1,503 matches
-
aici, pe acolo, câte un jar mai pocnește, arzând mocnit în câte o bârnă de lemn. În final totul se transformă în scrum, iar adierea vântului de dimineață ridică cenușa ca pe un nor negru prevestitor de furtună și o prăvălește în apele gârlei. În acele momente de dezmăț diavolesc credincioșii își continuară procesiunea până în zori, apoi mulțumiți de biruință, cu ajutorul Împăratului Ceresc, se retraseră fiecare la casa sa. Com Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - VIII. Calea spre talpa iadului / Ion Nălbitoru
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
încearcă sughițul în somn/ caut o atlantidă a firii care/ de va fi va fi dincolo ... // Între astăzi și mâine ce vis/ mai rămâne atent la născare și/ ce păreri silabisite de martorul timp/ se-nghesuie-n mine și se prăvale ... / nici moartea nu știe deși ea le știe pe toate! Existența). Și poetul își deapănă firul vieții parcă voind să se joace cu sinele său: „Alunecat într-o istorie a sinelui și-a celuilalt sine/ a adevărului care se teme
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_a_plecat_si_ioan_tepele_george_roca_1332956987.html [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
tine Cearșaful pe gleznă să-ți pun, Să-mi ardă cuvintele-n mine Să fiu pentru-o noapte nebun. Să simt cum strivite-mi rămân Dorințe pe ancoră genelor tale, Cum gestul bolnav și stăpân Pe umeri-ți albi se prăvale. Îți fură din umbre căzute pe sâni Și lasă fiorii prin trup să iți fugă, Dantelele albe țesute-n minuni Închină plăcerii sălbatică ruga. Fă-ți patul, iubito, si strigă de vrei La sfinți să coboare o clipă, Și spune
GHEORGHE UNGUREANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_gheorghe_ungureanu_ioana_voicila_dobre_1335343856.html [Corola-blog/BlogPost/359203_a_360532]
-
cu limbi de foc ce “matură” cerul lipindu-i, ca un gumilastic, o pătură de funingine albă amestecata cu fomoioage groase de păcura și pucioasa neagră, acestea parcă “înșurubându-se” în înalt ca niște coloane înfoiate pentru a nu se prăvăli cerul. Un alt paradox, care nu-l anulează și nici neagă pe primul, ci îl confirmă - de data asta încurajator - este că “epopeea” refacerii din temelii s-a făcut într-un timp record, asta și pentru că în 1915, Sân Francisco
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/_palitura_cosmica_din_1906_din_san_francisco.html [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
bine 'cest timp spre a ne naște E multă frăsuială om fi și noi puternici Să mergem fără țintă printre acești nemernici Și să privim cu ochiul cum moartea-ncet ne paște Iar tac iar vine noaptea și cerul se prăvale Pe băncile din parcuri nu-i nimeni să-nțeleagă Că vremea o să plimbe încrederea beteagă Spre alte bolți de stele ce-s glasuri de chimvale Referință Bibliografică: Pe băncile din parcuri cad stele / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PE BĂNCILE DIN PARCURI CAD STELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1448617462.html [Corola-blog/BlogPost/375931_a_377260]
-
de frunze rănite pe ramuri și cu ochi galbeni și goi. Simt durerea lor ce se topește în mine ca o apă-nghețată și grea. Tu nu simți? Păsările mele au plecat, fără să-mi lase cântece, iar cerul se prăvălește peste munții mei în care toate dorurile încep să moară. I-auzi cum se tânguie? Coamele lor albastre sunt pline de cețurile ca niște ape amare și nu știu de ce Dumnezeu i-a lăsat gârboviți în ziua în care afară
CÂNTEC TRIST de LEONID IACOB în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cantec_trist.html [Corola-blog/BlogPost/356480_a_357809]
-
