312 matches
-
trei ori că mergem pe drumul cel bun. Ce părere ai? Am ridicat sprâncenele într-o expresie falsă de surpriză. — Stai. Vrei să spui că nu ești deja absolut convinsă? Scout ridică din umeri, cu rucsac cu tot, și zâmbi poznaș. — Ai grijă ce spui. Nu forța nota, Sanderson. — Mă descurc eu aici, am strigat în urma ei pe când se îndrepta spre pasaj. Se întoarse să-mi arate degetul mijlociu și dispăru în întuneric. Am mai băut o gură de apă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
procedeze pentru ca Mamaia să nu afle de pățania cu racul și mai ales să nu fie observat degețelul rănit superficial. Luau copilul cu binișorul, spunându-i: Nu spui mamaii, da? Îi arătau degețelul. Copilul, privindu-le nedumerit, luând o mină poznașă, Închidea un ochi, zâmbea unei amintiri asemănătoare Întâmplării recente și nu transmitea, nicidecum, răspunsul așteptat de cele două fete. Ajunși acasă, Mamaia cerceta, ca un conducător autoritar și riguros, „armada” pleoștită, Își săruta nepotul pe ochi, dezmierdându-l: Muța mamii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și bogat, frumos dar care „cicî ar ave un beteșug nic-nic”, cu casă și pământ În alt sat mai Îndepărtat, doi ochi negri, o față măslinie și lucioasă, un păr cârlionțat și pieptănat În inele și mai ales un zâmbet poznaș Îl priveau direct și cu mare intensitate pe Va, ceva Între surpriză, invitație și uimire parcă spunând: De ce nu mă săruți, nu vezi că-s fumoasă?! Rămasă făra batic și fără „boanda” lui moș Ianoca, tatăl ei care făcea butoaie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la acea oră prășeau și coseau de mama-focului! După ce Ruzânița Își făcu cruce și rosti: Bogdaprosti, Doamne, pentru nemeritatele bucate alese pe care ni le-ai dăruit nouă astăzi!, spuse: Închină-te, păgânule! Va se conformă, apoi văzând aceiași sclipire poznașă În privirea jucăușă a Rozaliței, Va se Întreba În gândul său: Oare ce mai are de gând femeia asta, ce mai vrea de la mine, c-am muncit azi pe rupte!? Făcând un semn discret către Mădălița, Rozalița spuse cu un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de raze tainice, care lumină mica fereastră din fața „roții de oale”, două din ele se opriră pe gâtul puternic al olarului și restul Încălziră perna improvizată din sumanul rupt al bunicului Ghiorghi și, Într-un joc de lumini și umbre poznașe, Încălzeau și luminau fața lui Va, care simți o voluptate de copil ce ar mai fi și n-ar mai fi ... dormit. Pe când credea că urmărește țâștarul prin râpa din Cociobana și vremea era caniculară, o rază mai insistentă a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sărutat familia, Victor a plecat fără a se uita În urmă, de teamă să nu i se vadă cele două lacrimi ce-i brăzdau obrazul. Va și cu Mihăiță, un băiat mic de statură, brunețel, cu niște ochi vii și poznași, o fire extrem de veselă și ghidușă, cu o gură mereu zâmbitoare, preocupat de orice i se părea interesant, ascultau transmisia meciurilor la radio, dormeau uneori Împreună, cântau și făceau ... poezii. Mai spre seară mergeau la terenul de sport al școlii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu privirea. Ei, cum vă mai merge ceasornicul acela buclucaș?... Tot după ora Moscovei?... Ba după ora Bucureștiului, că de când mi l-ai reparat dumneata nu s-a mai defectat..., îi replică Stelian. Evreul continuă să zâmbească în felul său poznaș. Ei, așa, așa..., încuviință el, mângâindu-și barba, care între timp i se făcuse mai albă și mai lungă. Iorgu zâmbi și el. Nu știam că vă cunoașteți așa de bine, își mărturisi el surpriza, uitându-se mai întâi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
buzunare, de data aceasta întorcându-le pe dos și cercetându-le cu de-amănuntul, să vadă dacă nu erau rupte cumva. Discuțiile și râsetele încetară și, în liniștea care se făcu în spațiosul hol, vocea poetului izbucni încărcată de o poznașă gravitate. Măi, am dat-o naibii! Am pățit ca Păcală. Mi-am uitat stihuitorul acasă!... Dar nu-i nimic, o scoatem noi la capăt... Ia ascultați aici, măi, și dacă nu v-o plăcea, să nu-mi dați nici un gologan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încăpere, ochelarii mi se aburiseră. În prima clipă, avusesem impresia că pășesc direct în miezul unei cer fabulos, pe care nenumărați nori, în mii de culori, luceau și se fugăreau unii pe alții, în forme care mai de care mai poznașe și mai schimbătoare. În stânga mea, Reiko își plecase capul și răspundea unui salut a cărui sursă nu o puteam încă identifica. Încet-încet, lumea clătinată din jurul meu se îndreptă spre un punct fix, mai fu un vertij care îmi desluși pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
