79 matches
-
gînd al meu, de-a vă scrie. Apoi s-a nimerit c-a venit Dinescu în Iași și, ca și cum totul era pus de-un secol la punct, m-am trezit scriindu-vă! Cam asta-i! Dacă nu o fi cealaltă!! Prăvălioara mea de lenjerie intimă de dame, dintr-un mic orășel de provincie (de ce nu Fălticeni?), la care se ajunge prin gangul acela subțire și umed, trebuie să aibă o firmă! Pe un fond albastru, o vacă portocalie cu ugerul umflat
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
l-au mințit cei de la tehnoredacție! Dragă domnule Lucian Raicu, eu ce să mai cred și pe cine?? * ! Ba unora le apar chiar pete roșii în obraji, ca și cum s-ar otrăvi brusc, cînd le fixăm, virili, bluzițele de ațică! * Pentru prăvălioara mea de lenjerie de damă (cu un raion special de lenjerie intimă) dintr-un mic orășel de provincie, poate Fălticeni, pe unde se intră printr-un gang subțire și umed, trebuie, neapărat, să recitesc Proust. Toaletele Odettei sînt inepuizabile! Pe
Pe stradă, femei cu sînii intoxicați de privirile noastre demente by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13508_a_14833]
-
cururi bombate, definitiv crăpate-n două buci, ar căpăta „eroinele” lui Turgheniev băgate-n blugi! Degeaba s-ar mai strădui, săracul, să ne facă să credem că totul e o gingașă poveste de iubire-n muselină! * (Să procur blugi pentru prăvălioară, da, e o idee! Toate, absolut toate, se vor înghesui să-și ieie! Dau lovitura, schimb nu fața, ci fesele tuturor literaturilor! Închipuiți-vă, pentru o clipă, pe Anna Karenina! Nu amețiți? Dar aici, la Poșta centrală, mai este o
Pe stradă, femei cu sînii intoxicați de privirile noastre demente by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13508_a_14833]
-
nu? pentru librarul Heruvimov!! * „Se uită: era o negustoreasă, o femeie în vîrstă, cu căciuliță tradițională și cizmulițe de piele de capră, iar alături de ea o fată cu pălărioară în cap și umbreluță verde, probabil fie-sa.” Deci, pentru acea prăvălioară de lenjerie de damă dintr-un mic orășel de provincie etc., trebuie să fac rost, într-un raion special, de: căciulițe tradiționale, cizmulițe de piele de capră, pălărioare, umbreluțe. Și multe, multe măntăluțe. Fiindcă Sonia are permanent o „măntăluță”. Raskolnikov
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
Simona Vasilache Cărțile au totdeauna o soartă și, din cînd în cînd, povești. Una, bună de ascultat - dacă, printre anticarii vechi pe ducă, sau printre noii vînzători de vieux livres s-ar găsi cineva să ți-o zică - într-o prăvălioară cochetă, cum e, chiar forfotind de studenții dedulciți la chilipiruri (cîteodată, dacă ești "pe fază", chiar neprețuite, credeți-mă...), anticariatul din strada Doamnei, spune ce-i, ce-a fost, cu Ora fîntînilor. Un volum de poezii, din 1964, pe care
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
o anume prăvălie din copilăria lui, răspunde în doi peri: „Era să zic eu o vorbă a ce mirosea... A ce poate să miroasă într-o prăvălie? A alimente... A bomboane, a ulei, a zahăr... Nu era supermarket. Era o prăvălioară, acolo.” (p. 17) Apropo de eventualele deosebiri dintre volumele I și II ale Moromeților, devine sfătos, dar nu mai puțin ștrengar: „Măi, Sorine, toată lumea a zis că există o deosebire. Eu dacă zic acum că nu e nici una, cum pic
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
neschimbat de atunci. Italianul din Siena, fost prizonier în tranzit prin România, pe care îl cunosc întâmplător și pe care-l cheamă Rodi Amatto, locuind pe Via dei Pispini, no. 1, Siena... Entuziasmat că sunt român, italianul îmi vinde, în prăvălioara lui de la subsol, o farfurie uriașă, florentină, pe care am izbutit s-o aduc, fără s-o sparg, la București. Ea stă agățată și azi pe peretele biroului, înfățișând un foarte bogat Corn al Abundenței... Notasem că am dat pe
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
fac singur cafeaua. Nu știu ce dispare cînd mi-o prepară altcineva. De fapt, știu ce! După o cafea migălită și mirosită pe toate părțile de mine, scriu! După o cafea servită, nu scriu! Oare, dacă aș deschide, pe lîngă acea mică prăvălioară dintr-un orășel de provincie, ca o anexă a cofetăriei eterne, o minusculă cafenea (care să aibă și două mese de biliard; oh, tacurile frecate pe vîrf cu cretă!) n-aș reuși, ticluind mereu, mereu, pentru personajele mele dragi, cafeloaie
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
