121 matches
-
contacte frecvente, prietenoase și - posibil - datorită ieșirilor la un pahar sau la cină după program, acel non-membru începe să fie gratulat cu toate picanteriile verbale ale grupului: glume fără perdea, înțepături care folosesc cuvinte considerate altminteri inacceptabile („Linda, ești o pramatie de femeie!”), iar adresarea obișnuită este pigmentată de cuvinte vulgare și dure. Utilizarea acestui tip de limbaj reprezintă, de fapt, un semn de încredere din partea grupului - „Știm că tu înțelegi umorul nostru și că faci parte din grupul nostru șmecher
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
bolii ei, dar că nicio clipă nu a fost vorba despre un volum de dialoguri. "Înseamnă atunci că toată povestea a fost inventată de neobositul doctor Sinus! Pentru a pune presiune pe intelectualii "lui". Trebuie să retezi orice relație cu pramatia asta! Să plecăm din baraca asta, să ne ducem la Colombes! La Colombes!" Cele trei surori ale lui Cehov răspund în ecou: la Moscova, la Moscova, la Moscova! Asta înseamnă, pentru ea, Colombes, este Moscova ei! Și acum negrul. Negrul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
gura căscată. A fost invitat pe Arte la o dezbatere despre Orientul Apropiat: "O emisiune cu participarea lui Ariel Sharon în direct de la Zidul Plângerii." "Îmi vine să cred că e o farsă, spune ea depășită. Încă o lovitură a pramatiei ăsteia, pun pariu! Fără el, Arte nu l-ar fi descoperit niciodată pe acest Spinoza din Gennevilliers!" "Participă și Sinus..." Însă tu nu! Tu nu!" O voce extra-campină, imediat decalată față de fierbintea lor dispută, îi spune: "Vorbește-i, trebuie să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lotul mistico-legionar", chiar cu prețul închisorii. El însuși mărturisește într-o scrisoare trimisă publicistului Victor Rusu la începutul lui '89: "Eu unul nu vă ascund, că mă rog și pentru evreii omorâți în pădurea Jilava și pentru legionarii asasinați de pramatia de Carol al II-lea". Ba mai mult, în repetate rânduri (în aceeași scrisoare trimisă publicistului Victor Rusu, în schimbul de scrisori cu Alexandru Mirodan, în Autobiografia sa din Arhiva Mănăstirii Rohia) cere evreilor plecați din România să aibă o atitudine
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
aventura nefericită a cărții cu care ar fi trebuit să debuteze. Timp de nouă ani "Anatomia unei negații" (despre scrierile românești ale lui Eugène Ionesco), în ciuda referatelor favorabile, este îngropată prin contribuția unor I. D. Bălan (vicepreședinte CCES), Mircea Sântimbreanu ("altă pramatie ideologică"), Valeriu Râpeanu (maestru al tergiversării), Dumitru Popescu zis Dumnezeu, căruia tânărul autor, disperat, i se adresase în scris. Marin Preda, directorul "Cărții Românești", îl refuzase din start, căci fiind vorba de Ionesco, nu putea trece peste faptul că dramaturgul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
New York-ul și înaintând spre interiorul țării. La New York era oceanul și deci avea oricând posibilitatea de a se întoarce în patrie.” După un marș scurt și un popas la un han unde face cunoștință cu Robinson și Delamarche - două pramatii care ar trebui să-i inspire tot atâta încredere cât Spânul lui Harap Alb - Karl Rossmann decide să nu se îndepărteze prea mult de port. Noii lui tovarăși îl împing însă înainte, ba chiar îi cară pe rând geamantanul, explicându
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
pe care scriu neglijent necunoscut despre trecere O aventură teribilă este păstrată și ultima notiță privind vânzarea tabloului „Paisprezece floarea-soarelui într-o vază” către Galeria Națională din Londra - familia Van Gogh a vândut pânza artistului blestemat muzeele celebre colecționarii pătimași pramatiile din lumea întreagă marea piață liberă nu-și revin în fața măiestriei nebune a pictorului de-a preface în infinit câmpul (cu tot cu splendoarea lui) spre a răsădi infinitul în vază în sufletul lumii (de fapt) aproape două secole mai târziu cu
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
urâtă de către adolescentul de 1.85 m., cu trup puțin. Tatăl este absent (vom vedea de ce). Bunicul, Grig, e prietenos. Însă ura lui Matei nu poate fi domolită. Apar caracterizări poate pripite, în orice caz dezagreabile, pe axa fiu-mamă: "Riri! Pramatia. Bestia. Nemernica. Năpârca." Bunicul conciliant intervine pe lângă nepot și încearcă să rezolve lucrurile. Nu știm exact ce face, dar pare eficace: "Ieși din încăpere, ca să nu-l audă Matei. Ce vorbi cu ea, nu se știe, cert e că, de cum