seama. Cel mai faimos reporter de la Știrile Broasca Râioasă era pe cale să ia un interviu. Jurnalista tv frumos coafată și-a terminat introducerea și s-a răsucit către noi. Boswell a adoptat un joc reușit de glezne, m-a împuns poznaș în coaste și m-a lăsat singură în fața camerelor de luat vederi. - ... de Martin Chuzzlewit, furat din Muzeul Dickens la Gad’s Hill. Lângă mine se află detectivul literar Thursday Next. Spuneți-mi, doamnă ofițer, cum a fost posibil ca
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
pot caută pe Moș Crăciun este http://www.mos-craciun.eu. “Orice copil își dorește să-l întâlnească pe Moș Crăciun. De aceea vă spunem un secret, noi îl cunoaștem și vi-l putem prezenta. Fie că au fost cuminți sau poznași, oferiți-le micilor copilași sărbători ca-n povești, cu miros de acadele și cadouri câte-n stele!” - este mesajul pe care îl găsim pe www.petrecericopii.net. Pentru 150 de lei - timp de o oră - Moș Crăciun zăbovește la orice
Moș Crăciun de închiriat. Cât costă și de unde puteți să-l luați by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53787_a_55112]
-
o parafă, muzical-poematică, somație la o carieră înaltă... Nici un exercițiu de tipul beneficiului de inventar, al prudenței care calculează isteț, nu va da seamă de tăria cotidiană a miracolului. Și nu ne va despărți de trainica lui inerență, nici gafa poznașă a vreunui aiurit ca tenorul Leo Slezak, cu experiență la Opera din Viena și la Covent Garden, care, obișnuit să folosească aparatul de locomoție propriu ficțiunii din Lohengrin, se trezi odată lansînd pe scenă, ca pe un peron de gară
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
acestui teatru în Franța. Curios cum, din orice și de oriunde, totul devine pentru mine subiect de nostalgie. De pe malul Ronului ajung, nu pot înțelege cum!, pe o plajă a Mării Negre, alături de acea fetișcană cu voce de copil și degete poznașe, actriță-mânuitoare la Teatrul de marionete din Constanța.
P ă p u ș i by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/3399_a_4724]
-
pagini consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o și mai mare autenticitate Memoriilor. Astfel, Eugen Ionescu era ,urâțel foc, mic, plin de mișcare și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea Luciei Demetrius ca ,un băietan, ca un înger, înalt, cu părul negru, cu ochi albaștri, alb ca o chiparoasă, sfios și încurcat în mișcări". Alterna tristețea cu gluma, cu autoironia. Vagabonda întru
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
ce țin de marea tradiție buffa, un fel de joc de marionete al cărui păpușar, Don Alfonso, inventează un experiment cinic (inspirat acel Pantalone de deasupra scenei, care urmărește acțiunea). Tot dinspre Commedia dell'Arte vin și Despina, o Colombină poznașă, și chiar și elemente de acțiune (falsul notar, doctorul etc.). Este o comedie, fără îndoială, dar ca orice pagină de geniu pătrunde adânc și emoționant în sufletul eroilor dezvăluind fragilitatea sentimentelor, distanța dintre aspirație și realitate, de aici și dificultatea
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
pagini consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o și mai mare autenticitate Memoriilor. Astfel, Eugen Ionescu era "urâțel foc, mic, plin de mișcare și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea Luciei Demetrius ca "un băietan, ca un înger, înalt, cu părul negru, cu ochi albaștri, alb ca o chiparoasă, sfios și încurcat în mișcări". Alterna tristețea, cu gluma, cu autoironia. Vagabonda întru
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
nu te speria, tu, care-atîtea chipuri poți lua. Altă versiune a lui Proteu Rătăcitor pe plaje-nșelătoare, cînd un spăimos balaur, cînd un zeu, nu știe ce-i memoria Proteu, n-a auzit de clipa trecătoare. Alt chin a cunoscut poznaș Proteu, nu mai puțin cumplit decît uitarea: el vede viitorul și-nfruntarea cum se sfîrșește-ntre troian și-aheu. De-i încolțit, ia chip neașteptat de rug ori uragan dezlănțuit. în tigru se preschimbă aurit, în val ce peste val s-