va fi chiar așa. Ajuns la Hanoi, constată că oamenii sunt mici de statură, că se află în țara bicicletelor, unde nu circulă nicio mașină. Remarcabile sunt concentratele descrieri pline de culoare extrem orientală: ,Coșuri, coșulețe, biciclete, triciclete, butici, tarabe, prăvălioare și verdeață, flori, bananieri, aréquieri, cocotieri, bambuși, lacuri și Fluviu Roșu, iată ceva din Hanoi..." De asemeni, imaginea unui arbore exotic, specific, zveltul aréquier: , Fiecare palmă de frunze din coroană seamănă cu un evantai verde și printre aceste podoabe rămâne
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
o perioadă grea pentru Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, îi întîlneam în micuța dugheană din fostul pasaj Europa (între Calea Victoriei și strada Cîmpineanu, actuala stradă 13 decembrie; la restaurantul dinspre Calea Victoriei a cîntat oarecare vreme minunata Maria Tănase): acolo, în prăvălioara aceea, Cioculescu deschisese un anticariat prea puțin ispitit de cumpărători, prea asiduu cercetat de amici, cunoscuți, curioși. Pompiliu Constantinescu se retrăsese, încă din 1946, în moarte. Comarnescu în greu incriminabila îndeletnicire de cronicar de artă plastică. Eu unul am început
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
Sfântului Augustin, la Întretăierea străzilor Correos, Mayor și Esparteros, era cel mai frecventat. Treptele acelea monumentale formau intrarea bisericii și, din cauza diferenței de nivel cu Strada Mare, o depășeau cu mult În Înălțime, făcând loc dedesubt unui șir Întreg de prăvălioare unde se vindeau jucării, chitare și mărunțișuri, și alcătuind deasupra o vastă esplanadă sub cerul liber pardosită cu dale mari de piatră, ca un fel de promenadă Înaltă străjuită de balustrade. Din balconul sau loja aceea puteai privi oamenii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
imprecis, amestec de neamuri, limbi, istorii, sânge și visuri trădate: scenariul acesta minunat și tragic pe care Îl numim Spania. N-am uitat nici ce s-a Întâmplat după aceea. Cum stăteam noi așa, așteptând să bată de Angelus, În fața prăvălioarelor de sub scara monumentală de la San Felipe a tras o caretă neagră bine-cunoscută mie. Stăteam sprijinit de balustrada treptelor, ceva mai la o parte, ascultându-i pe oamenii mari. Iar privirea pe care am Întâlnit-o acolo jos, fixându-mă, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
atât de legată. Dar cred că a fost infinit mai bine că ele au apărut în România literară. Întâi, pentru că andrisantul a fost de-al casei. Apoi, pentru că visul lui Brumaru de a deschide într-un târg de provincie o prăvălioară cu lenjerie de damă la care să ajungă - printr-un coridor îngust și umed - toate eroinele celebre din literatura universală nu este al unui pervers, așa cum ar putea să pară la prima vedere, ci al unui cititor rafinat, dispus să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
nu vrem să fie aruncate la gunoi obiceiurile noastre strămoșești. Of, că friptă o mai fi inima mumelor voastre! A oftat și a plecat, clătinându-și a jale capul. Cu puteri refăcute am pornit din nou la drum.” La prima prăvălioară din satul Urleta, arestatele primiră permisiunea să cumpere câte ceva pentru potolirea foamei tot mai chinuitoare. Cu puținii bani pe care-i aveau, unele fete au cumpărat șiraguri de covrigi. La căderea serii, ajung la Închisoare. „Într-un târziu, când soarele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
am simțit iar că ceva semăna cu ceva de altă natură. Mă gândeam la călătoria la Bahia și mi-am dedicat o după-amiază vizitării prăvăliilor de cărți și obiecte de cult, pe care până atunci le neglijasem. Am găsit niște prăvălioare aproape secrete și bazaruri ticsite cu statui și cu idoli. Am cumpărat perfumadores cu tămâie de-ale zeiței Yemanjá, mici piramide mistice de afumat, ca acelea pentru țânțari, cu parfum Înțepător, bastonașe de tămâie, flacoane de spray dulceag, botezate Sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și postheideggeriană, să fie rortyană și poperriană, să fie miza Juliei Kristeva despre intertextualism. Și totul prin fapte simple! Modele există: Melville cu balena, Hrabal când scrie despre motanul Celestyn care dormea pe masa din bucătărie sau Bruno Schulz cu prăvălioarele lui de scorțișoară. Simplitatea asta mi-aș dori-o, dacă e să ratez, baremi să o fac pe mize mari. Lucrați la un nou roman. Despre ce este vorba? Am terminat un roman dintr-o mini-trilogie despre Timișoara. Se numește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
