227 matches
-
a povestit cum grănicerii s-au uitat extrem de sever la el (grănicerii moldoveni, grănicerii români și grănicerii ruși), dar nu i-au găsit nici o vină. Așa că nu l-au oropsit. Duminica următoare a fost soare și cele două familii au prânzit în curte. Fiecare în curtea sa. Și asta a fost așa. 3. Pipa din spumă de mare În Alsacia a locuit de multe foarte multe! generații o familie Khumer. Ei au fost cei mai iscusiți și cei mai cunoscuți fabricanți
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
cei doi bărbați - soțul ei și personajul- narator: „Dar doamna ne-ntrerupe: - Dv. aveți poftă de vorbă mie mi-e foame... Bine, cocoșelule, mie nu-mi dai un aperitiv? - Băiete! Încă trei.” (Mici economii...). Neputând rezista invitației doamnei de „a prânzi la dânșii”, personajul-narator constată că à la fortune du pot Înseamnă „fel de fel de mezeluri și o sticlă de marsala”, la care se adaugă icrele moi. „Vesela petrecere” Ține trei ceasuri, până spre ora unsprezece noaptea, când femeia are
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
obținut nota dorită și mă roagă să iau prânzul deseară la dumnealor”; tot printr-un bilet e invitat și personajul narator din Cadou..., de către nenea Stasache, seara la prânz: „Astă-seară avem pom de Crăciun. Ne-ai promis că vii să prânzești cu noi” etc.), gramamà, coana Anica, supează cu ginerele la miezul nopții (Tren de plăcere), familia Piscopesco urmează să ia „dejunul la castelul Peleș” la ora 1 după-amiază etc. În tren se fumează, dar se și bea (mamița Miței din
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora unei lupte, ora de amiază, când tăietorii de arbori din păduri, osteniți și flămânzi, poposesc să prânzească. Numai că ora înfruntării aceleia este o clipă anume a timpului: amiaza celei de a treia zi de luptă (din patru câte-au fost), din vara celui de al zecelea an al împresurării Troiei. În timp ce tăietorii au tăiat și vor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu numai ele aduc sentimentul de bucurie care se transmite în starea noastră, în creație, în poesie. De fapt, ea nu constituie decât suportul de la care se pleacă pentru a cerceta marile adevăruri. M-apucă un chef năstrușnic de-a prânzi, de-a bea din râu, de-a dănțui! de-a tremura, cu fumul, pe sus, în cea tărie; de-a-mi da, prin vânt tomnatec, liber frâu după vreo Ruth muiată-n apele sfinției, ce ne oferă spicul duioșiei sub jidov
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Universitarii practică tot felul de contorsiuni și fac apel la Lucrețiu pentru a umple găurile din opera lui Epicur asupra acestor chestiuni: într-adevăr, Lucrețiu preamărește meritele unei vieți naturale - se spune -, ca la început, când oamenilor le plăceau să prânzească pe iarbă, preferând feluri de mâncare simple, cântând sau regăsind desfătările conversației cu câțiva prieteni aleși... Numai că acest tablou idilic ne prezintă umanitatea așa cum era la originile ei, cultura așa cum era la început, deja departe de natură! Aceste dorințe
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în fața cutărei statui, dinaintea cutărui tablou. Surâsurile devenite, de prea multă fericire, grimase. Iar îndărătul acelor înfățișări entuziaste, îndiferența mult prea evidentă față de cel care le era prezentat. Și ipocrizia prea mondenă și aproape veselă cu care își făgăduiau să prânzească împreună, într-o zi. Și privirile bărbaților care decupau mult prea aprig siluetele femeilor, pentru a simula mai apoi indiferența și demnitatea de gheață. Îmi spuneam la început că în acea galerie de artă, o astfel de exagerare a sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
câte altele. Vreți să vă spun o poezie de Radu Gyr? C.I.: Vă rog! D.V.: Vă voi recita Foamea, ca să înțelegeți de ce Nichifor Crainic plângea și bocea de foame: "Parcă de veacuri, parcă de mii de ani n-am mai prânzit și n-am mai stat la cină Parcă de veacuri, parcă de mii de ani am suge fier, am roade bolovani, și-am hăpăi moloz și rogojină. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
