112 matches
-
huhurezul în pădure îi a vreme rea. Hulub Se crede că hulubii sînt așa de curați, încît de dînșii nu se prinde nici un fel de farmece sau vrajă. Să nu ții hulubi în casă, că fac a sărăcie. Să nu prăsească cineva porumbei la casă, căci sînt un augur păgubitor. Inima de hulub e bună s-o mănînci cu ibovnicul sau ibovnica, ca să trăiți fericiți ca hulubii. Inima de hulub crudă e bună pentru atacați* să mănînce. Căpățîna de porumbel nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trebuie să se realizeze prin spațiul de schimb. Portarului Îi este permis: În acțiunea de apărare a spațiului de poartă, să atingă mingea cu orice parte a corpului; să se deplaseze cu mingea În spațiul de poartă fără restricții; să prăsească fără minge spațiul de poartă și să participe la joc În câmpul de joc; el trebuie să respecte În acest caz, regulile pentru jucătorii de câmp. să părăsească În timpul acțiunii de apărare spațiul de poartă cu mingea care nu este
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
copiii de giaba la altoi, nu le mergea în pământul ala rău, nu creștiau și să umpliau de mușchi. Dacă a văzut popa, președintele scolii, că nu merge au vândut grădina în sat între Rosalim Cânduleț și Aurel Șolomon, unde prăsiam altoi și școala le vindea în fiecare primăvară altoite cu fel de fel de soiuri. Pe timpurile alea se punea mare preț pe pomi și aducea și un câștig frumos pe pomi altoiți. Nu știu de ce n-au cerut iei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
o familie de douăsprezece persoane. A fost cam greu. Am facut patru clase primare. Atât. Pe când eram noi copii nu se dădea alocație. Toți munceau. De mici ne învață cu munca. La vârsta de 11 ani umblam cu ziua la prăsit la alții, după ce terminăm câmpul nostru. La scoala purtăm cămașă de fuior și haină de suman, toate care rămâneau de la frații mei. Vară desculța - iarnă cu niste bocanci vechi de-ai tatei. Și cu tașca. De scris: îmi făceam toc
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
copiii mere, bomboane, zahăr pătrațele și nuci. N-o s-o uit niciodată. Eu crescusem mai mare și eram de ajutor la creșterea fraților mei mai mici. Vară mergeam la muncă câmpului cu toții. Era o armonie plăcută, că ne întreceam la prăsit. Tata mereu cântă cântece duioase. Ele se numeau: Iisuse călător, Cruce sfântă, părăsita, Pasăre măiastra, Pe drum cu spini încununat, Blândul Pastor și altele. El cântă și lacrima de duioșia cuvintelor care-L înfățișau pe Domnul Iisus și Golgota. Apoi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
poeme, versurile din primele volume, Tăceri pentru apă vie și Mătănii de zăpadă (1943), purtând amprenta elegiacă, nostalgică a poetui rus („Azi a fost ucis mânzul cel șchiop/ - martor n-a fost decât un plop -/ i-ai înfipt custura până în prăsea/ și fiecare strop de sânge scânteia” ș.a.m.d.). Sunt mărturisite afinități și cu Rainer Maria Rilke, Paul Verlaine, E. A. Poe, iar din lirica autohtonă pot fi percepute influențe care trimit la Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Pillat și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
nespusă, fiindcă, neauzind bine, nu s-a dat în lături la trecerea auto-ului militar și răspunsese energic mojiciei lor. În casă la mama, soldații au vândut mobilele și s-au mutat cu paturile în curte, atâția păduchi de lemn prăsiseră. Doamna Zincuța Manu avea de vecin pe col. Pfeiler, care locuia în casele Lukasiewicz; acesta i-a bătut copiii și i-a împușcat cei doi câini din curte, fiindcă făceau prea mult zgomot. Zincuța l-a fotografiat despuiat pe balconul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cum să se evacueze în siguranță, să fugă la vale sate întregi, fiindcă perdelele de salcâmi plantate pentru stabilizarea solului au fost defrișate la îndemnul criminal al acelorași copoși. Să nu credeți că numai în partidul lui Coposu s-au prăsit copoșii, aceasta s-a dovedit ca un fel de boală contagioasă care se ia de către reprezentanți ai tuturor partidelor politice și când au văzut proaspeții contaminați că pot face și parale din distrugere au distrus toată economia țării tot într-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vitejiei "virtuale" (cu un fastuos joc de sonorități în versul de mijloc): Voinicii cai spumau în salt; și-n creasta coifului înalt Prin vulturi vântul viu vuia, Vrun prinț mai tânăr când trecea C-un braț în șold și pe prăsea Cu celălalt. Coșbuc nu se limitează la civilizația sătească a copilăriei și întâiei sale tinereți în Bistrița-Năsăud, nici doar la Transilvania; cum o face în multe alte poeme, el extinde "teatrul" de localizare a poveștii la întreaga românitate. În "Nunta