dacă vrei să mă trăznești, aicea sunt! De Tine nu am unde să mă ascund! Și așteaptă cu brațele ridicate ca într-o tragedie antică. Și atunci a căzut trăsnetul. O săgeată de foc, urmată de un bubuit asurzitor se prăvale asupra pivniței care este transformată dintr-odată în scrum. Nimeni dintre ei nu a fost atins. Dumnezeu a schimbat destinul copilului în ultima clipă. Unui adult i se prezice să nu iasă în oraș anul viitor de ziua lui, ca să
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_24_ion_untaru_1348197941.html [Corola-blog/BlogPost/343716_a_345045]
-
sau Alpha Arietis Îmbracă în farmece lâna de aur. Semeț pe cadran este Marelui Faur Prin coarnele falnice-n media noctis. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Un Taur ceresc, semn pentru Afrodita, Prăvale spre Ghilgameș cumplitul amar, E sol dragostei frânte-a zeiței Isthar, Sau fertilitatea Innanei, slăvita. A fos însuși Zeus dorind Europa, A Feniciei fiică și lui Agenor, Purtată pe spate spre al Cretei decor Plătind îndrăzneala-și află-n slavă
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1495954812.html [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
necuprins. Printre pleoape-ntrezăresc Fără urmă de tăgadă, Al tău chip nepământesc, Bucuros să mă revadă. Pe obraz îți simt adierea Nici nu pot să o cuprind, Să aline-n trup durerea, Rănilor ce mă aprind. Mintea plăsmuie s-aburce Prăvălind doar năluciri Și din ceruri să m-arunce, În vâltori cu amintiri. Inima de zor se zbate Să m-aducă înspre mal, Glasul tău un far în noapte, Luminând un ultim val. Și în piept răsun bătăi Din adânc de
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1477057889.html [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
Articolele Autorului Rănește-mă! N-o să mă clatin Ca frunza risipită-n vânt, Nici n-o să mă sfărâm, de teamă, Ca o movilă de pământ! Cuvintele încremenite Pe buze reci vor adormi, Iar zidurile de-ntuneric, Pe mine se pot prăvăli. Nisipurile de speranțe Surpa-se-vor încetișor. Și ce? Oricum în urmă nu e Nimic să-mi fie de-ajutor. Rănește-mă! Timpul oftează... Hai, joacă-te cu clipele, Aruncă pe pustii toți anii Când ne-avântam aripile Spre zări
RĂNEȘTE-MĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1423336728.html [Corola-blog/BlogPost/367772_a_369101]
-
împlinește acum menirea ca lider de opinie în agora (nu-i zic societate civilă, căci la noi au compromis destui conceptul), iar ca autor, excelează. (...) Se va face totul pentru ca această carte să treacă total neobservată. Peste ea vor fi prăvăliți munți de tăcere. Va fi premeditat și metodic ignorată. Despre bomba atomică s-a spus că, din păcate, nu mai poate fi dezinventată. Nici cartea-bombă a lui Mircea Chelaru - de data aceasta din fericire - nu mai poate fi dezinventată, ci
O CARTE ŞI UN AUTOR, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 by http://confluente.ro/O_carte_si_un_autor_cronica_de_marian_al_florin_tene_1347599056.html [Corola-blog/BlogPost/343632_a_344961]
-
Lacul Ontario - este construit un tunel, unde, când îl străbați, ai o senzație ciudată, ca și cum ai duce în spate tot ce ai văzut afară; senzația se optimizează când, printr-un fel de ferestre, privești printre șuvoaiele de apă ce se prăvălesc prin fața ta și întrezărești ciorchinii de oameni de pe mal privind apa în cădere și spectacolul oferit de întrepătrunderea curcubeelor. Continuând drumul în lungul fluviului Niagara, îți dai seama că acesta străbate un canion (vale cu pereții aproape verticali) cu un
Impresii din Canada, de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/12413-2/ [Corola-blog/BlogPost/339252_a_340581]
-
