul pozitivist, minimalizând rolul cronologiei literare, deoarece sincronismele, coincidențele, analogiile de structură, identitatea simbolurilor, demonstrau că literatura universală se bazează pe generalitate și invarianță. Invariantul este un fapt de recurență, de eternă reîntoarcere literară, de circularitate, elementul constitutiv, constant, permanent al literaturii
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_negoita_1462193865.html [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
din lucrările sale. Astfel, Benoit Marpeau consideră că viziunea sa idealistă despre știință dovedește că avea cunoștințe științifice medii, specifice claselor mijlocii din care făcea parte. Această critică este totuși prea severă. Gustave Le Bon este un reprezentant al filosofiei pozitiviste și al ideologiei liberalismului conservator caracteristice perioadei de la sfârșitul secolului al XIX-lea. El era bine cotat în vremea în care a trăit și publicațiile sale s-au bucurat de un succes important. Indiferent de punctul de vedere însă, există
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
-lea (1881). În 1883, la 15 ani, Maria este absolventă a cursurilor secundare cu medalia de aur. Maria se înscrie la cursuri la care puteau participa și femei. Intră în organizația clandestină feministă "Universitatea Ambulantă" și ia legătură cu concepțiile pozitiviste ale lui Auguste Comte. Maria ar fi dorit să își continue studiile la Universitatea din Varșovia. Deoarece în Polonia acelei epoci, aflată sub dominația Rusiei țariste, femeile nu aveau dreptul la studii universitare, Maria se decide să își continue studiile
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
de evenimente controversate, ignorate, contestate, abordate dintr-o perspectivă manifest socio-politică, în spectacole relevante pentru discursul teatral documentar din ultimii ani. Istoria factuală, alimentată de principiul wie es eigentlich gewesen („așa cum a fost”), care încearcă să instituie un „adevăr istoric” pozitivist, reprezintă modelul istoriografic dominant al perioadei postsocialiste din România și Republică Moldova. În ultimii 7-8 ani, demersurile artistice de chestionare a locurilor comune din istoria recentă a României și Republicii Moldova au început, treptat, să creeze o minimă dezbatere în jurul canonului
Apel la texte și intervenții – GAP 7: Teatrul istoriilor recente () [Corola-website/Science/295780_a_297109]
-
o vastă și fecundă influență asupra principalelor domenii ale disciplinelor definite în mod tradițional "științe umane": de la critica literară și istoria artei, la interpretarea juridică. În special în acest ultim domeniu, s-au obținut rezultate cu adevărat revoluționare în contrast cu doctrina pozitivistă a dreptului ( de ex.: în Germania, Arthur Kaufmann, în Italia, Emilio Betti). Mircea Eliade, ca hermeneut, înțelege religia ca "experiență a sacrului" și interpretează sacrul în raport cu profanul. Filosoful român subliniază faptul că relația dintre sacru și profan nu este de
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
de cercetare socială după criterii foarte diferite.Considerăm câteva dintre ele. Clasificarea lui Brian Fay Utilizând criteriul metodologiei utilizate și a finalității practic politice a discursului teoretic, Brian Fay a constatat că există trei orientări teoretice în sociologie, anume: orientări pozitiviste, orientări interpretative și orientări critice.Sociologia pozitivistă ar utiliza modele statistico-matematice ale fenomenelor și proceselor sociale considerate ca obiecte manipulabile.Sociologia interpretativă implică o metodologie a înțelegerii și interpretării semnificațiilor sociale folosite în comunicarea grupală.Sociologia critică, după Brian Fay
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
Considerăm câteva dintre ele. Clasificarea lui Brian Fay Utilizând criteriul metodologiei utilizate și a finalității practic politice a discursului teoretic, Brian Fay a constatat că există trei orientări teoretice în sociologie, anume: orientări pozitiviste, orientări interpretative și orientări critice.Sociologia pozitivistă ar utiliza modele statistico-matematice ale fenomenelor și proceselor sociale considerate ca obiecte manipulabile.Sociologia interpretativă implică o metodologie a înțelegerii și interpretării semnificațiilor sociale folosite în comunicarea grupală.Sociologia critică, după Brian Fay, sesizează și conștientizează aspectele disfuncționale și contradictorii
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
empirice ce pot avea valoare de lege, formulările precise, integrabile în modele logico-matematice ale fenomenelor sociale, centrarea pe judecăți pur cognitive ce exclud judecățile de valoare și normative, scientizarea discursului sociologic prin urmarea modelului științelor naturii. Din aceste alegeri, sociologii pozitiviști au inițiat principii care le definesc metoda. Printre fondatorii clasici ai sociologiei se disting 5 personalități: Auguste Comte, Vilfredo Pareto, Ferdinand Tönnies, Émile Durkheim și Max Weber. Karl Marx - a încercat și el să explice schimbările care aveau loc în timpul
