121 matches
-
la maximum unul de altul în lături) - la spoitori - din (paleo)grecescul (σ)πιθαμή [(s)pithamí̱] • (I) KHOTI < (e) khoti (coasta - la ceaonarii din Calvini, Brăila, Tecuci, Toflea), khocin = kòsta (coasta, la spoitori) • (I) PRAMATǏ < (i) pramatǐ/pramaći, (e) pramatǐ/pramakǐ = màrfa (marfă - la gaborii bumbăcari, la ursarii din Slobozia Bradului - din neogrecescul pra(gh)matía "marfă") • (I) BUKHUNI GOJ (literal “cârnat de ficat” = lebăr, maioș - la rromvlahii
CONTRIBUȚII LA CONSTRUCȚIA ADITIVĂ A LIMBII RROME A REUNIUNII de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372397_a_373726]
-
lături) - la spoitori - din (paleo)grecescul (σ)πιθαμή [(s)pithamí̱] • (I) KHOTI < (e) khoti (coasta - la ceaonarii din Calvini, Brăila, Tecuci, Toflea), khocin = kòsta (coasta, la spoitori) • (I) PRAMATǏ < (i) pramatǐ/pramaći, (e) pramatǐ/pramakǐ = màrfa (marfă - la gaborii bumbăcari, la ursarii din Slobozia Bradului - din neogrecescul pra(gh)matía "marfă") • (I) BUKHUNI GOJ (literal “cârnat de ficat” = lebăr, maioș - la rromvlahii din Dumbrăveni - Sibiu ) • (I) RATTUNI GOJ
CONTRIBUȚII LA CONSTRUCȚIA ADITIVĂ A LIMBII RROME A REUNIUNII de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372397_a_373726]
-
ași începe odată serviciul ca să mă pot odihni și eu puțin”. Oare ce numești odihnă? Cafeluțele și bârfa de la serviciu? Doar ai ocazii pentru ele, chiar mai abitir, și-n concediu. Un copil neobișnuit cu munca va deveni „o dulce pramatie” la maturitate. Tocmai bun să folosești pila și telefonul pentru un job bine retribuit unde să nu facă nimic. Este „motorul” care împinge înainte capitalismul. Deci tot muncește „din greu” să împingă la deal capitalismul. Nu-i oare mai logic
COPII NOŞTRI-NVAŢĂ CARTE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346949_a_348278]
-
-și umple casa cu prunci. Hotărând că fata lui cea mare merită șansa la o viață mai bună, tata se dăduse peste cap să îi găsească o gazdă, pentru că în cămin avea toate șansele să nimerească în cameră cu vreo pramatie de fată. În cele din urmă, reușise să găsească o fostă profesoară de matematică, dispusă să ia în chirie o studentă, o bătrână uscată, care fusese atentă mai mult la borcanele și sacoșele cu care mama îi umpluse cămara, decât
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
Era, acesta, debutul erei istorice a mulțimilor. Noua eră a alimentat constant utopia egalității. Prin contrast cu cetatea ideală, a egalității, burghezul a atras toate criticile și tot disprețul. Acesta este eroul preferat de Balzac, înfățișat în forma parvenitului, este pramatia lui Stendhal, ori filistinul lui Marx. Literatura și filosofia au contribuit în mod hotărâtor la impunerea acestui portret în aquaforte al burghezului. În contrast cu noblețea de caracter a aristocratului ori a cugetătorului, burghezul este meschin, obtuz și diform. De la stânga la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1986, București), dramaturg. A debutat în 1957, la Teatrul Armatei, cu piesa Casa liniștită, salutată de I. M. Sadoveanu și Ion Șahighian. În anii următori i-au fost reprezentate piese într-un act, ca Adevărul din zori (1977), Anotimpuri (Niște pramatii de îngeri) (1977), Busola (1979), Călătorie în doi (1980), O chestiune de onoare (Poansonul) (1981), Și mulțumesc pentru crizantemă... (1981), precum și compuneri mai lungi, printre care Moștenitorii, Șoc la mezanin, Pragul invizibil, Radiografia, Un rulment numit Calypso (1977). A scris
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
etc. Piesele lui Ș., conformiste ideologic, nu excelează nici prin construcția unor situații și personaje, nici prin tensiunea ideilor, meritul lor constând în câteva rezolvări comice insolite și în hazul unor replici. SCRIERI: Adevărul din zori, București, 1977; Anotimpuri (Niște pramatii de îngeri), București, 1977; Un rulment numit Calypso, București, 1977; Busola, București, 1979; Călătorie în doi, București, 1980; O chestiune de onoare (Poansonul), București, 1981; Și mulțumesc pentru crizantemă..., București, 1981; Hotelul astenicilor, București, 1982; Salopeta, București, 1982; Pensiunea doamnei
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
