9,158 matches
-
ridică treptat/ și scheletul bolților, deasupra, suflând/ între scheletul zidurilor, peste nervurile/ arcadelor, un vânt nemișcat - să mergi/ printr-o catedrală de frig care acuma se înalță -/ și când se va încheia bolta, să-ți răstorni/ încet capul, să te prăbușești într-o imens/ de lentă cădere în frigul de sus -“ Aidoma poeziei pe care o scrutează, comentariul critic la creația meivănesciană are tendința de a continua și de a se relansa necontenit. Important este să realizăm marea deschidere a viziunii
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
emisia unui aparat Morse ce ar bate într-una un semn, același semnal sau una și aceeași literă, neîntrerupt... Eroul căzând abia știut sau cunoscut, abia luat în seamă, în ansamblul general al lumii, - obsesia tabloului lui Breugel cu Icar prăbușindu-se minuscul, neînsemnat, într-o indiferență generală a naturii... A se vedea și mitul lui Prometeu tratat tot ca un accident minor și căruia rațiunea umană îi acordă atâta importanță... E ridicolul, dar și măreția ei... Cheia, iulie 1969. Călugărul
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
exemplar de tigru tasmanian cu ochi de nasturi învăpăiaț. Ca unul care frecventez această Grădină de aproape șapte decenii, mă rezerv a reveni de îndată ce insurmontabilele obstacole vor fi cumva înlăturate. Ultima oară trecusem pe lângă o uriașă plută multiseculară ce se prăbușise singură cu rădăcinile în văzduh, ca un elefant căzut pe o rână, la cea din urmă bătrânețe. Îmi reamintise de o altă plută, din preajma lăculețului, încă mai falnică, de soiul celor ce pot fi înconjurate doar de o horă de
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
acesta va lua sfârșit. Și dacă nu neapărat liniștea, măcar împăcarea, transfigurarea faptelor înfloritoare, poezia și toate celelalte încrengături minore ale scrisului, mă vor lăsa, ori le voi părăsi eu, ca să mă reocupe în altă dimensiune, ca pe un arbore prăbușit mușuroaiele frenetice, ciupercile, campanulele... Mă comport aberant, cu siguranță dezamăgitor. Până să se pună pe picioare textul, despre care jur că nu știu de la început ce va fi și cum va fi, mi se pare că inund cu fraze fără
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
ramuri ale umanioarelor. Este, însă, puțin probabil că se va ajunge în această fundătură fie și numai pentru că obiectivele comparatismului vor continua să existe și să se dezvolte mai mult decât promițător într-o societate în care zidurile despărțitoare se prăbușesc unul după altul. Prin urmare, amplificate maximal, relațiile dintre popoare învecinate sau nu vor trebui să acopere spațiile culturii umaniste. Subțierea ei până la dispariție ar contrazice cursul istoriei contemporane. Pe de altă parte, utilitatea facultăților de limbi și literaturi străine
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
amuțesc în aerul mai rarefiat decât cel al prezentului, și alunecă, precum rândunicile, din vârf de munte în vârf de munte, până ce dau de platourile cele mai depărtate, de la hotarul ființei. Acolo toate acțiunile noastre, limpezi ca lumina zilei, se prăbușesc nu în abis, ci în noi înșine. Conexiune Privește copacul cenușiu. Cerul a curs prin fibrele lui jos, în pământ - un nor sfrijit e tot ce rămâne după ce pământul a băut. Spațiul cosmic furat se învârtește în împletitura de rădăcini
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
franțuzește. Nu contează nici măcar c-a pus punct duplicitarismului. Ales al celor mai năpăstuiți dintre români, al amărâților ce nu-și revin cu anii din aburii bețiilor triste, al disperaților care văd în minciuna politică o izbăvire, al umanității cenușii prăbușite în așteptarea a tot ce poate fi mai rău, și fericiți ca niște miliardari atunci când apocalipsa mai e amânată cu o zi, Adrian Năstase e simbolul unei politici demonice, capabilă să supraviețuiască doar întreținând dezastrul la focul mic al minciunii
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
de fiecare dată că lipsea, cum îmi spusese Matata, scena miracolului final: preschimbarea Agathei într-o porumbiță și împușcătura nu mai puțin miraculoasă, care în loc să o ucidă face să devieze glonțul vrăjit dinspre inima ei spre mizerabilul Caspar, ce se prăbușește blestemând. Dar, dacă eram frustrat de această satisfacție finală, nu eram lipsit de alta, atât de tainică încât nu îndrăzneam să o mărturisesc nici chiar bunicii. Deși eram numai urechi, vedeam totodată ceea ce istoriseau instrumentele. Cu ochii ațintiți asupra lor
