78 matches
-
nu se deschidea nici o ușă, dar la un moment dat ea se lărgea puțin, și acolo era librăria. Nu știu de ce avea numărul 3 pe clădire, dat fiind că nu exista nici un număr 1, nici 2, nici altceva. Era o prăvălioară cu un singur bec, și jumătate din ușă ținea loc de vitrină. Pe laturi - câteva zeci de cărți, suficiente ca să-ți faci o idee. Iar jos, un șir de pendule radioestezice, de săculețe prăfuite cu bețișoare de tămâie, mici amulete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
clopotniței de la Santa Maria Maggiore pare un oaspete dintr-o altă epocă. Magazine cu haine chinezești și gablonzuri ieftine, o coafeză nigeriană specializată În stiluri afro, un phone center, de unde poți suna În Pakistan și În Filipine la preț redus. Prăvălioara veche a unui frizer, care a supraviețuit schimbărilor cartierului, hoteluri de două și de trei stele pentru turiști fără mofturi. Agenții trec și revin apoi de mai multe ori prin fața acelorași clădiri, acelorași magazine, acelorași firme, Înainte de a Înțelege că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nestoarsă. Printre buze, șerpește, mai mult spre muscoiul care se oprise pe franzela femeii: - Intru puțin la Meli Melo, până vă rezolvați. Au băgat noutăți proaspete, după cum presimt. O zbughi printre mașinile ce începuseră să se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu ochii încă țintuiți pe silueta fetișcanei care se pierdea pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu vrem să fie aruncate la gunoi obiceiurile noastre strămoșești. Of, că friptă o mai fi inima mumelor voastre! A oftat și a plecat, clătinându-și a jale capul. Cu puteri refăcute am pornit din nou la drum.” La prima prăvălioară din satul Urleta, arestatele primiră permisiunea să cumpere câte ceva pentru potolirea foamei tot mai chinuitoare. Cu puținii bani pe care-i aveau, unele fete au cumpărat șiraguri de covrigi. La căderea serii, ajung la Închisoare. „Într-un târziu, când soarele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
chezași că va veni oricând la judecată, dar acum „fiind vremea lucrului“ trebuie să plece acasă la Reci, județul Teleor man, „pentru ca să nu mi să pră pădească ale casii“. La oraș, unii dintre preoți au mici afaceri personale, o mică prăvălioară sau o cârciumă, așezată de cele mai multe ori „strategic“, lângă biserică. Avantajul unei astfel de meserii îl constituie scutirile de dări acordate din când în când de unii domni. Totodată, dările plătite de preoți sunt pe tot parcursul secolului mult mai
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
yucatane, sub o amiază de foc. Și o tăcere care stimulează legendele. Dacă jaguarul de la Villahermosa ajungea din legendă în istorie, noi am făcut un drum invers. Plec de aici amețit, buimăcit de soare. La intrare, observ abia acum câteva prăvălioare în care se vând tot felul de obiecte. Un american cumpără pentru soția lui o pălărie exotică. Mexicanii se răzbună cum pot împotriva acestui soi de turiști. Ei le oferă pălării împodobite cu fructe de plastic, banane, ananas, papaya, lăsîndu-i
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
închisoare, în mijlocul curții cândva eșafodul, astăzi soarele și obiectivele aparatelor de fotografiat, Santa Maria Novella, cu fațada ca o coală de hârtie pe care un matematician cu fantezie a îmbinat la perfecțiune toate figurile geometrice cunoscute, Ponte Vecchio peste Arno, prăvălioare ce adăpostesc bijuterii rare, de n-aș ghici peste tot un complex sistem de pază m-aș putea crede cu adevărat aruncat în acele timpuri în care bărbați florentini lăsau averi pe aceste tejghele de sticlă pentru un dar scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
1“. Înțelegând că autorul Înlocuise „a vândut“ cu „mâine“, Fima găsi greșeala Încântătoare. De parcă inspirația poetică ghidase mâna scriitorului spre un lucru de care nu era conștient, dar pe care Îl crease totuși. Peste drum de Izbăvirea Sionului era o prăvălioară mică, aproape o nișă, unde se vindeau articole de papetărie. Geamul era pătat de muște și se mai zăreau Încă pe el urmele diagonale ale hârtiei de lipit ce urma să-l apere contra exploziilor - o amintire a unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu putea fi reparat. Între timp trecu târșâindu-și picioarele prin fața unei tâmplării, a unei băcănii din care răzbătea un miros puternic de pește sărat, a unei măcelării care i se păru pătată de sânge și de crime, a unei prăvălioare Întunecoase În care se vindeau