439 matches
-
Să am ceva de citit, spuse Adrian, ieșind din cameră. — Șterge-te la cur cu el! strigă Șam în urma lui. — Șam, de ce ești așa de necăjit? îl întreba Eleanor. Nu-i decât un prăpădit de articolaș tembel, scris de-o prăpădita de ziarista tembeluță. — Da, dar îl vor citi toți cunoscuții mei, spuse Șam, învârtindu-se surescitat prin cameră. La ora asta hlizelile mesenilor se-nalță că fumul de pe jertfelnice la o mie de mese unde se ia micul dejun, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
spune ceva despre ea? O conduc. Tano aproape că a ajuns la coada lui Mișu Negrițoiu, încremenit cataplectic, de frică, pe poartă. Lasă-l, TA-NO! îi comand cu cea mai aspră voce. Răzbelnică mai ești. Cu toată lumea, chiar și cu prăpăditul de mine. Îi dă, totuși, lui Mișu Negrițoiu pace. Motanul sare în vișin și stă acolo, cocoțat între straturile cu tufanici și Dumnezeu, întrebîndu-se cum umple Miss Deemple gropițele alea din obrăjori. Mai rămîn pe banca de sub măr. Tonurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ai fi crezut? Tușica se preface că nu aude nimic, se ridică doar pentru cîteva secunde de la locul ei, ca să tragă perdelele de la fereastră, în cotlonul ăsta e mai mare întunericul cu geamurile descoperite, se gîndește aruncîndu-și privirea spre lampa prăpădită agățată în tavan care împrăștie în jur o lumină chioară. Cu ce să-ncep? își ia în sfîrșit Delfina inima în dinți, dînd la iveală un sendviș împăturit cu grijă în șervețele de hîrtie colorate, e o întreagă istorie, adaugă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și să ucidă. Dînd din colț în colț, un cîine cu un ochi scos se plimbă dintr-o parte în alta a fostului bulevard Victoria Socialismului. Recunoscîndu-l de la depărtare, Roja o ia brusc pe urmele lui ca un bezmetic. Ce prăpădit ai ajuns Potaie, îi vine să-i strige dar se abține, se vede că te-a lăsat stăpînul, te și miri că încă mai trăiești. Cîinele parcă-l simte și se oprește, îl privește țintă cu ochiul pe care-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care i au suflat-o neaveniții care aflaseră de ea, profitînd că el nu se mai putea mișca de acasă. închipuie-ți, Curistule, prin ce frămîntări a trecut urmărind totul în direct la televizor, cu cîtă neobrăzare își făceau mendrele prăpădiții ăia de comuniști sau turnători de mîna a doua pe care pînă atunci nu-i băgase nimeni în seamă. Deveniseră brusc vedete și revoluționari, cît de împătimiți păreau cînd își făceau proclamațiile, cînd anunțau noutățile bombă, cînd citeau tot felul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
i-am ascuns ceva, să știi că nici vorbă, am discutat totul pe șleau, adu-ți bine aminte de Tricotajul, de chefurile de sîmbătă seara și de cele din apartamentul Bătrînului, revoluția mea a avut loc doar între zidurile astea prăpădite și atît, să-ți intre bine în cap, ciudat Părințele, eu știam altceva, versiunea asta n am înghițit-o pînă acum, n-o s-o înghit nici de acum înainte, se gîndește, am participat la miting și atît, mi-am dat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care capăt? Zăpăciți cum eram, nu ne am dat seama unde a lovit locomotiva. Spre bucuria noastră, am auzit-o cum pufăia În capătul care ne interesa al garniturii. ― Măi Drâmbă. Dacă locomotiva asta nu face doar cine știe ce manevre cu prăpăditul aista de tren, atunci tot mai ține Dumnezeu cu noi! ― Dacă ar face doar manevră, de atunci ne hâțâia de vreo zece ori. Cum se vede, Însă, se pregătește de drum lung. ― De unde ai dedus tu trebușoara asta? ― Ia auzi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fuseseră rugămințile și amenințările. Din fânar nu se mai lăsase drăcuciul dat jos, rânduindu-și viața așa cum îl ducea pe el mintea... Se scula de cum se crăpa de ziuă și se apuca să scârțâie a jale cântece din găidulca aia prăpădită a lui, nu i-ar mai fi luat-o. Cânta cu ochii pe jumătate închiși, ca un apucat, plutind în lumea lui. Dar, după ce cânta așa o vreme, lăsa găidulca din mână și începea să lovească în ea cu arcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-mi umbli, mă prăpăditule, că de când te caut?!... De trei zile și de trei nopți nu mai avem hodină!...Maică-ta, săraca, și-a pus haine negre pe ea și spune la toată lumea că te-ai prăpădit!... Mă, Culae, mă prăpăditule!... Vai de capul tău, mă!... Cum ai plecat tu așa, ca un năuc și unde te-ai dus?!... Culae își plecă fruntea în piept