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
proprii și convingerile catolice și monarhiste ale familiei sale, astfel că se reîntoarce la Paris pentru a-și câștiga existența din diverse slujbe mărunte. A murit la Paris și a fost înmormântat la Cimitirul Père-Lachaise. a urmărit crearea unei filosofii pozitiviste, corespunzătoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia să aspire în viziunea sa, după ce a trecut prin faza teologică și acea metafizică, care erau considerate drept faze necesare în dezvoltarea omenirii de la copilărie spre maturitatea din cea de a treia fază
Auguste Comte () [Corola-website/Science/299385_a_300714]
-
studiu nu este însă o simplă compilație de date, ci tinde să descopere legile care guvernează grupele de date și fapte care corespund diferitelor științe fundamentale. Henri de Saint-Simon este cel care a întrebuințat pentru prima oară termenul de "filozofie pozitivistă". Totuși, lui Comte îi revine meritul de a fi elaborat un sistem coerent, cu o logică și o bază științifică superioare față de Saint-Simon. În ceea ce privește clasificarea științelor, la Comte, primul loc îl ocupă matematica, apoi urmează astronomia, fizica și celelalte științe
Auguste Comte () [Corola-website/Science/299385_a_300714]
-
nucleu și forță dominantă în societate. Posmoderniștii neagă căutarea în știință a trăsăturilor generale și universale, remarcându-le numai pe cele locale, singulare, particulare. Postmoderniștii, menționează L.A. Mikeșina, evită orice forma de monism și universalizare, tratează, în mod critic, reprezentările pozitiviste (logice), idealurile și modurile științei clasice, ale epocii modeme, în genere. Aceasta presupune reaprecierea fundamentalismului, recunoașterea imaginii multiple a realității, recunoașterea neexcluderii multiplicității descrierilor diferitelor puncte de vedere ș.a. Dar dânsa susține că nu trebuie atribuite postmodermsmului multe fenomene pozitive
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
atitudini de depășire a dogmatismului, totalitarismului și standardizării, a tendințelor moștenite de la epoca raționalității rigide și a determinismului univoc. în postmodernism, e important faptul că el evită toate formele de monism și universalism, se implică critic nu numai față de reprezentările pozitiviste logistice, dar și față de idealurile și normele științei clasice, ale științei epocii moderne, în genere. În loc de aceasta, ei proclamă multiplicitatea și diversitatea, varietatea și concurența paradigmelor, coexistenta elementelor heterogene, recunoașterea și stimularea unei varietăți de proiecte contemporane de viață, interacțiuni
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
teoretică a evoluționismului nu ne poate însă face să nesocotim însemnătatea pe care acesta a avut-o în epocă. Evoluția a fost prezentată ca o metaforă pentru existență, care poate fi utilă pentru îmbinarea într-o concepție unitară a credinței pozitiviste în progres cu liberalismul și cu teza libertății nelimitate a indivizilor. Dealtfel, la Spencer se poate constata o interesantă revizuire a opiniilor. Inițial el a fost însuflețit de un optimism exaltat, fiind convins că evoluția tinde spre un maximum de
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
vieții spirituale în conștiința și fapta omenirii, 1888). În acestea ca și în multe altele, Eucken pornește de la Fichte, critică cultura aservită tehnicii, recunoaște caracterul universal al vieții spirituale - bazat pe un panteism noologic - tinde spre cuprinderea realității, depășește intelectualismul pozitivist al filosofiei savante și dezvoltă un activism etic-social. Modul viu în care își ținea prelegerile și arta de a scrie, profunzimea și originalitatea ideilor hrănite de sincera aspirație de înoire a civilizației explică rezonanța internațională a teoriilor sale în primele
Rudolf Eucken () [Corola-website/Science/298191_a_299520]
-
subliniind importanța studierii Coranului pentru adaptarea islamului la modernitate. Acest tip de studiu trebuia întreprins de credincioși educați, deoarece a realizat că "ulema" tradiționali, care pretindeau că dețin monopolul asupra interpretării textelor religioase, nu pot face față provocărilor unei epoci pozitiviste, în care s-a dezvoltat o abordare critică asupra cunoașterii. Operele sale sunt cunoscute ca "Risale-i Nur", fiind formate din trei mai grupuri de texte. Primul set cuprinde scrierile din perioada în care acesta se autodefinește ca "vechiul Said", precum
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