sentiment. Impresionat de spontaneitatea și naturalețea spectacolului, norul i-a acoperit cu umbra sa binefăcătoare. Continuându-mi călătoria, pe o câmpie largă am văzut un șir de cosași care, obosiți de muncă și înfierbântați de zăpușeală, își pregăteau merindele să prânzească. Am rugat norul să le dea puțină umbră de care să se bucure cât timp își potoleau foamea. Călătorind mai departe, pe o miriște întinsă mi s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora unei lupte, ora de amiază, când tăietorii de arbori din păduri, osteniți și flămânzi, poposesc să prânzească. Numai că ora înfruntării aceleia este o clipă anume a timpului: amiaza celei de a treia zi de luptă (din patru câte-au fost), din vara celui de al zecelea an al împresurării Troiei. În timp ce tăietorii au tăiat și vor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la Întoarcere. Se gândeau că de va fi prea greu lemnul, vor prinde În patru. Dar n-a fost nevoie. Boii Încordați trăgeau În forță și au urcat dealul. Acolo, În Poiana lui Filip, au oprit cu toții sanceele și au prânzit În voie și om și animal de tracțiune. După o pauză de aproape un ceas, se continuă drumul cam de opt kilometri. La malul Mureșului, pe o platformă Înaltă se clădeau lemnele În timp ce animalele de tracțiune Își consumau ultimele furaje
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
precizie, ca să ajungă în împărăția lui Dumnezeu? Are și el harta, busola și radarul său: acestea sunt: Sfânta Scriptură, Credința, faptele bune și Harul lui Dumnezeu. 8. Nu există Dumnezeu? Un preot care călătorea a intrat într-un restaurant ca să prânzească. La o masă alăturată câteva persoane discutau. La un moment dat, un bărbat mai aprins în discuție, lovi cu pumnul în masă, spunând că Dumnezeu nu există și că El este invenția preoților și arătă cu degetul în direcția lui
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și suflet perieghezelor. Ne făceam de lucru până să plecăm din cerc, doar-doar o să apară și el. Îi lăsam apoi înfipt în ușă un bilet cu indicația de direcție. După ce ne săturam de bătut coclaurii din Șorogari și poposeam să prânzim, la adăpost de vânt, într-o văiugă, în zare se profila și Gruia. Când ne observa, lua coastele dealurilor în goană, cu clapele căciulii pălălăind ca niște urechi de cocker. Aproape nemțoaică, mama lui îl crescuse metodic, cu o severitate
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
totalitatea lui, este în Purgatoriul pasta din care se alcătuiesc cele mai multe personaje și care strânge la un loc diversele „scene” (cum le-ar spune Balzac) ale vieții publice din Bucureștii anilor ’20. Trestian, Sanda, Lelia, Cora, Dinu Rareș și ceilalți prânzesc și cinează în localuri, merg la teatru, la slujba Învierii, asistă la o cursă de cai, participă la un bal mascat - prilejuri pentru narator de a proiecta tablouri de epocă, înfățișând „lumea bună” în intimitate. Lui Ion Crevedia, bădăranul boierit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
primare și 3 clase gimnaziale le absolvisem în Brăila; acum eram adus să fiu înscris în clasa a IV-a a unui liceu din București. Am tras la Hotel Concordia-veche1, de pe strada Germană, astăzi strada Smârdan. Era pe seară. Am prânzit la restaurantul hotelului, iar a doua zi dimineața am dejunat la birtul lui Hristodor 2, cel dintâi birt din București pentru bucătăria zisă orientală. Coana Uța, soția sa, femeie frumoasă și cu virtute intransigentă, bucătăreasă de mâna întâi, mâna dreaptă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am cunoscut și micile birturi pentru studenți și cu abonament. Obiceiul era ca abonamentul să prevadă patru feluri de mâncare: 2 la 12 ore și 2 la orele 6 sau 7. Dimineața nu luam nimic pe stomacul gol. La birt prânzeam fără vin și fără desert, iar abonamentul varia între 30 și 40 lei lunar, după calitatea birtului. La ulicioara, la Sf. Nicolae 228, între str. Lipscani și strada Doamnei, era un birt încă și mai ieftin, se mânca cu 20
