332 matches
-
cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să‑și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu toiege În mână, zicându‑și apostoli și Fiii Domnului. Cu crepidele prăfuite de‑atâta drum, având aceeași rostire, de parcă luaseră Învățătură din aceeași carte, toți Înfățișau aceleași minuni la care fuseseră martori: În fața lor Nazarineanul prefăcuse apa În vin și hrănise mulțimea cu câțiva pești. Unii te Încredințau că‑l văzuseră ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea Carminei devine confuză, abia rezistă dorinței de a se încovrigi ca un câine în iarba prăfuită de sub un butuc, să doarmă, să doarmă și atât. De îndată ce pătrundea în vie decorul se schimba. Era mai mult aer, puteai privi de jur împrejur în voie. Aici oamenii se cunosc ușor, foarte ușor. Își zic pe nume imediat. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acea puritate ce dăinuie în noi din copilărie și care nu se poate epuiza niciodată, oricât de tare o bălăcărim cu nesăbuința și insolența noastră. Mă gândesc adesea la acea puritate și o scot timid la iveală dintr-o cutie prăfuită cu jucării stricate și vii, îndepărtate amintiri. O privesc distant și neputincios, pentru ca să eșuez mereu în aceleași erori și alegeri proaste și nechibzuite. Cu fiecare eșec o simt tot mai adânc îngropată înăuntrul meu, dar niciodată pierdută, oricât de înfrânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
privind din nou în direcția holului ca în gura unei văgăuni. Pînă la urmă tot o să pună cineva mîna pe ei, începe să se gîndească oprindu-se locului în dreptul pervazului, dînd la o parte perdelele de la geam, privind prin sticla prăfuită în stradă, descumpănit de tabloul indivizilor care brăzdează trotuarele în sus și-n jos, simțind că viața lui a ajuns într-un punct mort. Pușcăria o să-i mănînce, se gîndește la același scenariu care era atît de ușor de imaginat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care proletariatul a reușit să se elibereze, în ce fel a izbutit să se orienteze în meandrele luptei de clasă. Am fost niște naivi închipuindu-ne că odată cu venirea la putere a Geniului care părea că alături de aceleași fraze leniniste prăfuite cu mesaj moderat de genul dictatura proletariatului, formarea omului nou, construirea socialismului, spicuite de prin articole celebre cum ar fi „Statul și Revoluția“, „Ce-i de făcut?“ sau „Două Tactici ale Social Democrației“, o să avem parte de un mesaj nou, îndreptat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ard, inima cuptor încins, sângele miroase a pâine coaptă. Lasă-mă să mă culeg piatră de râu din nisipul scoicilor și să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu incompatibile (Carul Mare are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cămăruță din spatele clădirii sfatului popular, care până atunci servise drept arhivă, și îi spuse că acela era biroul în care avea să lucreze de atunci înainte. Stelian se uită cu oarecare mirare la pereții nevăruiți de mulți ani, la măsuța prăfuită de lângă fereastra cu geamuri murdare și la rafturile rudimentare pe care zăceau teancuri de dosare așezate alandala, fiindcă sfatul popular nu avea prevăzut în statul de funcțiuni un post de arhivar, și se limită să observe că nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rămase Adriana, dezorientată și de-a dreptul distrusă, ca fărâmată în bucăți. Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă în inimă, cu eterna speranță că cineva sau ceva, o persoană hărăzită sau o întâmplare fericită, o vor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
viața e o scenă mare timp, timp, timp în absența timpului dragostea, amintirile insuficiență de timp pentru suflet, pentru amintiri, pentru lacrimi insuficiență de timp necreația mea o dată în viață e primăvara paradis iartă-mă lumea e necreația mea zorile prăfuiesc trecutul urmelor de duminică a copilăriei și tot zorile așteaptă un suflet la apus figuri de stil în buzunar pun în buzunar antiteza timpului, epitetul vieții, oximoronul dragostei, personificarea urii, tautologia invidiei răstorn realitatea cu o frunză și tac nu
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7795_a_9120]
-