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
la semenul lui, nu judecă la fel în privința forului ce-l oglindește cel mai fidel statul , la mare nevoie și el, așa învelit în anteriul lui Arvinte cum se găsește. Din toate azimuturile i se cer sume ori de se prăbușește piciorul podului lui Traian, ori de-i zboară gospodarului acoperișul. Iar el, el n-are. Cum procedează insul căruia nu-i ajung veniturile, așa cum se întâmplă, în posesia unei plapume de mărimea unei batiste? Firește, n-o va folosi la
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
ia partea ultimilor, ca fiind cei care dau "glorie sufletului omenesc". Și îl citează drept pildă pe mitologicul Icar. "Un om rezonabil rămîne cu picioarele pe pămînt, nu își lipește aripi cu ceară și nu zboară spre soare ca să se prăbușească. Dar nebunia lui Icar a devenit simbolul zborului, și nu înțelepciunea celor care au rămas să meargă să moară cu grijă pe pămînt". Același lucru s-ar putea afirma pe de altă parte despre oricine își urmează cu obstinație, cu
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
esențial. Socialismul a distrus o insulă care ar putea fi o minune a Pământului, un loc unde ar merita să-i duci pe extratereștri, de ne vom vizita vreodată cu ei. N-o să mai dureze mult până când regimul se va prăbuși. Dar câți ani îi vor trebui Cubei să-și revină din marasmul în care a zvârlit-o modelul sovietic? Cât va dura să ajungă la o mentalitate modernă, demnă de oameni liberi, când vedem câte dificultăți întâmpinăm noi, românii, în
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
i se publică ediția manuscriselor lui Eminescu. Textul pare să îl vizeze pe Constantin Noica și e datat prin anii '70. Așadar ar trebui să excludem ipoteza că securistul care a redactat textul a făcut-o cu gîndul că se prăbușește regimul și că are datoria de a mînji un intelectual în plus pentru a scoate Securitatea mai curată. În anii '70, Securitatea primise sarcina de recuperare a personalităților exilului, pentru a lustrui imaginea regimului Ceaușescu. Securitatea primise această sarcină pe
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
sau, cel mai probabil, al unor agresiuni, în urma cărora se trezește zdrobit sub un morman de bolovani și peste o stivă de scânduri. Camera în care, într-o noapte, este prins fugarul Filimon de către Nichifor Fătu, în casa lui, se prăbușește într-o galerie subterană, una din multele care macină pe dedesubt localitatea, galerii săpate nu numai pentru piatra obișnuită, ci și în căutarea prețioasei pietre galbene, interpretată în mitologia locală ca un fel de comoară ascunsă. Deși prin rememorări dureroase
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
de cotoi sau de voievod, noua lui identitate rămânea învăluită în taină. Toată lumea era mulțumită. Vârsta de aur, când fiecare să toarne pe fiecare, toți contra unul și unul contra toți, n-a mai venit, în România comunismul s-a prăbușit mai înainte, lăsându-i nemângâiați pe cei ce realizaseră o tradiție, vorbeau în numele unei vechimi, pe care o adânciseră până la Burebista... Voiosul personaj care, în zorii tinereții, întocmise două-trei note informative, mai mult mălăiețe decât revoluționare, de pe urma cărora, poate, n-
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
o minoritate în rapot cu cei care o respectă. Așa că rolul justiției este să pătreze această proporție în limitele unei homeostazii sociale viabile. De acest rol de conservare a homeostaziei organismului social, o homeostazie fără de care orice societate s-ar prăbuși în anarhie, de acest rol justiția se achită într-un singur fel: aplicînd legile și veghind asupra respectării lor. Ordinea colectivă și echilibrul social, acestea contează cu adevărat în existența unei comunități, nu dreptatea. Tocmai de aceea ordinea nu poate
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
În zona Roswell a avut loc o furtună uimitoare, care a ținut minute bune. Furtună a avut loc în apropiere de Roswell, acolo unde se spune că un OZN s-a prăbușit în 1947. Orașul e la distanță de AREA 51 de 1500 de kilometri, una dintre cele mai secrete baze ale Armatei Americane. Tocmai de aceea acest lucru este ciudat. Mai ales că de-a lungul timpului au avut loc tot
Furtună STRANIE deasupra zonei ultrasecrete AREA 51 [Corola-blog/BlogPost/94302_a_95594]
-