de evenimente controversate, ignorate, contestate, abordate dintr-o perspectivă manifest socio-politică, în spectacole relevante pentru discursul teatral documentar din ultimii ani. Istoria factuală, alimentată de principiul wie es eigentlich gewesen („așa cum a fost”), care încearcă să instituie un „adevăr istoric” pozitivist, reprezintă modelul istoriografic dominant al perioadei postsocialiste din România și Republică Moldova. În ultimii 7-8 ani, demersurile artistice de chestionare a locurilor comune din istoria recentă a României și Republicii Moldova au început, treptat, să creeze o minimă dezbatere în jurul canonului
Teatrul istoriilor recente () [Corola-website/Science/295786_a_297115]
-
toate Acestea, Kraepelin a fost criticat pentru considerând schizofrenia că o biologic boală în absență de orice detectabile histologic sau anomalii anatomice. Kraepelin în Timp ce a încercat să găsească cauzele organice de boli mintale, el a adoptat mai multe teze de pozitiviste medicină, dar a favorizat precizie de nosologica de clasificare de-a lungul indefiniteness de etiologici legătură de cauzalitate că modul de bază de psihiatrie explicație. Următoarele Sigmund Freudmodelului muncă de pionierat, idei care decurg din teoria psihanalitica , de asemenea, a
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
miracole, fără a fi amăgit de pseudoștiințe și de teorii sofisticate. El își mărturisește credința în întruparea și învierea lui Iisus Hristos, precum și în mântuirea promisă de religia creștină, respingând ideile înșelătoare propagate „în barul hemingwayano-huxleyan” de savanții structuraliști și pozitiviști ai lumii occidentale. Dumitru crede că Dumnezeu poate alege ca mesager al puterii divine pe oricare dintre făpturile sale, oricât de păcătoasă ar fi aceasta. El respinge raționalismul și fanatismul logic al gândirii occidentale, considerând îndestulătoare doar credința lui strămoșească
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
lecturile din Proudhon și critica, în lumina gânditorilor socialiști, moravurile politice ale liberalismului portughez, dând dovadă de un puternic simt al caricaturii. După plecarea lui Eça în America și Anglia, Ramalho se intoarce către Teófilo Braga, care-i insufla ideologia pozitivista. "Odes Modernas" de Antero de Quental, semnifică apariția unei poezii combative portugheze, orientată spre o reformă de tip social și politic, având că tema principală lupta împotriva reacțiunii religioase și a nedreptăților sociale. Nouă poezie, structurată de gândirea revoluționară contemporană
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Învierea de Veci a Duhului) - cu atenție pe Obsesia Sângelui (“sângerozitatea” pricoliciului, “suge sângele” - de fapt, Îl preschimbă, prin metanoia... “sângele spurcat/blestemat”, de fapt, garant al acelei “race faée”, de care vorbește Vasile Lovinescu <endnote id="2"/>): “O analiză «pozitivistă» a textelor populare referitoare la pricolici relevă faptul că prin acest termen era desemnat un lup deosebit de rău, a cărui cruzime și abilitate nu-și puteau afla explicația decât prin invocarea unui amestec al puterilor demonice“ (cf. Mihai Coman). Și
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
prin intermediul informațiilor codate. Acest aspect i-a făcut pe unii filosofi să se întoarcă la reflecțiile lui Darwin pentru a rezolva problemele ce apăreau în încercarea lor de a dezvolta o filosofie a științei derivată din fizica clasică. Această abordare pozitivistă pune accent pe un determinism strict și pe descoperirea de levi universal aplicabile, testabile prin intermediul experimentelor. Încercând să înțeleagă mai bine natura organismelor vii, biologii cu pregătire filosofică s-au concentrat pe natura duală a acestora. Pe de-o parte
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
fost calendarul oficial folosit de firma Eastman Kodak din 1928 până în 1989. Activitatea organizației s-a încheiat în 1930. S-au remarcat încercări recente de restaurare a proiectului, mai ales în anii trecuți. Calendarul Internațional Perpetual se bazează pe Calendarul Pozitivist, publicat în 1849 de către filozoful francez Auguste Comte(1798-1857). Comte și-a alcătuit calendarul inspirat din calendarele polineziene. Principalele diferențe dintre Calendarul Internațional Perpetual și Calendarul Pozitivist sunt numele pe care Comte le-a dat lunilor și zilelor săptămânii. Lunile
Calendarul Internațional Constant () [Corola-website/Science/324957_a_326286]
-
proiectului, mai ales în anii trecuți. Calendarul Internațional Perpetual se bazează pe Calendarul Pozitivist, publicat în 1849 de către filozoful francez Auguste Comte(1798-1857). Comte și-a alcătuit calendarul inspirat din calendarele polineziene. Principalele diferențe dintre Calendarul Internațional Perpetual și Calendarul Pozitivist sunt numele pe care Comte le-a dat lunilor și zilelor săptămânii. Lunile Calendarului Pozitivist erau, în ordine: Moise, Homer, Aristotel, Arhimede, Caesar, Sf. Pavel, Charlemagne, Dante, Gutenberg, Shakespeare, Descartes, Frederick și Bichat. Fiecare zi a anului a fost numită
Calendarul Internațional Constant () [Corola-website/Science/324957_a_326286]