baticuri și peruci și se opri la chioșcul de alături de unde cumpără edițiile de weekend ale ziarelor Maariv, Yediot Aharonot și Hadașot. Și astfel, Încărcat cu un munte de ziare - din pură curiozitate cumpărase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tăiate parcă din două bucățele de întuneric. Privirea ochilor ei de pește fiert era ștearsă. Buzele groase, lăsau să i se întrevadă lopețile dinților albi, puternici și rari. Purta ghete bărbătești americane și venea în fiecare dimineață cu bicicleta, la prăvălioara ei de coloniale. Seara, după ce închidea magazinul, pornea spre satul vecin, unde locuia, ducându-și bicicleta cu ghidon vreo câteva sute de metri de-a lungul șoselei, cât ținea panta. Pe zi ce trecea, muntele acesta de carne mă atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Vakulovski: Domnule Iacob Davidovici, mai Întâi ar fi bine să vă amintiți de familia dumneavoastră dinainte de război. Cine erau părinții dumneavoastră și ce făceau? Iacob Davidovici: Înainte de război mama era casnică, tata avea un atelier de produse chimice, o mică prăvălioară, unde producea unsori de căruță, săpun și chestii de genul ăsta. Am locuit În Siret, Bucovina. Tot acolo a locuit și o soră de-a mamei mele, care a plecat ulterior În Israel - ei erau comercianți. Tot În Siret au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și ucrainenii comandau lagărul” interviu cu Ruti Moscovici (n. 1935) Mihai Vakulovski: Doamnă Ruti Moscovici, ce făceau părinții dumneavoastră Înainte de război? Ruti Moscovici: Eu atunci Încă nu eram de școală. Noi am plecat În ’41, ’40-’41. Tata avea o prăvălioară sau un atelier, nici eu nu pot să vă spun sigur ce era, că după aceea n-a mai putut să-și mai reia activitatea. Mama era casnică. Cum vă amintiți dumneavoastră legile antisemite? Le-ați simțit sau nu? Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
toate rufele, inclusiv cearșafurile, pe care le întind la uscat pe pajiște. Poate că voi continua s-o fac; efectuarea acestor munci simple îți dau o deosebită satisfacție. Am uitat să spun că am descoperit în sat o a doua prăvălioară, care vinde articole de fierărie, pitită printre șirul de case din spatele cârciumii. Se numește „Magazinul pescarilor“ și, fără îndoială, pe vremuri se găseau aici echipamente pentru pescărit. Dar azi-dimineață am descoperit că în prăvălia asta pot cumpăra parafină și cilindri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atât de legată. Dar cred că a fost infinit mai bine că ele au apărut în România literară. Întâi, pentru că andrisantul a fost de-al casei. Apoi, pentru că visul lui Brumaru de a deschide într-un târg de provincie o prăvălioară cu lenjerie de damă la care să ajungă - printr-un coridor îngust și umed - toate eroinele celebre din literatura universală nu este al unui pervers, așa cum ar putea să pară la prima vedere, ci al unui cititor rafinat, dispus să
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
și postheideggeriană, să fie rortyană și poperriană, să fie miza Juliei Kristeva despre intertextualism. Și totul prin fapte simple! Modele există: Melville cu balena, Hrabal când scrie despre motanul Celestyn care dormea pe masa din bucătărie sau Bruno Schulz cu prăvălioarele lui de scorțișoară. Simplitatea asta mi-aș dori-o, dacă e să ratez, baremi să o fac pe mize mari. Lucrați la un nou roman. Despre ce este vorba? Am terminat un roman dintr-o mini-trilogie despre Timișoara. Se numește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
brutărie care cu timpul s-a desființat. Evenimentele desfășurate ulterior, frământările dintre sătenii care erau adepții diferitelor partide politice precum și cele două războaie mondiale au împiedicat dezvoltarea cooperativei sătești de consum, care a continuat însă să funcționeze ca o mică prăvălioară în localul său din satul Lupeni. Ca o consecință a slabei dezvoltări a comerțului cooperatist, s-au înmulțit dughenele (prăvălii particulare) care ajunseseră să fie câte 3-4 într-un sat. După al doilea război mondial, rețeaua cooperației de consum s-
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
revoluțiilor la români (a se vedea 1848, 1989 și ori de câte ori se va impune) ci, mai ales, locul unde s-au ridicat și au înflorit marile direcții culturale. (C. M. SPIRIDON) Mă uit cu admirație și regret la cele câteva segmente cu prăvălioare vechi transformate acum în cochete bistrouri și buticuri și nu-mi pot reprima regretul că în cea mai mare parte a nobilului oraș, calupurile grotești din ciment, care demult au năpârlit, au luat locul imobilelor de stil, cele care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