și nu spuse nimic. Cu sufletul plin de amărăciune, tatăl său continuă să-l mustre acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu cip-cirip-ul, până când nu mă faci să uit că încă puți a pelincă, și-o să-ncep să-mi prezint pe fălcile tale palmaresul de fost boxeur de succes, că doar n-o să stau aici ca prostul satului, lângă un licurici prăpădit, să mă rog ca la icoana făcătoare de minuni, ca să-mi șoptești ce știe tot cartierul, tu-ți grijania și adormirea cui te ocrotește, ca să-ți plimbi scheletul prin lume... E drept că nu pricepeam prea multe din ce spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bărbier care În tinerețe fusese soldat la Neapole, Îl admira fără rezerve pe Diego Alatriste și Îl servea pe veresie. Când am ajuns acolo cu un rând de schimburi și cu unica haină pe care căpitanul o păstra În dulapul prăpădit care ne ținea loc de garderob, l-am găsit În picioare Într-un hârdău de lemn plin cu apă murdară, ștergându-se. Toscanul Îi răsese bine barba, iar păru-i castaniu, scurt, umed și pieptănat pe spate, Împărțit În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
însoțește. O iau cu mine, de fapt. Altfel nu ar ieși niciodată. Nu o deranjează singurătatea. Îmbătrânește, a îmbătrânit, are nevoie de tot mai multă odihnă. Am fost împreună la munte și la mare, chiar și la țară, un sat prăpădit, pierdut printre coclauri, împrăștiat și inestetic. Peste tot s-a dovedit docilă, nu s-a blocat niciodată, așa cum i se întâmplă - rar, e drept - atunci când, nervos ori nerăbdător, pentru a nu pierde ideea, atingerea mea implică o anume duritate, imperceptibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Zice Bush: -Mai, i-a look aici!! Soldier, sări și scoate-mi fesul!! Sare soldatul, îl musca șerpii, i se agață lipitori dar iese și zice: -Poftiți, my president, pălăria dumneavoastră!! și moare și asta. La care Iliescu zice: -Mă, prăpădiților, la noi asta-i treaba de femei, mă!! Ia fiți atenți: Soldat, sări și scoate-mi pălăria!! Da' soldatu': - S-0 scoată mă-ta, mă!! Ajung Obama ,Medvedev și Băsescu la Dumnezeu. Obama îl întreabă pe Dumnezeu: -Doamne , când o să
BANCUL ZILEI: Obama, Medvedev şi Băsescu merg la Dumnezeu să îşi scoată ţările din criză () [Corola-journal/Journalistic/68765_a_70090]
-
în vestibul, cu tricotajul în poală, făcându-și iluzii că dintr-un taxi miraculos avea să debarce un grup de americance rebegite, învinse de angoasa pinilor și de arcurile tapiseriei. Dacă mă gândesc, dragostea mea, la târgușorul cu câteva cabane prăpădite, fără proprietar, unde păianjenii își țeseau părăsirea, în echilibru pe râpe și țipătul păsărilor, și îl compar cu acest apartament din Alcântara lângă trecerea de nivel a trenului și vapoarele de pe Tejo care ne ating fețele de pernă încununate cu
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
pe maidane, și dezordinea revărsării cu asprimea și rezonanța sa de tunel, înaintând pe catran până pe pragul ușii. Și la fel cum aici, în Alcântara, în acest moment din noapte, în timp ce tu, taică-tău și mătușa ta dormiți în acele prăpădite paturi de săraci, la fel cum aici, Iolanda, îmi vine în minte gustul neplăcut al obiectelor din sală și arhipelagurile de umezeală de pe perete, tot așa, în timp ce aștept alt tren care să se rostogolească spre Estoril ori spre Cais do
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
și păduri e o regăsire, printre firi de lucruri muritoare, deși toată lumea noastră le știe veșnice, sau e, sensibil, desenat de-o mînă delicată, filtrat de-un ochi care vede mai mult, un afiș de spectacol. O demonstrație de superioritate prăpădită, făcută să conserve bietele iluzii cu care toți ne naștem și murim. O revanșă a omului simțitor în fața cerurilor nepăsătoare, ca în acest lamento pentru o stea: "Despre steaua ce murise nu știa nimeni,/ orice știință era dată uitării,/ parabola
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
Eu am mârâit ceva despre origini (desigur, despre cele comune ale muzicii și poeziei...) și i-am povestit legenda lui Hesse despre poetul învins în turnir (lupta s-a uitat, numele reginei s-a uitat, dar se mai știe textul prăpăditului învins - Chagrin d'amour). Ba, mai mult, am adăugat, nu se știe cine a scris textul, dar se știe cine a scris muzica (Padre Martini, profesorul lui Mozart), așa că în acest caz muzica a fost cea mai puternică, mai puternică
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