mine viziunea proaspătă a comorilor acestora acumulate nu din gust artistic, ci din uimirea și lăcomia unor conducători de ordii, nu prin muncă onestă ori negoț, ci prin silă și sânge, mă aflam în ziua de duminică singur la o prăvălioară cu vedere spre podul cel mare ce desparte orașul în două. Stăpânul prăvălioarei se afla singur la acel ceas. Negoțul său era de antichități, pe care eu le-am socotit cu mult mai tinere decât păreau. — Aveți și n-aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uimirea și lăcomia unor conducători de ordii, nu prin muncă onestă ori negoț, ci prin silă și sânge, mă aflam în ziua de duminică singur la o prăvălioară cu vedere spre podul cel mare ce desparte orașul în două. Stăpânul prăvălioarei se afla singur la acel ceas. Negoțul său era de antichități, pe care eu le-am socotit cu mult mai tinere decât păreau. — Aveți și n-aveți dreptate, domnule, mi-a vorbit orientalul. Avem și imitații care ne vin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tăiate parcă din două bucățele de întuneric. Privirea ochilor ei de pește fiert era ștearsă. Buzele groase, lăsau să i se întrevadă lopețile dinților albi, puternici și rari. Purta ghete bărbătești americane și venea în fiecare dimineață cu bicicleta, la prăvălioara ei de coloniale. Seara, după ce închidea magazinul, pornea spre satul vecin, unde locuia, ducându-și bicicleta cu ghidon vreo câteva sute de metri de-a lungul șoselei, cât ținea panta. Pe zi ce trecea, muntele acesta de carne mă atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
1“. Înțelegând că autorul Înlocuise „a vândut“ cu „mâine“, Fima găsi greșeala Încântătoare. De parcă inspirația poetică ghidase mâna scriitorului spre un lucru de care nu era conștient, dar pe care Îl crease totuși. Peste drum de Izbăvirea Sionului era o prăvălioară mică, aproape o nișă, unde se vindeau articole de papetărie. Geamul era pătat de muște și se mai zăreau Încă pe el urmele diagonale ale hârtiei de lipit ce urma să-l apere contra exploziilor - o amintire a unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu putea fi reparat. Între timp trecu târșâindu-și picioarele prin fața unei tâmplării, a unei băcănii din care răzbătea un miros puternic de pește sărat, a unei măcelării care i se păru pătată de sânge și de crime, a unei prăvălioare Întunecoase În care se vindeau baticuri și peruci și se opri la chioșcul de alături de unde cumpără edițiile de weekend ale ziarelor Maariv, Yediot Aharonot și Hadașot. Și astfel, Încărcat cu un munte de ziare - din pură curiozitate cumpărase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
interes pentru ființa pântecantropică a bărbatului iubit. A luat zacuscă, halva, telemea, așa, ca la Balcani. Mi-a fost drag și bine cu fata asta. Apropo de Balcani și de Orient, aici simpatiile și alianțele sunt fantastice. Eu am două prăvălioare, Sahara Mart și Turqoise. Ambii proprietari sunt arabi și lucrează la magazin cu nevestele. Angajează part-time studenți din estul Europei (români, bulgari), au clientelă multă din estul Europei. De câte ori merg acolo vorbesc cu mine, mă întreabă de România, știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca acasă. E un anume farmec și o anume dulceață în care toți rahații de Komeini, Bin Ladenii dispar. Rămâne o anumită atmosferă de democrație americană asezonată cu bunătăți și zâmbete orientale. Încep să mă simt tot mai bine în prăvălioarele lor cu clopoței și tot mai funcțional în Kroger, unde de fiecare dată iau discount și premii. Până acum am câștigat 20 de litri de benzină cu care, evident, nu am făcut nimic. Fiecare intră într-o regulă. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nestoarsă. Printre buze, șerpește, mai mult spre muscoiul care se oprise pe franzela femeii: - Intru puțin la Meli Melo, până vă rezolvați. Au băgat noutăți proaspete, după cum presimt. O zbughi printre mașinile ce începuseră să se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu ochii încă țintuiți pe silueta fetișcanei care se pierdea pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
verific. A doua zi, pe la ora șase, am luat o birjă până în Rue des Moines, dar am coborât la colțul străzii, întrucât preferam să merg pe jos până la hotel și să-l cercetez înainte de a intra. Era o străduță cu prăvălioare care slujeau nevoilor unor oameni săraci și cam pe la mijlocul ei, pe stânga, cum mergeam, era Hôtel des Belges. Hotelul în care stăteam eu era destul de modest, dar în comparație cu acesta părea de-a dreptul magnific. Era o clădire înaltă și coșcovită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]