1975; Mateiu I. Caragiale, Pajere - Aigles royaux, ed. bilingvă, București, 1983; Anotimpurile poeziei românești - La Poésie des saisons, ed. bilingvă, îngr. trad., București, 1984; Marivaux, Joaca de-a amorul și de-a întâmplarea, București, 1996, Încercarea, București, 1997, Travestirea sau Pramatia pedepsită, București, 2000; Jean Anouilh, Euridice, București, 1999; Voix et voie de la poésie roumaine - Glasuri și popasuri ale poeziei române, ed. bilingvă, București, 1999; Fernando Arrabal, Scrisoare de dragoste, București, 2000. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Poezii”, CNT, 1966, 1; Negoițescu
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Pe la noi, dacă ai trecut de douăzeci fără să-ți iei nevastă - cu forme legale au ba - se crede că ai vreo stricăciune: la cap, la trup, la suflet, la toate trei; nimeni nu te privește cu ochi buni. Așa că pramatia și-a strecurat otrava unde trebuie. Mă Întrebam până acum câteva minute de ce și Între timp cred c-am dibuit și răspunsul: Foiște, lua-te-ar dracu’, Îmi citești scrisorile. Dacă te prind că le păstrezi, pun Poliția pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai pomenise În glorioasa istorie a Armatei ca două scursuri de soldați cu foamea-n gât să se apuce, Înarmați și cu muniție de război În Încărcător, să cerșească de mâncare civililor care cine știe ce părere Își făcuseră despre cele două pramatii și rușini ale speciei umane. În condiții normale, de război, ar fi fost Împușcați scurt, fără multă vorbă și fără milă; așa, Însă, aveau numai de petrecut zece sau cinsprezece ani Într-o pușcărie militară unde urma să fie sodomizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o cameră de locuit, mai curând decât să investigheze și să amplifice confesiunile sau să sugereze o terapie pentru ceva care nu era sigur că e boală. Nu amintea niciodată neplăcuta întâmplare. Dar înregistra, bineînțeles, totul, milostivul psihiatru. Mama răniților, pramatia umanistă! Ăștia, profesioniștii derutei, n-au nevoie de prea multe vorbe ca să-și recunoască clientul. Se uită pe fereastră, admiră peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
matematică Purcea se știa de ani de zile că se mulțumește doar cu baxuri de vin, whisky ori cafea, pe care le revindea în buticul său personal. La final toate părțile erau satisfăcute, cont ținând că sindicatul părinților își vedea pramatiile - care tot anul trăseseră la măsea și bătuseră cluburile de hip-hop - cu absențele motivate și cu nu mai mult de trei puncte scăzute la purtare. O singură dată a fost serios fisurat paradisul de la „Traian Vuia”. Într-o zi geroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a luat somnul! Nu mai primește și nici nu mai dă nimic! Și doar l-am avertizat, măgarul, să nu-și mai toarne votcă în bere, pe căldură. Asta, chiar că nu se scuză. Individul este, cu alte cuvinte, o pramatie! O secătură! O scursură, sub orice critică! O otreapă! O zdreanță! Un golan! Un jeg! A-ha-ha-hai dreptate, cască și Fratele, vag aprobator. Așa-i Silică. Irecuperabil. Îți bag o inferență? Tot ce nu te omoară, te face dependent! Suntem produșii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prietinile ei la pocăr. Făcea cu rându, o dată pe lună îi venea și lu madam Ioaniu rându să primească : — Mâine, joi, să nu vii, îi zicea, că mâine vin fetele pe la mine... Așa-i, joi vin fetele la Muti, râdea pramatia de gineri-su. Râdea de ele, că ele tot își mai zicea fete și ajunsese babe. Da lor puțin le păsa, ele-și vedea de pocăru lor ; toată viața lor jucase pocăr, și când a venit comuniștii și le-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ele. Mai era două, la ușa din față, p-alea le-a scos chiriașii. Le-a băgat lor chiriași când era Ioaniu la zdup, d-ajunsese Ivona și madam Ioaniu și Tudor ăla micu într-o chichineață de la mansardă. Și pramatia de Niki tocmai atunci își găsise să plece la o Matracucă. O vreme madam Ioaniu a zis c-o să puie la loc felinarile când o să scape de chiriași ; p-ormă a mai îmbătrânit și ea, p ormă a plecat și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-a fost în adăpost, că peste adăpost a căzut bomba. O sută de morți, ba mai mulți, câți a fost, da madam Ioaniu, norocoasă, a scăpat. O scosese dân București Ioaniu, și pe ea, și pe Ivona, și pe pramatia de Niki. Știa el, Ioaniu, c-o să vie avioanele, că doar era colonel, era general, el știe ce mai era, și tocmai acolo lucra, cu telefonu și cu telegrafu. D-aia l-a și-nhățat comuniștii și l-a vârât la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gândit baba când i-a zis ei toate astea ! Da vezi că știa ea ce știa, că pân-la urmă timpu rezolvă toate. Și pân-la urmă tot a luat ea pensie de pe urma lu bărba-su. Și Tudor tot a terminat școala, și pramatia de gineri-su tot s-a lăsat de Matracucă și s-a întors acasă. Are el alta acu, da se cheamă că s-a întors acasă, măcar că stă ca pe ace. Îl vezi că stă ce stă și odată își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
