1,456 matches
-
Pe lângă dosarele propriu-zise, există dovezile indirecte: documente aflate în dosarele unor persoane cu care te-ai intersectat episodic, indirect sau, pur și simplu, fără să-ți mai amintești de ele! Aceasta e marea spaimă, aceasta e originea obsesiei de a prăvăli peste arhivele Securității, ca peste un Cernobîl de celuloză, sute de mii de tone de beton. Așa încearcă neocomuniștii să facă liniște într-o țară pe care, de când există ei, n-au făcut decât s-o tulbure cu incompetența, lăcomia
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
Babii în Domenico Soriano face un rol de forță, cu treceri rapide și dificile de la o stare la alta, cu momente în care este pe cai, amenințător, încă puternic și poate răsturna lumea cum vrea el sau, dimpotrivă, măștile se prăvălesc și rămîne nefardată neputința, nesiguranța, bătrînețea. În interpretarea lui Babii, Domenico Soriano nu este nici păcălit, nici înfrînt. Tîrziu, dar nu prea tîrziu are șansa asumării vieții, a unui destin ce s-a scurs paralel. Așa cum actorul a lucrat personajul
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
de cusut: ...și gîștele alea nu le-ai închis... și țolul ăla îl lăsași în ploaie... că se strică... și... nu mai e bun... dă nimic. Bărbatul mormăia doar, înverșunat pînă ce scoase un răget de animal înjunghiat și se prăvăli greu peste ea, care tăcu mîlc. Rațele la țară măcăne tare ca un fel de rîset grotesc, scuturîndu-și penele cu bătăi puternice de aripi azvîrlind stropi în sus. * Țipetele, chiotele cheflii ale unei nunți sud-dunărene semănînd atît de bine cu
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
electorale ale PRM și ale liderului său. Cităm din articolul lui Romulus Rusan apărut în ROMÂNIA LIBERĂ și intitulat Scurtă istorie a extremismului autohton: " La capătul acelui an 1990, democrații din România erau într-o situație catastrofală. Patru mineriade se prăvăliseră asupra Capitalei, iar efectul lor îngrozise populația și încurajase instinctele celor care aveau să devină în timp nostalgicii comunismului. În plus, ca și cum n-ar fi fost de ajuns, cu voia președintelui și a primului ministru, a apărut o revistă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
Mircea Mihăieș Așadar, cele mai negre previziuni s-au adeverit. România s-a prăvălit din bovarismul pro-european, cu grijă cultivat ani în șir, în băltoaca securismului și a comunismului. Aproape că nu mai are rost să ne întrebăm cum s-a ajuns aici, pentru că, am observat, cu cât reprezentanții societății civile pun mai abiutir
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
mărturisit doar în gazetăria sa și, în special, în poezie și în teatru. Poet singuratic în cadrul generației 80, căreia îi aparține prin biografie și prin bibliografie, el și-a creat un stil inconfundabil, în descendență argheziană, înlăuntrul căruia lexicul se prăvălește aluvionar, imprecația se împletește cu viziunile diafane, iar imaginea grotescă, denunțul circumstanțial sau ontic, se solidarizează de la sine cu ideea abstractă și cu tremurul metafizic. Spațiu enorm, așa cum este configurată și peisagistic lumea sudului, poezia lui Drăghici se așterne panoramic
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
prin propria ei reflecție și dă să-l avertizeze exact cînd Carlton se năpustește în geam. O explozie. Frînturi triunghiulare de sticlă zboară prin cameră. Bănuiesc că pentru el a fost mai curînd surprinzător decît dureros, ca atunci cînd te prăvălești în apă de la mare înălțime. O secundă rămîne locului, clipind amețit. întreaga petrecere se oprește, se holbează, reacționează. Bob Dylan cîntă de zor Just like a Woman. Carlton ridică o mînă, curios, ca să extragă ciobul de sticlă care i s-
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
damnarea e aici o demonie agitată, o frămîntare continuă, o zbatere bezmetică precum a unui ins într-o celulă, izbindu-se spasmodic de zidurile ei: „dus pe gînduri rostesc cuvinte oribile/ chiar de la începutul cel mai stupid al lumii/ mă prăvălesc dintr-o temniță în alta a sîngelui/ sorb cu nesaț șuvoaiele de evadări/ pînă la starea cea dintîi/ cînd mă privesc cu atenție înăuntru/ dar nu văd nimic/ doar niște ziduri fericite”. Modul de comunicare îl alcătuiesc zgomotele și mai
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