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
mai intime detalii, ale străduțelor picante care-i făceau, odinioară, un anumit tip de farmec (și pe care se sprijină destulă literatură), sau un slujitor al Luceafărului, exilat pe planeta zeiței pe care a dezamă- git-o, și unde trebuie să prăsească supraoameni. Evident, singurătatea pe Venus nu-i surâde, așa că alege academiile pământene de iubire. Refuzat de slujbașele lor, care căutau, chipurile, la el, ideea pură, pe care n-o mai găsesc, nu-i mai rămâne decât să se piardă, romantic
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
-i îndurare!/ Pe unde-mi ești? Absența ei mă doare!/ Strecoară-i-te-n sânge și în pleoape!/ Tu, sol al vieții mele trecătoare,/ Cu trupul minții foșnitor pe ape,/ Dă jos armura genelor, să scape/De trudnica ivire călătoare!/ Umil și fericit prăsesc cuvinte,/ Împerechez fiorul cu cinstirea,/ Ecoul gândului o ia ’nainte.../ Și tot așa, până ce istovirea/ Apleacă tuiul inimii, fierbinte,/ Ea să maștepte-n prag! Prinos? Iubirea!” - cf. Sonetul CLII. Expresivitatea Logos-ului, ca Ordine Dumnezeiesc Universală, se capătă, firește, prin inițierea
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
dacă ar fi el patronul, și nu placida doamnă Ropot! Cum ar pune totul în mișcare, de unul singur! își fixase privirile încrâncenate pe singura plantă pe care o avea în garsonieră. Era un trandafir japonez pe care i-l prăsise cu un an în urmă asistenta Eliza. Trandafirul crescuse la birou, însă, de când îl adusese acasă, nu îi mergea prea bine. Se pleoștise și începuseră să ai cadă frunzele. Grigore Micu îl uda conștiincios în fiecare seară și îl ținea
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
nădejde și un prieten nepereche. Prezența în România Spanielul Springer Englez și-a făcut intrarea în România grație chinologului clujean Nicolae Filipschi, care este cunoscut în lumea chinologilor pentru că a fost pasionat de Spanieli Springeri (în canisa sa au fost prăsite exemplare de o calitate de invidiat). Potrivit arbitrilor internaționali Petru Munteanu și Cristian Ștefănescu, după 1975, rasa s-a răspândit într-o oarecare măsură în restul țării, inclusiv în zona de vest - pasionatul crescător și vânător Alexa Butăsari din Sântana
Agenda2004-39-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282907_a_284236]
-
sublinia incongruenta și derizoriul unor asemenea determinări. ăRasaă, bunăoară, este reprezentată de două ătrăsături distinctiveă, moștenite - zice-se - de la fenicieni: ătendinta catalanilor de a-si înclină capul spre stânga atunci când se fac că asculta și predispoziția bărbaților de a-si prăsi peri lungi în orificiile nazaleă (bid.). Factorul ămediuă adică ăidentitatea Barcelonei că nucleu urbană decurge, nici mai mult nici mai puțin decât din uimirea localnicilor la vederea elefanților lui Hanibal: aIa te uita ce colți au, ce urechi, ce trompa
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Motto: Nam Sibyllam quidem Cumis ego ipse oculis meis vidi in ampulla pendere, et cum illi pueri dicerent: Sibylla ti theleis; respondebat illa: apothanein thelo.' Pt. Ezra Pound Meșterul mai priceput I. Îngroparea morților April e cea mai crudă lună, prăsind Liliac din țărâna moartă, amestecând Dorință ș-amintire, stârnind Rădăcini amorțite cu ploi de primăvară. Iarna ne-a ținut de cald, acoperind Pământul în uituc omăt, hrănind O mică viață cu tuberculi uscați. Vara ne-a surprins, venind peste Starnbergersee
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
a fost misterul ascultîndu-mă/ De aceea-i șunt copil ținînd genunchii-n piatră./ Pe această roua la înfiorarea unui prun/ Îmi înnoiesc picioarele, simt jocul aromind./ Mă bate gîndul că șunt iarmaroc/ Prin care trece scriptură de noroc/ A taurului prăsind tot ce întîlnește,/ Dar fără act. Numai cu suflarea/ Ploii răvășite de atîta spasm/ În patul, pînă la ceruri, din staul" (Din staul). Fertilitatea e sacrala, iar sacralitatea e fertila: "Cenușă mea e serafim în vatra/ Și în tine, Doamne
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