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
Dar ce caută un vultur într-o casă de om? se întreabă, uimit, cititorul. N-a fost atent. Pur și simplu, s-a întâmplat ca o vulturiță rănită să fie adăpostită și apoi îngrijită de protagonistul romanului. E clar că pramatia de mamă nu poate interveni în această relație afectivă, chiar dacă are intenția scârbavnică de a o rupe. Dejucându-i planurile, Matei și vulturița Kara, iată, s-au regăsit. Happy-end: Matei își mângâie zburătoarea și "încălzindu-se amândoi, ațipiră". E numai una
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
de fantoșe care vor fi învățat să se îmbrace corect, dar care la prima clipă de neatenție sunt gata să fure ceasul partenerului de dialog? Cu niste specimene care, aflate în misiuni oficiale, cer burse de studii în străinătate pentru pramatia de fiu care, acasă, are mari probleme cu buchisirea alfabetului? Dea Domnul să exagerez, insă tare mi-e teamă că pantă pe care s-a pornit prin afișarea acestui dispreț visceral pentru cultura se va termina rău de tot pentru
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
cea pe care continuă Aristarcul, vom observa că nici colaboratorii nu stau prea bine la capitolul corectitudine gramaticală. Astfel, Radu Drăgan, în tableta Dezgustul, sau pune punctul pe prea puțini i, sau pe prea mulți: "Miticii lui Caragiale erau niște pramatii simpatice; Miticii anului 2007 sînt mahalagii (sic!) epocii comuniste ajunși miliardari, prim-miniștrii (sic!) și președinți ai unei țări europene doar cu numele." Dezacorduri pentru care elevilor de gimnaziu li se scade drastic nota abundă în micul text: "Franța, al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
spui Kogălniceanu, P.P.Carp, Marghiloman, Manoilescu - ți se pune eticheta de Nicador sau Decemvir. Te declari admirator de metafore blagiene și indiferent la dadaism - ești taxat de reacționar, iraționalist, xenofob și codrenist. Spui despre Belu Zilber că a fost o pramatie duplicitara și un omnidelator iresponsabil (cum, de altfel, chiar el însuși se cam definea) - devine că rivalizezi în intenții cu asasinii lui Iorga. Ș.a.m.d." Dan C. Mihăilescu este spaimă corectorilor conștiincioși. El folosește adeseori cuvinte românești inteligibile, dar
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
tineri" (p. 179). Din patria mică fac parte Noica, Cioran, Dragomir sau Creția, cărora autorul le dedică multe din paginile volumului (alături de episoadele de un haz uriaș avîndu-l ca protagonist pe Andrei Pleșu), pe cînd din marea patrie fac parte pramatiile, politicienii și impostorii, cu tot cortegiul de umilințe și frustrări pe care prezența lor i le-au provocat diaristului de-a lungul timpului. „Rentabilitatea binelui", una din temele care îl preocupă îndeosebi pe Gabriel Liiceanu, revine regulat în paginile cărții
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
nu mult după aceea, după primele alegeri falsificate, Adrian Nastase și-a dat demisia din Colegiul Director al FSN și a devenit Ministru de Externe, până la alegerile din anul 1996, când a câștigat alegerile "Opoziția", în frunte cu o altă pramatie: Emil Constantinescu. În același timp, Adrian Nastase a fost și deputat în Adunarea Națională. După 1990, Francmasoneria și-a făcut simțită prezența în România, ca de fapt în toate celelalte țări "eliberate de comunism" din Estul Europei. Această prezenta timpurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
printre mese adunînd paharele goale, preluînd comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba, uitau cu toții repede, a doua zi istoria se repeta, o luau de la capăt, asta era viața lor, treaba mergea ca unsă, asta era Rusia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