Ar putea fi momentul să spunem „la revedere” teoriei Big Bangului. O echipă de cosmologi speculează că Universul s-a format din resturile ejectate atunci când o stea 4-dimensională s-a prăbușit într-o gaură neagră. Acest nou scenariu postulat de cercetători ar explica de ce cosmosul pare să fie atât de uniform în toate direcțiile. Modelul standard Big Bang afirmă că Universul a explodat dintr-un punct infinit de dens, cunoscut sub
O nouă teorie extraordinară despre cum a apărut Universul [Corola-blog/BlogPost/94325_a_95617]
-
gazeluri, glossă, pantum), invocații poematice rarefiate de imn, elegie, cantilene - cu rezonanțe adânci: „Sunt scribul ciung ce-ncearcă transcrierea poverii Din sufletu-i becisnic și scund, de arlechin Cu mâna stângă numai - duhnind a mirt și vin Căci dreapta-i prăbușită spre stelele puzderii” (Sonet cu mâna stângă) Astfel, sugestiile plastice în viziuni de grații prerafaelite, pot atinge grave acorduri elegiace în rondeluri: „Mă-ndepărtez de toate câte-un pic, Imagini triumfale sunt ruine, Amurg efeminat de trestii, zic Și trestiile
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
ducând la noi și noi arestări, erau infailibile. Puțini erau cei care rezistau torturilor fizice la care erau supuși în timpul așa-numitelor interogatorii, a căror inventivitate și bestialitate erau de așa natură încât chiar și oamenii cei mai rezistenți se prăbușeau până la urmă” (Pillat Edwards 2006: 21). Creionată lapidar, aceasta era situația în care toți cei care-și mai păstraseră un dram de luciditate erau conștienți că asistă la o catastrofală distrugere a întregii țări, a tradițiilor, culturii și - în ultimă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
AVIATOR Tânăra văduvă m-a luat în brațe urlând Și m-a sărutat apăsat pe gură El era mort de ieri după amiază Alături în coșciugul închis erau câteva bucăți Din trupul aviatorului Bucăți adunate grijuliu de pe câmpul Unde se prăbușise avionul Deasupra coșciugului erau șapca aviatorului Și câteva decorații Căzuse la datorie pilotul Cum spuseseră în mai multe rânduri Vorbeții de ocazie în haine de paradă Nu știam că datoria pilotului era să se prăbușească Cu avion cu tot cu viață cu
Poezie by Cristian Liviu Burada () [Corola-journal/Imaginative/3601_a_4926]
-
grijuliu de pe câmpul Unde se prăbușise avionul Deasupra coșciugului erau șapca aviatorului Și câteva decorații Căzuse la datorie pilotul Cum spuseseră în mai multe rânduri Vorbeții de ocazie în haine de paradă Nu știam că datoria pilotului era să se prăbușească Cu avion cu tot cu viață cu tot Peste un câmp într-o toamnă Într-o moarte ... Deasupra treceau avioane desenând pe cer cercuri albe tremurânde Care mai apoi la câteva secunde se transformau În inimi de abur albe încremenite Erau semnele
Poezie by Cristian Liviu Burada () [Corola-journal/Imaginative/3601_a_4926]
-
poezie astăzi și-mi răspund. Este ca și cum aș trece eu în clipa asta prin peretele de sticlă al terasei și aș porni prin văzduh: merg prin văzduh, iată, ca pe un caldarâm adevărat, înaintez glorios, dar, în același timp, mă prăbușesc și mă fac zob de cimentul real din fața blocului, lumea se strânge buluc, mă privește curioasă, o dâră de sânge mi se scurge încet din tâmplă, însă eu nu-mi dau seama că am căzut și continui să pășesc prin
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
îmi trag sufletul, apoi plec mai departe, spre Inter, prin aer. Avem și noi ăștia, poeții, un Dumnezeu al nostru care nu ne lasă, care ne ține în viață și în plutire fără să simțim că, de fapt, ne-am prăbușit și o dâră de sânge ni se scurge din tâmplă.
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
doarme pe cocoașa lui. Echipa favorită a lui Nae câștigă meciul detașat. Nae urlă de bucurie și se aruncă pe fereastră cu gândul să tragă o tură de zbor peste oraș. Rața se trezește exact când Nae era să se prăbușească. Ea fâlfâie disperat și energic din aripi și Nae zboară fericit peste oraș. De sus, el vede doar lumini și zâmbește. Scoate sticluța cu apă de colonie și stropește orașul. Întreg orașul răspândește în aer miros curat și proaspăt de
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
frunte, La umerii rotunzi, la amănunte Știute doar de bunul Dumnezeu: Cum îți lucesc și buzele și dinții Dacă surîzi, mîncînd o portocală, Cum faci pașii mai mici în pielea goală, De mi se clatină în cap stîlpii credinței, Și-aproape-s prăbușit peste icoane Cu sufletul umplut de o dulceață Ce nu mi-a fost dată nicicînd în viață De miezul copt și plin al unei poame Anume atîrnată să-mi dezmierde Visul ce, uite,-ncet-încet se pierde...
Ciudat, nu m-am uitat la șoldul tău… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4397_a_5722]