versurile acestea nu erau cu nimic mai ocazionale decât ale unui sedentar de cursă lungă. În plus, aveau, fără a fi propriu vorbind turistice, un farmec coloristic indistinct. Între timp, locurile par să se fi înmuiat, mochetele - să se fi prăfuit, echipele - să se fi rearanjat. Iulian Tănase dă, de unul singur, o carte sub așteptări (iar așteptările mele se referă la subtila orație pe mai multe voci din Iubitafizica). Sebastian Reichmann și Dan Stanciu - un cadavru, de bună seamă că
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
ia!), / Ca vinurilor scumpe, și alor mele poezii, / Le vine rândul negreșit." Dacă în acest sentiment era și ceva înjositor, nu el, ci mai degrabă lumea înconjurătoare era înjosită. Dar, încremenit în fața vitrinei, el a înțeles brusc că nu se prăfuiește sub acest cer precum un vas cu vin scump, ci precum botinele cu catarame-harfe. Și a mai înțeles ceva: eternitatea, în care crezuse până atunci, nu putea exista decât cu subvenție de la stat - sau, ceea ce e totuna, ca un lucru
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
voce de oracol, deprinsă a formula fraze misterioase. El o îndeamnă să se machieze și să se împodobească pentru a se prezenta cum se cuvine în fața clienților - doi negustori, doi generali și Oedip, conduși de Spyros pe drumurile înguste și prăfuite din Delphi, oraș construit după planul labirintului, capcană pentru necunoscători. Fardată strident și drogată, Pythia își face apariția pe scenă într-un joc de lumini în stare să asigure o atmosferă misterioasă și șocantă, amplificată de efectele scenice suplimentare. Ea
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
nu mai e cool. Am aflat-o dintr-un articol semnat de Lucian Popescu în Dilema veche (nr. 316). Adică, dacă ai chef să-ți faci acum un blog ești resimțit, probabil, ca ușor „retro", ușor „datat", dacă nu chiar prăfuit de tot. Fiindcă tinerii, ei, nu se mai prea dau în vânt după blog, după cum o arată statisticile: „Doar 14% dintre tinerii americani (cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani) mai țin un blog, comparativ cu 28% în 2006
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6460_a_7785]
-
este spus. Actualizarea ei, traducerea în respirația și în ritmul de azi, face enorm pentru o montare. Cum rămînerea într-o variantă așa-zisă clasică, învechită, cu un cîmp semantic irelevant, duce spectacolul implicit, fără nici un dubiu, în zone ostenite, prăfuite de la început. Versiunea pe care Nina Cassian a lucrat-o pe traducerile, singurele atunci, ale lui Vladimir Streinu, Ion Vinea, Leon Levițchi, Dragoș Protopopescu a însemnat enorm pentru spectacolul lui Alexandru Tocilescu din 1985, de la „Bulandra". Energia și fermitatea lui
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
voi reveni cândva la ei și la nevestele lor, cu răbdarea romancierului sau a memorialistului, pe care o merită din plin. Plăcerea citirii ziarelor și revistelor din secolul 19 am descoperit-o târziu, abia după 1990. Departe de a fi prăfuite, aceste foi fărâmicioase, cu literele adesea șterse, au o prospețime colorată a vieții care face concurență primejdioasă cărților scrise în aceeași perioadă, dintre care multe sunt ilizibile. Deși mă tem că una din explicațiile risipirii puterilor literare la noi este
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
sau cu tine al unei tinereți apuse ca să și fii. Viața nu trece peste noi numai cu roțile învălite în flori, cum ne-o închipuim în junețe. Florile se scutură și în locul ghirlanzilor rămân doar obezile de fier. Vârsta ne prăfuește panașul și e tristețea cea mai grea. De aceea, stimate și scumpe domnule Beniuc, permite-mi să te fericesc (dacă e îngăduit a emite atari judecăți) și să mă bucur văzând în d[umnea]ta imaginea unui tânăr, cum ne-
Întregiri la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4711_a_6036]
-
postarea de pe pagina personală de Facebook, în care Patrick André de Hillerin face referire la Adrian Papahagi: "Adrian Papahagi este steaua în ascensiune a Facebook-ului. Idiotul care vine tare din urmă ca să-i prindă pe ceilalți idioți care deja se prăfuiseră. Adrian Papahagi este noul reper la care trebuie să ne raportăm atunci când vorbim despre lipsa simțului ridicolului. Adrian Papahagi, pentru cei care nu au auzit de el, este un fiu. Un fiu al unui om inteligent, cultivat și muncitor. Dar