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trăiți, coane Nicule, sunt vândute. — Cum vândute?... Cui le-ai vândut? — Zău așa, crede mă, coane Nicule. Le duc alături la hotel, la un domn Negroponte din Galați. E de prisos să mai descriu explozia lui Crețeanu. Seara, vine să prânzească la Hugues. În galantar, ce să-i vadă ochii? Un miel. Pe vremea aceea un miel în luna lui ianuarie era lucru extraordinar, aproape nu se vedea. Cum îl văzu, Crețeanu urlă: — Să-mi puie o ciosvârtă la frigare numaidecât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Să fie de la rinichi. Chelnerul-șef se apropie politicos: Nu putem, coane Nicule, mielul nu este al nostru, l-a adus domnul Negro... — ...ponte! Iar Negroponte?! Toată viața o să mă persecute Negroponte ăsta?... În sfârșit, cu vai cu chiu, omul prânzi, destul de copios, apoi trimise chel nerul peste drum la Teatrul Național ca să-i ia biletul de operă. Nicu Crețeanu, fiindcă era foarte gras, lua întotdeauna no. 3 din rândul întâi, cap de bancă. Apoi avea învoială cu casierul ca să-i
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cele două case, despărțite doar de râul Prut, a apărut granița: bunicii, împreună cu Sile și cu familia acestuia, au rămas cetățeni români păi, cum altfel?! -, iar Mișu, alături de familia sa, a devenit cetățean sovietic. Așa că Mișu n-a mai putut prânzi cu Sile și cu bunicii și nici copiii nu s-au mai putut juca împreună. (Nici semne peste râu nu era indicat să-și facă: unii n-au ținut cont de un lucru atât de elementar și au fost ridicați
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
a povestit cum grănicerii s-au uitat extrem de sever la el (grănicerii moldoveni, grănicerii români și grănicerii ruși), dar nu i-au găsit nici o vină. Așa că nu l-au oropsit. Duminica următoare a fost soare și cele două familii au prânzit în curte. Fiecare în curtea sa. Și asta a fost așa. 3. Pipa din spumă de mare În Alsacia a locuit de multe foarte multe! generații o familie Khumer. Ei au fost cei mai iscusiți și cei mai cunoscuți fabricanți
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
tot mă rog deja, de ce să nu mă duc la sinagogă?” și uite-așa, încetul cu încetul, lucrurile au început să se miște. Adevărul e că la început mi-a fost foarte greu, pentru că de obicei de Sabat mergeam să prânzim la părinții mei, dar, ca o familie ortodoxă ce deveniserăm, nu mai puteam face acest lucru, căci n-avem voie să conducem mașina sâmbăta. Am încercat să-i invit pe ai mei la noi de sărbători, dar ar fi prea
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
și cu exotopia partenerilor. Contaminat de spiritul vremii, Elpi nu a ajuns la textele-sursă (la care l-ar fi putut duce colegele de la catedra de limbi slave), ci la versiunea todoro-kristevizată, cu toate păcatele acesteia. 3.1. Dacă vrei să prânzești la ora două după-amiaza poți observa că eseistul publicat de crel suprapune a asimila cu a exprima. Or genul proxim al asimilării culturale nu este punerea în expresie (bazată pe cuplul semnificant/semnificat, componente inseparabile) ci fiziologia, bazată pe deglutiție
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
național-țărăniștilor era o lipsă de scrupule. Noi care veneam în numele unei credințe așa de mari și de frumoase nu puteam proceda în modul de comportare al adversarilor, pe care trebuia să-i combatem. Am lăsat poporul să plece acasă ca să prânzească, rugând să vină după masă la școală. Când ne ducem la școală, acolo poarta și ușile încuiate. Învățătorul Sofonea, fost coleg de școală cu noi, luase cheile și plecase de acasă. Se înscrisese la național-țărăniști și deși ne promisese sala
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
spovedea la un preot dominican din mănăstirea Sfântul Ștefan. Zece sau douăsprezece zile de la sosirea lui, acest duhovnic îi spuse: - Preoții din casă ar dori să vă vorbească. - Fie, în numele Domnului, răspunse el. - Ei bine, reluă duhovnicul, va trebui să prânziți aici duminică, dar vă previn că vor să afle de la voi multe lucruri. Veni așadar duminică împreună cu Calixto. După masă, locțiitorul superiorului - superiorul era plecat -, duhovnicul și un alt preot, după cum cred, merseră împreună cu ei într-o capelă. Locțiitorul, foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
moravurile cu mult mai avansate decât cele ale tracilor, a pus să se construiască o mare sală în care primea și invita la banchet pe cei mai de vază cetățeni. În timpul mesei, îi învăța că nici el, nici cei ce prânzeau cu el, nici urmașii lor n-aveau să moară, ci aveau să ajungă într-un loc cu viață veșnică, unde aveau să se bucure de toate bunătățile. Pe când predica asfel de lucruri, punea să se construiască pentru sine o locuință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]