bine, căci le-a zis - "tot ce mișcă și ce trăiește să vă fie de mâncare" Putem să spunem: un paradis. Deși altfel croit, pe bază de muncă, de muncă... Dar... omenire ingrată! Specie trufașă, recalcitrantă!... De la un timp, oamenii prăsindu-se, evoluând, se poate iar spune, și-au zis : "Haidem să ne facem un oraș și un turn al cărui vârf să ajungă la cer, și să ne facem faimă înainte de a ne împrăștia pe toată fața pământului!" Ceea ce și
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12308_a_13633]
-
Liviu Ioan Stoiciu vine de la prăsit, isi spală picioarele la cișmeaua din gară, își scoate din geantă pantofii curați, de oraș, împachetează în hârtie încălțămintea murdară, îi pune în pungă de plastic și cumpără bilet pentru trenul personal. . E tânără, drăguță, bine mirositoare, habar nu are
Ea, un vestigiu by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6546_a_7871]
-
consecință a temerii; 2, Esența creștinismului ar fi: ridicarea omului din starea lui existențială, materială, ontică pe linia perfecțiunii divine. Depășind efemerul vieții pământene, se mântuiește topindu-se în dumnezeire. Or, zic eu, a te smulge din materie, prin intermediul ideilor prăsite pe suport material, și a atinge metafizicul, este o utopie. Aa, că utopiile au însuflețit oamenii de când există, că le-au fost acoperiș de ploaie, sațietate de foame, cod de comportament și silință pentru a atinge viața veșnică, Raiul sau
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
superpusă de plebe din România, în mijlocul unei corupții care împreună în ea viciile orientului turcesc cu ale occidentului, și-au păstrat sănătatea sufletească, reflectă tinerețea etnică, curăția de moravuri, seninul neamului românesc. Când vede cineva ce soiu de literatură se prăsește în România, cum o revistă literară din București, care întrunește într-un snop o adunătură 85 {EminescuOpXIII 86} de tineret semistrăin, își duce cititorii prin locuri malfamate sub pretextul de-a face poemuri a la Alfred de Musset, cum spitalul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ajunsese la vârf, dar medita de multe ori că devenirea Lumilor Agricole nu era tocmai corectă. Încă dinainte de Edictul Korona, în Imperiu circula ideea că, așa cum primii păstori au început să aibă grijă de animale și apoi chiar să le prăsească pentru propriile nevoi, și omenirea confruntată cu provocările timpurilor moderne poate crea ființe care să muncească pentru ea. Și de ce să creezi porci și gâște când poți crea direct păstorii lor, care mai apoi să-ți ofere degeaba toată munca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
semenii lui învățaseră să țină legătura unul cu altul, vocea, tribului său. Shu era ceea ce orice copil kyrallian învăța să stăpânească încă din primii ani: conviețuirea cu propriul veșmânt, impregnat cu o colonie minusculă de ciuperci, domesticite de generații și prăsite cu grijă între firele vegetale din care era țesută mantia. Peste toate acestea domnea ann, vocea minții sale, porțiunea aceea unde fiecare om rămânea singur cu sine însuși, pentru a ști cine este. Era conștient că se îndrepta spre ceea ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
datorează luptei. " Timp de zeci de generații, călugării augustinieni s-au tot întrebat ce anume poate fi atât de străin încît să-l facă până și pe Dumnezeul lor să-și atingă nemărginirea, fără să știe că însăși Abația a prăsit și ocrotește această stranietate. Încercând inconștient să ne ferim de această greșeală, am inventat Regulamentul canonic, a cărui menire esențială este aceea de a numi și de a arăta, cu exactitate și în chip dogmatic, ceea ce suntem și ceea ce vom
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ai făcut că i-ai luat muierea, că văru’ Radu se înțelegea mai bine cu Mahomed al II-lea. Dar atunci, Mărite Domn, ai luat din Valahia și vreo 17000 de țigani, de-și zîc rromi acum, că s-au prăsit din cetatea Sucevii până la Roman și Covurlui. De-au ajuns țâganii domni din ceia mari și-n cetatea lui Bucur. Că spunea Dumitru Sechelariu, boier mare dîn Bacău: “Moldova-i a mea, Băsăscule!” Ce nici Măria Ta n-ai îndrăznit
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să trăiască. Clientul a auzit de cutare doctorie, a auzit de tratament cu injecții și alte comedii și, dacă nu-i dai, zice că nu te pricepi. Reclama produselor farmaceutice ne omoară. Stănică: Dacă familia mea nu s-ar fi prăsit atâta, vă spun pe onoarea mea, azi aș fi milionar, și Olimpia ar sta numai la Nisa. Am unchi și mătuși foarte bogate, cât păr în cap. Însă toți au copii și nepoți, încît, până să-mi vie rândul, mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]