una este un elogiu al periferiei de altă dată unde putea să existe, pe Dealul Spirei de pildă, o oază de liniște și de prospețime, remediu împotriva unui centru agresiv, pestriț și zgomotos: „Când te uiți din pridvor către Bucureștii prăvăliți în vale sau urcători către dealurile opuse, turnurile, edificiile mansardate, tinicheaua coperișurilor, varietățile de colorit, petecele de grădini, iar peste toată această panoramă, prăfuirea de aur orientalizând civilizarea încă proaspătă a orașului voievodal, îți umplu vederea cu senzațiuni învietoare, îți
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
ale economiei de piață. Cu unele excepții, publicația - esențială pentru atragerea tinerilor spre cercetarea științifică și educarea publicului - a fost părăsită de administrația de stat și, cam în 2008, după mai bine de cinci decenii de funcționare onestă, s-a prăvălit în faliment. Însă, ca în toate basmele (cu final fericit), la momentul fericit a apărut zâna cea bună. Se numește Tincuța Baltag și am întâlnit-o la Iași în 2010 în timpul unei serbări a elevilor de la Colegiul Național „Costache Negruzzi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
aceeași așteptare. Focuri de inimi arzânde latent, Netulburate de nori de ninsoare, Reînvie aceeași cuminte speranța Spre o nouă schimbare la fața. Cântările lumii bubuind în timpan, Scrâșnet de frane accidentând un liman, Și mult noroi, o, Doamne, atâta zloata, Prăvălindu-se tragic pe-a timpului roată! Ridic în murmur o rugă-ndrăzneață, Spre o mai bună schimbare la fața. Anul acesta, o nouă Pasăre Pheonix, Cenușă prea rece naște alt zbor, Fără topaze, smaralde ori onix, Doar un azur clocotind
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
Plânsu-n vers mi-l înfășor Să pot trece mai ușor Și prin nori și prin furtună Și prin dragoste nebună. Versul cu plânsul e frate Iar izvoarele sărate Care cad peste cuvânt Sunt lăcate pe mormânt Ce-n lăuntru-ți se prăvale Într-un bocet de cavale. Iar când lacrima o-mbraci În mireasma de copaci, În culori din buburuze Și-n zâmbet în colț de buze Viața nu-și mai are rostul, Un străjer în avanpostul Lumilor fără hotar Și pe-
UN STRĂJER ÎN AVANPOST de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381653_a_382982]
-
Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMĂ DE CEARĂ SFÂNTĂ De-atâta drag și-atâta jale m-aș transforma într-un izvor Și-aș susura, doinind, spre vale, ca lacrimile unui nor Ce își prăvale, răcorind, sărutul ploilor de vară Pe pieptul, mugur înflorind, pe glezna-lujer, de fecioară. De-atâta dor și-atâta drag m-aș cufunda, tăcută,-n seară Iar către zori aș sta pe-un prag, precum o lacrimă de ceară Ce se
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
visurilor și dorințelor risipite în neantul zădărniciei. Plouă cu gri prin aerul câlțos și fierbinte, care foșnește când corbii durerii trec în stoluri. Mă opresc din când în când și mă așez pe buturugile din pădurea arsă de vremea absurdă, prăvălită peste începuturile încolăcite ca niște liane pe aracii speranței, ce-au început să-nmugurească. Și nu mai știu unde sunt, nu mai știu ce caut. Plec mai departe, cu picioarele goale, prin cenușa fierbinte a dorințelor. Și în timp ce sufletul meu
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
criminale răsturnau ideile și gândurile aducând cu ei dominația minciunii și supunerii oarbe. Trecuseră anii în care supuși și supunători pieriseră toți în măcelul ordin al marilor lumii. Sub dominația răului pământul nu a mai putut îndura. Popoarele s-au prăvălit sub greutățile vieții lăsând totul în mâinile avide de putere și bani ale unor netrebnici adunători de roade efemere. Lumea toată a tresărit strigând dorința de bine. Dar cine să-i audă? Fără carte și minte, fără iubire și înțelegere
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
necuprins. Printre pleoape-ntrezăresc Fără urmă de tăgadă, Al tău chip nepământesc, Bucuros să mă revadă. Pe obraz îți simt adierea Nici nu pot să o cuprind, Să aline-n trup durerea, Rănilor ce mă aprind. Mintea plăsmuie s-aburce Prăvălind doar năluciri Și din ceruri să m-arunce, În vâltori cu amintiri. Inima de zor se zbate Să m-aducă înspre mal, Glasul tău un far în noapte, Luminând un ultim val. Și în piept răsun bătăi Din adânc de
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului NEGURĂ Ne rătăcim prin clipe, prin secunde, Nici către noi nu mai găsim vreo cale, Când plânsul se aude trist în vale, De lângă zidul care ne ascunde. Vreun vârf de stâncă, dacă se prăvale, Izvorul nu mai susură în unde, Argintul lunii nici că mai pătrunde Prin codrii cei săraci, cu ramuri goale. Și viscolul vreo vrajă învârtește, Când zorii se feresc să mai apară Și nici în miezul zilei nu-ndrăznește Chiar soarele
NEGURĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384269_a_385598]
-
Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-ai risipit privirea-n portativ Cu ochii tăi adânci de fica ploii Și-arând în gânduri timpul relativ Ai încolțit semințele nevoii . Și-ai prăvălit de sus cerul senin S-adapi speranțele să prindă viață Punând o picătură de venin Aprofundezi senzația de dulceață. Cu trandafirii înfloriți pe buze Dai foc la vise noaptea să mi-o ardă Și-apoi zâmbind șăgalnic îți ceri scuze
SINGURA VINĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383786_a_385115]
-
al bucuriei lan Ce-a ochilor lumină în lacuri vor să-mi piardă Când dorurile mute s-ar tot rostii în van. Și de ți-aș povesti s-ar sătura și timpul Și-n vălul nemuririi ne-ar înveli-apoi, Ar prăvăli din ceruri pământ făcând Olimpul, Doar ca să uite-o clipă dorințele din noi. Dar am să tac ca noaptea ascunsă după umbre Căci amăgirii azi nu vreau să-i dau tribut Vreau să-mi păstrez speranța și nu vreau gânduri
ȘI DE ȚI-AŞ POVESTI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383797_a_385126]
-
Meditatie > ROSTUIRE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Dacă nu m-ar fi cuprins arderea, ar fi rămas neatinsă plămada, zidire aleasă, la piatră de hotar. M-aș fi putut și prăvăli carbonizată, înflăcărând zarea. Așa, rumenită de arșiță, m-am statornicit într-o răsucire continuă, cumpănind apropierea. Se șlefuiește lutul în tăcere, rostuindu-și darul. ( 2 ian 2017) Referință Bibliografică: Rostuire / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul
ROSTUIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380286_a_381615]
-
glas mai ridicat: Hristos a înviat!... și toți i-au răspuns. Din celelalte celule se auzea ca un murmur, cântarea sfântă. În acel moment Tudor s-a aplecat în față ca și când ar fi vrut să se ridice, dar s-a prăvălit la pământ fără ca brațele celor doi să-l poată reține. Marcel a constatat că nu mai avea puls și a făcut tot ce se putea, să-l reanimeze. Ceilalți băteau cu disperare în poarta de fier a celulei. Târziu, când
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
privește cu iubire spre durere Si milă-ți fie de al ei parcurs, Căci nu primește, numai cere, Ceva de neiubit ceva deja distrus. Privește cu-nțelegere spre rău Și-ndrumă-l să-și găsească singur calea De a se prăvăli în propriul hău Și de-a-ți elibera ție cărarea. Privește la miracol și minune, Privește la frumosul interzis, Atât ți-am dăruit, ți-am dăruit o lume, Atât ți-am dăruit, ți-am dâruit un vis. Silvana Andrada Tcacenco 2016
PRIVEȘTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378177_a_379506]
-
tain-ascuns, departe de părinți. Iar cavalcada cailor e zbor Și au aripi de îngeri sau de sfinți. CALUL NEGRU El vine dintr-o noapte fără lună, Lucind ca de-antracit sau de țiței, Iar din copite scapără scântei, Când se prăvale, fulger în furtună. Și-n cavalcada ce doboară zei, Pe soarta crudă iarăși se răzbună. Puterea toată-n luptă și-o adună Și toate cad robite-n fața ei. Chiar negru, nu-i cărbune, nici grafit, Iar pasul său prin
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
ca De-a baba oarba, Aghiazma din suflet, Zănatul nostru, Colind, Măsuratul oilor, După ghebe, aduc versuri despre copilăria petrecută în Ardeal, cu ritualurile și obiceiurile pământului, impresionante prin acuratețea redării: “cândva toamnele n-aveau tristeți doar miresme de gutui prăvălite din soare/ de dovleac copt și brânză frământată/ de pâine de casă aburind a cartofi și a mâinile mamei/a untură și ceapă roșie zdrobită în ștergar de cânepă” (După ghebe). Locul natal, de basm, părăsirea lui, îl transpune într-
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
în muntele de sare. * O inimă să ardă în piept ți-a pus Doar marea cu-ale sale brațe reci Vroia s-o stingă - soare în apus Să te închidă-n valul ei pe veci. * Un munte peste tine-a prăvălit Vroia sa îți înfrângă îndârjirea De mal apoi cu forță te-a izbit Să nu-ndrăznești să ceri cumva iubirea. * Dar rătăcind ca umbra după soare Mânată-n vântul vieții ca un fulg Duceam singurătatea pe picioare Iubirea vrând din
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]