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
absolvi de vina viitoare, Că dintre cei mai buni, sunt cel mai rău, Privește-mă ca pe-un copil mai mare, Care-a furat un măr din coșul Tău! Când am păcătuit, gustând din toate, Din fructe-oprite, că am fost poznaș, M-am rătăcit și-am bâjbâit prin noapte, Până la gândul Tău, rămas chezaș. Crezul, Părinte creator de viață, Eu nu-l port ca pe-o haină peste tot; L-ascund în suflet - templu de speranță - Și-l venerez, cât mă
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
absolvi de vina viitoare,Că dintre cei mai buni, sunt cel mai rău,Privește-mă ca pe-un copil mai mare,Care-a furat un măr din coșul Tău! Când am păcătuit, gustând din toate,Din fructe-oprite, că am fost poznaș,M-am rătăcit și-am bâjbâit prin noapte,Până la gândul Tău, rămas chezaș.Crezul, Părinte creator de viață,Eu nu-l port ca pe-o haină peste tot;L-ascund în suflet - templu de speranță -Și-l venerez, cât mă mai
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Acasa > Literatura > Copii > MIELUȘELUL CEL ISTEȚ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mielușelul cel isteț Alergând un fluturaș, mielușelul cel poznaș se trezi lângă pădure, printre tufele de mure. Tocmai pe când se gândea să revină-n turma sa, în față i-a răsărit un lup cam pipernicit. - Dragul meu, să știi că eu n-am fost niciodată rău! Este o exagerare
MIELUŞELUL CEL ISTEŢ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383326_a_384655]
-
unei femei, Iovănuț încerca să țină seama nu numai de felul cum reverberau în el privirea limpede a respectivei, gropițele ei buclucașe din obrăjori, glezna lucitoare, fină, balansându-se într-un dolce far’ niente picior peste picior, eventualul mic neg poznaș de pe năsucul în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le trezeau în el trecerea molatecă și rău prevestitoare a motanului negru al gazdei, strunga imposibil de ocolit cu privirea din dantura tatălui fetei, carpeta de pe perete cu BUCATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
face tot una cu ochiul minții și având capacitatea de a imagina a lui Broanteș drept condiție necesară și deocamdată suficientă, să presupunem acum reciproca, adică fie privirea noastră privirea lui Broanteș. Ce vede el? Peste spatele spătarului vede năsucul poznaș al Cosettei, mai departe bărbia dublă odată cu trecerea anilor a lui Barzovie-Vodă, mai încolo zidul de lut nears al colibei susținut de o grindă orizontală groasă în interiorul căreia privirea dibuie un cariu mic și stahanovist, apoi privirea iese afară, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Poeme > Dorinte > OGLINDA Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 380 din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Două suflete pereche, Priveau în oglinda veche Admirându-se-n tăcere, Gândind la „Luna de miere”. Ea, suavă și gingașă, Arunca priviri poznașe, Cucerind bărbatul care O dorea cu-nfrigurare. El știa prea bine țelul Și gândea să-i dea inelul, Cumpănind clipa în care Să-i fure o sărutare. Pe o ferăstruică mică, Intră-n zbor o păsărică, În jurul lor se rotește
OGLINDA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361314_a_362643]
-
2013 Toate Articolele Autorului Din atașul motocicletei, priveam câmpiile nesfârșite, mărginite pe alocuri de tufărișuri înflorite sau de pâlcurile cu maci, lumânărele galbene și de cicoarea albastră ce părea cioburi de cer senin de vară timpurie căzute pe pământ. Vântul poznașul îmi fâsâia pe la urechi, iar stâlpii de telegraf aliniați defilau în poziție de drepți pe marginea șoselei. Cocostârcii înfulecau viermi și broaște de prin mlaștini. Aș fi vrut să oprească motocicletă, să pot prinde un cocostârc pe care să-l
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
a lăsat-o pe colțul acelui deja vu în care, o ghindă se desparte de căciulița din care hrana vie a pământului îi atinge mângâietor sufletul, lăsându-i creștetul să lucească în bătaia vântului, în bătaia privirilor senine ale veveriței poznașe care o rostogolește neîncetat, odată cu bila rostogolită de tine, prin inima inimii mele. Referință Bibliografică: poveste o veste povești / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1048, Anul III, 13 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]