privatizăm Gulie, societatea se mișcă, și noi o să ne mișcăm odată cu ea, m-am săturat de vîslit împotriva curenților, vreau să fiu un om normal, Tîrnăcop, a zis. — E momentul să intre în politică, are stofă, zice Curistul. Cu toate pramatiile alea, spune Dendé, nici în ruptul capului. Nu te ambala, Gulie, ce, nu-l cunoști pe Roja? E schimbător ca vremea, ce l-ar costa să pună lacăt șandramalei și să-și urmeze instinctul? Nu-i așa de simplu, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de ele, cea mai bună dovadă că ești un dulce, zice Dendé, un adevărat om de zahăr. Curistul își scarpină gîtlejul, cu voi nu mai am ce să discut, și începe să tușească de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine murdar cu blana încîlcită trece pe lîngă ei ca o săgeată scoțînd un lătrat scurt speriindu-l. Nemernicilor, își iese cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
i-ar fi scos pe toți din morminte, regaliști, conservatori, țărăniști, liberali, comuniști, le-ar fi zdrobit oasele pînă s-ar fi ales praful din ele și ar fi desființat apoi meseria de politician în România. Le știu pe toate pramatiilor, le-am trăit majoritatea pe propria-mi piele, iar pe restul le-am citit în cărți, cu toate astea halal consolare, pînă nu i-ar fi văzut pe toți scoși din istorie. Ăsta era singurul lucru pe care și-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Poștașul, odraslă de legionar sau securist, pentru mine e același lucru. I-am dus corespondența Bătrînului mai bine de zece ani în apartamentul din Ștefan cel Mare, cu mîna pe inimă îți spun că l-a crescut ca pe o pramatie răzgîiată despre care n-am auzit pe nimeni să spună vreo vorbă bună. Dacă acum o să aibă parte de niște zile fripte, să nu-ți faci probleme pentru că le merită din plin. De fapt știi tu mai bine decît mine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aștepta puțin înainte să luați o hotărîre finală. Am așteptat destul, zice Roja. Și tot nu s-a întîmplat nimic, nici după ce a curs atîta sînge. — în plus, dacă totul va fi făcut cu cap, vă garantez eu că toate pramatiile astea o să moară de oftică atunci cînd o să-și dea seama că în stradă s-au aflat și revoluționari pe bune, poate chiar eroi adevărați. — Eroi? Revoluționari? Unde? întrebă Roja, simțind că vocea începe să-i tremure, că vorbele i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe Petra, editoarea mea adjunctă, ținând un toast: „Pentru soțul Lisei Bradford care a lăsat-o gravidă și ne-a scutit pe noi să mai tocmim un ucigaș“. Apoi cineva spuse: „Ar trebui totuși să ne pară rău pentru biata pramatie“, iar secretara mea, secretara mea, a răspuns: „Mda, dar nu prea rău“, apoi toți au râs și au aplaudat. —Lisa, e groaznic ce ți s-a întâmplat!, am exclamat. Dar ea nu m-a auzit. —Mă urăsc toți! Tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
prietinile ei la pocăr. Făcea cu rându, o dată pe lună îi venea și lu madam Ioaniu rându să primească : — Mâine, joi, să nu vii, îi zicea, că mâine vin fetele pe la mine... Așa-i, joi vin fetele la Muti, râdea pramatia de gineri-su. Râdea de ele, că ele tot își mai zicea fete și ajunsese babe. Da lor puțin le păsa, ele-și vedea de pocăru lor ; toată viața lor jucase pocăr, și când a venit comuniștii și le-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ele. Mai era două, la ușa din față, p-alea le-a scos chiriașii. Le-a băgat lor chiriași când era Ioaniu la zdup, d-ajunsese Ivona și madam Ioaniu și Tudor ăla micu într-o chichineață de la mansardă. Și pramatia de Niki tocmai atunci își găsise să plece la o Matracucă. O vreme madam Ioaniu a zis c-o să puie la loc felinarile când o să scape de chiriași ; p-ormă a mai îmbătrânit și ea, p ormă a plecat și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-a fost în adăpost, că peste adăpost a căzut bomba. O sută de morți, ba mai mulți, câți a fost, da madam Ioaniu, norocoasă, a scăpat. O scosese dân București Ioaniu, și pe ea, și pe Ivona, și pe pramatia de Niki. Știa el, Ioaniu, c-o să vie avioanele, că doar era colonel, era general, el știe ce mai era, și tocmai acolo lucra, cu telefonu și cu telegrafu. D-aia l-a și-nhățat comuniștii și l-a vârât la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gândit baba când i-a zis ei toate astea ! Da vezi că știa ea ce știa, că pân-la urmă timpu rezolvă toate. Și pân-la urmă tot a luat ea pensie de pe urma lu bărba-su. Și Tudor tot a terminat școala, și pramatia de gineri-su tot s-a lăsat de Matracucă și s-a întors acasă. Are el alta acu, da se cheamă că s-a întors acasă, măcar că stă ca pe ace. Îl vezi că stă ce stă și odată își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]