singur pentru a se duce în pat, dar s-a împiedicat de covor și a căzut 16. La o săptămână după vizita lui Rebreanu la Pucioasa, ministrul Ion Petrovici "s-a repezit" până la Valea Mare. A constatat că Rebreanu "zăcea prăpădit. Abia mai putea să rostească o vorbă-două"17. Petrovici situează această vizită pe la 20 august, dar, ținând seama de faptele pe care le expunem în continuare, vizita lui trebuie să fi avut loc mai devreme, pe la 15 august. Medicii curanți
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
numere, sublocotenentul i-a spus Să trăiți! și i-a dat voie să intre în cazarmă cu tot cu oamenii lui. Erau îmbrăcați care cu șube rusești, care cu mantale nemțești îmblănite, cu epoleții rupți, iar vreo cîțiva aveau niște paltoane civile prăpădite și lucioase de jeg. Scipion însuși era travestit în-tr-o șubuliță rusească și își înfășurase pe piept, să-i țină de cald, drapelul regimentului. |știa mai rămăseseră din toți cei cu care maiorul plecase în Rusia. Scipion a trimis după popotar
Anestezie locală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7353_a_8678]
-
cei cu pretenții, care se așezau îm primele rînduri, iar la urmă de tot amărîții, cu mărunțișul lor. Ce nu găsea prin cutie!? - bănuți înfășurați în hîrtie, să nu sune și să-i dea de gol pe cei înstăriți, bancnote prăpădite, de nu le mai primea ni-meni, pînă și bucăți de ziar tăiate de-acasă și împăturite în pa-tru. Dacă s-a dus acasă la fiecare cu căldărușa și cu catastiful să-i scrie, ca să nu creadă careva că bagă
Botezul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7236_a_8561]
-
și toanelor unui tată obsedat de sfârșitul lumii, rezistă furiei naturii, fiind gata să se arunce peste stupi pentru a-i proteja de furtună, atâta vreme câto fetiță de patru ani nu-și dorește altceva decât o cămilă, oricât de prăpădită, există o rază de speranță. Este ceea ce transmite cu o simplitate fără cusur filmul italiencei Alice Rohrwacher, sora cunoscutei actrițe Alba Rohrwacher, protagonista poveștii mai sus descrise. Într-unul dintre rolurile principale, o adolescentă de origine română, Alexandra Lungu. Este
Cannes 2014: Debarcarea vedetelor cu tancul by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62216_a_63541]
-
Călinescu i-a dat, într-o extraordinară carte, o imagine verosimilă. Propoziția lui Ibrăileanu («tot ce e orășenesc la Creangă e inferior») impune o nuanță: tot în afară, poate, de faptul că el își scrie, acum, opera literară într-o prăpădită mahala din Iași în compania și, negreșit, sub impulsul unor spirite cultivate, cum sunt acelea de la societatea Junimea. Orașul a dat, totuși, ceva lui Creangă, și anume dorința de a fi scriitor și, în cele din urmă, conștiința de a
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
rezon” ori de câte ori jupân Dumitrache îi servește câte o opinie. Dar să-l ascultăm cu mai multă atenție pe ipistat: „Apoi dacă nu-l cunoști, de unde știi că-i bagabont?”, își întreabă el interlocutorul care se lansase într-o filipică la adresa „prăpăditului de amploaiat” care o urmărea pe Veta de la Iunion până acasă. Ne vine și nouă pe limbă rezon. Nu și lui jupân Dumitrache, incapabil să seziseze echivocul altei replici a lui Ipingescu: „Nu se ia după toate, jupân Dumitrache; după cum
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
una dintre prietene. Chiar acuma, când veneam încoace, am văzut-o în piață, neobrăzata. - Este rușinos. Cine-ar fi crezut, adăugase cealaltă. Peste câteva zile li se vor citi la biserică primele slujbe, de logodnă. - Nu, spusese Delia, sufocându-se. Prăpădita asta... Fața i se chirci brusc și-și miji ochii plini de ură sub crăpătura îngustă a pleoapelor. „Nu se poate, nu se poate”, repetase cu voce joasă, lăsându-și bărbia în pieptul vizibil agitat, cu buzele strânse într-o
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
povestea ezită să mai continue. Nu aflăm ce s-a mai întâmplat cu acești copii așteptați cu atâta înfrigurare. Vor deveni, previzibil, niște odrasle pentru care se pune în mișcare lanțul slăbiciunilor, apoi niște amploaiați, mai mult sau mai puțin prăpădiți, trăindu-și viața în aceeași teamă (de suprimare, de consoartă, de gura lumii) care le-a însoțit venirea pe lume. Ei nu pot să se plictisească de viață și își permit, în rare și absurd-stupide împrejurări, să renunț e la
Începuturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4630_a_5955]