gât, pe gât parcă-mi turna cineva ulei încins. Dita' explozia, măi băiete! S-a mai cutremurat pământu' vreo câteva secunde, eu stăteam trântit pe burtă, nea Titi era și el pe-o parte cu mâinile la față. După, a prăvălit un praf pe galerie, așa gros, că dacă dădeam din mâini înotam. Nu mai puteam să văd nimic. M-am pus în patru labe și m-am întins pe bâjbâite, să văd cum e nea Titi. Nu se auzea nici o
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ortac_ciprian_alexandrescu_1357670176.html [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
și-a căzut în barbă. Era julit de ziceai că s-a dus la bărbier și bărbieru' era orb. „Cum ieșim de-aici?” întreabă Mitu. Atunci parcă ne-am trezit. Parcă nu ne mai venea să râdem. În urma exploziei se prăvăliseră-n galerie vreo cinci rabe de pămât. Eram împiedicați să ieșim la suprafață pentru moment, da',bine, atunci am crezut că pentru totdeauna, nu știam cât din galerie s-a prăbușit, asta am aflat după ce-am săpat. La urecheat
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ortac_ciprian_alexandrescu_1357670176.html [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
celor ce vin... Tu, le povestește, fățarnic Destin! C-am trudit din greu, am iubit natura; Frică n-am avut, dar ți-am simțit ura. Atunci când credeam că pe creste urc, Tu mă-mpiedicai și îmi dădeai vânt Să mă prăvălesc și-n hău să ajung; Păgâne, râdeai..., mult rău mi-ai făcut. Mergeai lângă mine și nu mă slăbeai; Crezi că te urăsc? Grijă de-asta n-ai!... Greu am dus-o-ntruna, și te bucurai... Că-n al tău
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1395214526.html [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
fiind vecină-n gard cu răposatul) Cum Ion, de pe grămadă de pământ, Cu moartea lui a speriat tot satul. Trecea un avion... puțin lăsat, Să fie-așa... să zic... o saptămână Când ochii după el și-a ridicat - S-a prăvălit în groapă de fântână. --> CADOUL Referință Bibliografica: Moartea lui Ion... / Marin Bunget : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 232, Anul I, 20 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MOARTEA LUI ION... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 by http://confluente.ro/Poezie--Nuante/Moartea_lui_ion_.html [Corola-blog/BlogPost/361630_a_362959]
-
să-l dea bărbatului, fiindcă numai el știe cum să-l rostuiască spre binele țării. E! Ce să mai spui!? Aplauzele și strigătele de încurajare sub diferite aspecte se țineau lanț. Cam până la a patra halbă când dicția poetului se prăvălea către o limbă necunoscută iar Brabete, fin psiholog, îl dădea afară sub pretextul că-l caută nevastă-sa. Aici o nimerea! Fără nici un comentariu Verginel o tulea spre casă ca să fie sigur că va fi adormit când va voi nebuna
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 by http://confluente.ro/Politica_salariala_mihai_batog_bujenita_1394014328.html [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
a' lui Boc hidos strigoi, O să-ți bage pe grumaz doar cârnați de la Pleșcoi, De-ai să ceri tu, disperat, dracușorilor zapcii, Ca, în groapa cu rahat, să te-arunce să-ți revii” ... “Auăleu, sfinția ta!” Spăimântat de-așa calvar, Prăvălindu-mă-n podea să pup poala popii iar, “Uite, dau și-un acatist, fac mătănii câte vrei, Nu știu dac-aș fi băsist ... mama lor de PDL-ei! Însă de-i așa păcat, să mă ierte Dumnezeu, Ars, prăjit și-apoi
DEMOCRAŢIE CREŞTINEASCĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/valeriu_cercel_1408412061.html [Corola-blog/BlogPost/352267_a_353596]
-
le treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câțiva călăreți se furișează pe drumeagul din pădure către munți, urmează poteca ce șerpuiește printre stânci și ajung pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălește furioasă la vale. O traversează când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul e străjuit de pereții abrupți, înaintează prin vad. Pesemne, iscoada rătăcise calea, iar acum încearcă să-și repare greșeala. Locuri sălbatice, dar în același timp