iubit, să uit de-a ei chemare. Celebre în acei ani au fost și : Garoafa ce mi am pus la butonieră, Plâng trei corzi de balalaică, Să-mi dai batista ta ca amintire, Ai adormit, crâșmare, la tejghea, Într-o prăvălioară undeva, Povestea unui pierde-vară sau Să pui ca semn o floare la fereastră. Din păcate însă, timpurile și gusturile publicului chiar încep să se schimbe dramatic, compozitorii de tangouri fiind tot mai puțini, iar oricât de suave și încântătoare ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ceva interdicția nu va fi ridicată decât în 1867. Orașul vegeta uitat de lume. Tocmai de aceea a putut vedea vicontele fantome trecând în amurg pe străduțele urât mirositoare. "Un cimitir în mijlocul deșertului"? Doar niște bazare boltite și infecte, câteva prăvălioare infecte și, "din când în când, câte o cavalcadă prin deșert: ienicerii aducând capul vreunui beduin sau jeluind vreun felah". Marasmul afacerilor dă un pic de culoare tenului saturnienilor. Flaubert va fi mai puțin tributar conjuncturii. Ajunge în 1850 într-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
compensație complexul olfactiv agreabil. Tămâia e contraponderea mirosului de urină. Iasomia, santalul, scorțișoara, floarea de portocal, șofranul, măghiranul, mărarul: toate nuanțele de efluvii. Cu ochii rămași frustrați din cauza interdicției de reprezentare, mahomedanul își ia revanșa prin intermediul papilelor și al nărilor: prăvălioarele cu mirodenii oferite cu zecile trecătorului sunt bufeuri de miresme, de defulări neobișnuite de care poate profita chiar și nordicul cu nările lui anesteziate. Ca să nu mai vorbim de piramidele de ceapă, de ardei și de tomate, ridicate de-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
frig, zăpadă, zile scurte, colinde, brazi împodobiți, sarmale cu mămăligă, cu țuică și cu vin, sănii cu zurgălăi, plugușor cu buhai, luminițe pe la toate ferestrele și pe toate străzile, sate-târguri de Crăciun apărute peste noapte în toate orășelele, cu multe prăvălioare împodobite și luminate festiv, unde miroase a vin fiert, cârnați și cozonaci. În anii copilăriei mele, iarna, în ajun de sărbători, mergeam și eu cu steaua și împreună cu alți câțiva copii de vârsta mea, cântam colinde pe la casele prietenilor, cunoscuților
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și om de meserie al lui Gherea la restaurantul gării Ploiești, cele bru prin sarmalele lui, pentru care se ostenea lumea să vie cu trenul de la București; cum și, mai ales, de exce lenta reputație de care se bucura ospitaliera prăvălioară a „madamei din pasaj“, cu plăcintele ei de casă, cu brânză, cu vișine, cu mere sau cu cremă de vanilie, și cu cornurile ei calde cu nuci (un leu cincizeci cornul de o jumătate de kilogram) care Îmbălsămau tot pasajul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lacrimile. Cum, de altfel, bănuiam că o să se întâmple, obloanele cizmăriei sunt trase. Ce ne facem? Mircea zice Io-l cunosc pe nea Tomiță, las că-ncerc eu să-l scot din casă, să-i explic ce și cum. Mica prăvălioară în care lucrează omul se găsește chiar în locuința sa, pe strada mare. I-am auzit pe-ai mei că domnu Toma scăpase de, de..., e un cuvânt greu, pe care nu-l înțeleg și fiindcă nu-l înțeleg îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ne ocrotea și ne adăpostea, încât îmi venea să stau de vorbă cu ea și s-o drăgălesc, să-i spun vorbe mângâietoare, s-o sărut și s-o îmbrățișez ca pe o persoană reală, întocmai cum procedase Hagi-Tudose cu prăvălioara lui. Tu ce mai faci, drăguțo? Cum te descurci? Vântul ăsta zăpăcit ți-a stricat puțin toaleta dichisită, realizată cu o artă desăvârșită de inegalabilul maestro Tiron? Da, da, da. Ai dreptate. Așa e. Dar nu fi tristă, drăguțo, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de oră - exclusiv cu oamenii pe care i-am „prins” astfel de-a lungul anilor în plasa simpatiilor mele de pieton sentimental, spațiu al unor conexiuni afective cu obiect efemer, înfiripate instantaneu, dar neînchipuit de durabile. * Printre lucrurile rămase de la prăvălioara pe care părinții Doinei o ținuseră în primii ani de după război (dar la care trebuiseră să renunțe, ca să nu-și creeze probleme) se afla și un mic stoc de cutii cu scobitori marca „Sun”, „made in Romania” după „American fashion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]