P. A. de Hillerin, despre Papahagi: E o pată maronie pe chiloții unui președinte by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/34016_a_35341]
-
roman prefațat de G. Dimisianu, și continuată în 2005 cu Hilda, într-o ediție îngrijită, prefață și note finale de Henri Zalis. Prin aceste eforturi lăudabile, Ury Benador, deși scriitor minor, nu rămâne deocamdată un autor uitat într-un raft prăfuit de bibliotecă. Hilda oferă perspectiva analitică feminină asupra geloziei, reluarea aceluiași caz al relației casnice alterate dintre Ludwig și Hilda, înfățișat din perspectivă masculină în romanul anterior Subiect banal. Vinovățiile, sondările interioare, strategiile sentimentale, ruminația complexelor și maladiile psihice trec
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
praful prezent totuși mai de mult în viața bucureșteană. Nu-mi amintesc nici un alt eveniment notabil, oricât aș căuta. Astfel încât mă mulțumesc cu însuși Praful de care ea, lungită pe pat cu Codul manierelor elegante în mână, râde văzându-mă prăfuit în halul acela, ca un claun în arena circului... Aveam încă de la începutul carierei mele de observator o mare curiozitate pe care nici nu știam la ce aș fi putut să o folosesc... Lăsând la o parte ideea scrisului, pur
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]
-
totală..., până la lacrima..., curgând, în viață, denși și arzători că o lavă, mistuindu-ne, încătușați, într-o singură Moarte... Tu și Eu, două umbre lăptoase, călătorind fără de țintă printre lațurile Vieții... Tu și Eu..., morminte în viață, biciuite de ploi, prăfuite în furtuni și căzute în dezastru... Eu-alb, Tu-albă..., două schelete calcinate numărându-și oasele în fiecare zi, navigând fără de țintă, la stânga..., la dreapta..., înainte..., înapoi..., și..., și iar de la capăt..., încătușați în viață..., împovărați cu dragoste, ne stingem că o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Lapte. *** Porumbul patriei mele îmi apare în cale De-a stânga și de-a dreapta Mereu când ies în lume. Cunosc prea bine Marea asta de tulpini uscate Cu rădăcini adând înfipte în stârvuri aruncate de veacuri pe câmp, în spatele mugurilor prăfuiți de cicoare. Și peste lanuri, frumusețe românească pură, Pungi de plastic duse de vânt Din floare în floare Să poarte polenul în patru zări. O, și cum ne hrănim de veacuri Cu porumbul ăsta Și poveștile mașinilor trase pe dreapta
Debutul și urmarea by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/10263_a_11588]
-
de acasă și aruncandu-le de epuizare mai încolo. Mi se face inima ghem, când mă gadesc la chinul lui, de bărbat tânăr străbătând pe jos o Europa pustiita, ca să se întoarcă, aproape surzit de un obuz, într-un sat prăfuit de lângă Dunăre, la niște părinți care i-au fost mai întâi stăpâni, la niște copii pe care nu i-a legănat și nu i-a văzut crescând, la o nevasta pe care abia de mai speră să o găsească acasă
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
variabile cercetate: tractoare agricole, motocultivatoare, pluguri pentru tractoare, cultivatoare mecanice, grape, combinatoare, semănători mecanice pentru păioase, semănători mecanice pentru prășitoare, mașini pentru plantat cartofi, mașini pentru împrăștiat îngrășăminte chimice și amendamente, mașini pentru împrăștiat îngrășăminte organice, mașini de stropit și prăfuit cu tracțiune mecanică, mașini de erbicidat, combine autopropulsate pentru recoltat cereale, furaje, ricin, sfeclă de zahăr, dislocator pentru sfeclă de zahăr, combine și mașini de recoltat cartofi, cositori mecanice, vindrovere, prese pentru balotat paie și fân, remorci de tractor, încărcătoare
PROGRAM din 4 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285959]
-
seamănă atât de mult cu raiul, prin închinarea în fața celor care ne-au adus pe lume, prin sentimentul de pioșenie, prin sfințire și prin imnuirea a tot ce a fost, ne pregătim de marea Înălțare spirituală: „Pereții casei bunicilor Sunt prăfuiți de dureri, Pereții casei bunicilor Sunt văruiți cu lacrimi... Dar icoanele de pe pereți ei Ne vorbesc de IUBIRE ” („Casa bunicilor”, pag 52) Ultimele poeme sunt dedicate bunicilor, al căror portret, trasat cu o peniță subțire, învăluit în acuarelele toamnei și
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]