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Sub_semnul_blestemului_ion_nalbitoru_1366552764.html [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
cât se apropie, cu atât răzbate până la ei un zgomot asurzitor. De după o stâncă privirile descoperă o priveliște încântătoare, de basm. O cascadă tumultoasă își revarsă apele de undeva de sus, în hău, se lovește zgomotos de stânci și se prăvălește vijelioasă la vale. Din acest loc înaintarea călăreților este blocată. - Ai greșit drumul, nemernicule! se răsti principele la iscoadă. Dacă, până la lăsarea nopții nu am vrăjitoarea la picioarele mele, trupul îți va atârna în ștreang, în bătaia vântului din munți
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Sub_semnul_blestemului_ion_nalbitoru_1366552764.html [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
aceste locuri pe atât de străine îmi par acum. - Nenorocitule, te joci cu răbdarea mea? - Îndurare, Măria Ta! - Singura iertare ți-o mai poate da popa! rosti furios și scoțând paloșul îi reteză gâtul dintr-o lovitură. Țeasta i se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Sub_semnul_blestemului_ion_nalbitoru_1366552764.html [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
cadavrul timpului Este o aparență dure roasă Un deșert gratuit deșertul tău de ca tifea Cuvinte de nisip îți murmură sub tăl pile însângerate Cu fiecare pas răstignești o tăcere Însă privește-n oglindă cu mânie Ecoul lacrimilor te vor prăvăli în ultimul cuvânt din lume Rana următoare este pseudonimul lui Dumnezeu Ave Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA FATALĂ A IUBIRII / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi
EREZIA FATALĂ A IUBIRII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/costel_zagan_1466761658.html [Corola-blog/BlogPost/373679_a_375008]
-
de ochii atenți și vicleni ai unui individ ciudat, care asculta și urmărea totul de la distanță. În seara aceea, pe când Tragodas se decisese să părăsească satul și să plece spre altul, doi vlăjgani îi ieșiră în cale, îl prinseră, îl prăvăliră-n colbul drumului, îi deșertară traista cu merinde și gologani, îi sfâșiară cămașa luând și pergamentul și, după ce-l înmuiară cu o cruntă bătaie, se făcură nevăzuți în întuneric. Tragodas deveni iarăși, chiar de a doua zi, umil și nenorocit
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392647773.html [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
vitrinelor (goale, serbede, fără viață) au făcut ca lucrușoarele acelea să fie călcate în picioare. România nu are nimic? Ba da te are pe tine, române, măcar demnitata să ne rămână! Ea știe să sufere în tăcere, ea, România! Se prăvălește în sine și plânge. Chiar și așa ea iubește. Nu și-a dorit să fie săracă, nu și-a dorit să fie singură, abandonată, uitată. Dar ce poate face? Nu prea multe. Din păcate, nici cei ai ei nu prea
SĂ ÎȚI IUBEŞTI ȚARA, SĂ OFERI FĂRĂ SĂ CERI NIMIC ÎN SCHIMB. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1491821011.html [Corola-blog/BlogPost/368826_a_370155]
-
Cum nu se aștepta la un asemenea tratament din partea lui, foarte slăbită și fără de putere, abia reușind să se mențină pe picioare, din forța loviturii, se rostogoli peste pat, răsturnând și un scaun în cădere. Cât pe aci să se prăvale în cădere peste cele două micuțe. - Dumnezeii mă-tii de nenorocită, ți-am spus că dacă nu faci băiat, să te arunci de pe stânca de la Lacuri? Nenorocito! Nu mai ai două, îți mai trebuiau și altele? Să pleci în candela
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_0.html [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]