baba a stat, și-a vorbit, și-a vorbit, că ce și-a zis ? Și-a zis că ea multe zile n-o să mai aibă, și pe băiat n-o să mai apuce să-l vază. Că mă-sa, Ivona, și pramatia de ta-su, ăștia o să mai dea ochii cu el, pân Germania, pân Austria, pân America - pe unde-o mai fi, el știe. Da dintre toți numa ea n-o să mai ajungă. Aș vrea să cred, Vica, dar nu știu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lua un hiposerpil, să nu mă lovească aci, Doamne-ferește, damblaua ! Că mi vâjâie urechile, de nici nu mai știu de mine, și asta, uite-o ce toacă-nainte ! Uite-o ce nu-i mai tace gura ! Că d-aia și pramatia de Niki nu stă p-acasă ! De gura ei, care nu-i mai tace, d aia fuge-mpușcat ! Nu sunt îngrijorată, pentru că ce i-a mai rămas altceva, săracul, decât partidele de tenis și puținele momente, ca cel de azi, când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar dracu-n otrăvile alea cu care umbla, c ajunsese pe mâini tot o rană. Da la chenzină, uite-așa venea, cu toți banii ! Na, ia-i ! zicea. Și mi-i punea toți în mână ! Păi unde-l vezi pe pramatia de Niki să facă asta ? Vezi că mai are și lighioana bătrână dreptate : tu știi numa să te plângi de mine, zice, da dac-ai vedea ce face alții ! Că venea el cu chenzina-n mână ? Venea ! Na, ia-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spun și dumitale ce scrie... Iote-l, că n-a apărut ! Da avu noroc Ivona, că-n loc să vie-napoi cu coada-ntre picioare, veni cu scrisoarea lu fi-su ! Și odată i-a trecut toate ! A uitat de Pramatie, a uitat de gărgăunii ei... Păi, ce s-a prăpădit și ea, și mă-sa ei după băiat ! Se lăsa pe ele, și tot ce avea mai bun, pentru Tudor ! Și ăla, un mofturos și un lingav... — ...o lună dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vezi, că nu-ți vine să toci, că nu știi cum ți-o fi, Doamne ferește, sfârșitu ! Așa și Ivona : d-aia s-o fi făcut mai cărpănoasă ! Că-i merge ei gura, și Niki-n sus, Niki-n jos, da știe că Pramatia o duce de nas ! Păi, că tu pui deoparte, să ai d-un boilăr, d-o boală, Doamne ferește, d-o nenorocire, și el o-ntinde cu banii, la Matracucă ! ? ! Că asta pui capu jos că a făcut-o ! Da ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să vezi că tot aia e ! Ca Ivona, păi că n-o vezi ? ! Singură-n toată casa pustie, c-afară se face noapte, și-aici troznește toate de zici că, Doamne ferește, umblă strigoii ! Da ea stă și-l așteaptă pe Pramatie cu masa-ntinsă ! He-he-he, mai bine-aș zice că l-a așteptat ! Da pân la urmă tot și-a luat seama ! Pân la urmă tot a zis : Să te-nveți minte, Pramatie, dacă stai cu Matracuca și nu te-nduri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strigoii ! Da ea stă și-l așteaptă pe Pramatie cu masa-ntinsă ! He-he-he, mai bine-aș zice că l-a așteptat ! Da pân la urmă tot și-a luat seama ! Pân la urmă tot a zis : Să te-nveți minte, Pramatie, dacă stai cu Matracuca și nu te-nduri de ea, și nu mai știi c-ai și tu pe lume o casă și o nevastă ! Că te duci acolo, trap-trap, da p-ormă vii tot la mine, io să te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
perspectivă să se contureze totul, Dimineață pierdută nu prezintă un moment sau o secvență temporală dislocate, prin propria importanță, de restul. În lumea multiplanară și multifațetată a cărții, decesul capului Coroanei e la fel de important ca întârzierile, din epoca socialistă, ale „pramatiei“ de Niki, rătăcirea portofelului care o aduce pe Vica la disperare, în dimineața sâmbetei romanești, ori milităria pe care a aplicat-o, cât a trăit, Sofia Ioaniu într-un menaj destul de complicat. Interesați și amuzați de „mahalagismul suculent“ al personajului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]