74 matches
-
ni se pare că fotografiile trimit mai degrabă la pictorii ruși, de dinainte de avangardă, care descopereau peisajul stepelor și ritualurile comunitare, precum cel al înmormântării. Or, într-o astfel de imagine, convoiul mortuar al lui Gheorghe Fikl este dominat de praporii înghețați în văzduh, iar orizontul galben al câmpiei, pe care acesta trece, se prăbușește brusc într-un haos albastru, de cer prăfuit. Casele de la Socolari, unde mai mulți artiști timișoreni și-au găsit refugiu de vacanță și de lucru, parcă
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
peisaj teluric mai mult decît transcendent, în care mizeria umană, neîndrăznind parcă a-și ridica privirea spre ceruri, se aliază cu superstiția: "...noroi gri noroi greu noroi/ suflete obosite ca pietrele stau sub el cu mîinile/ ridicate purtîndu-mă ca un prapor/ eu umbră/ căzută pe spinarea Tisei adun bucăți de țară:/ aici stau și scriu pe crucea morților în timp ce/ Dumnezeul împarte lumina precum porții de pîine:/ aici unde El a semănat oameni și legi nescrise/ pomi animale grîne și vise/ lupul
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
tricorn intru albire, Tabarro, Pantalone ori poate Pulcinella, mai bine Colombina, Brighella ori Farfalla? Din tot ce văd doar plânsul nu-i o mască, pe fata mea suspina chiar tinerețea noastră! De cârnelegi eu mă despart duios, în mine-apun toți praporii sfios! Și-n Styx nu mă arunc! 19 De când te caut, o, Shangri-La scumpă! Aici e Paradisul pe pamant? Ianuarie se-aplecă spre Tibet, lumina-i grea! Se duce ceață, iarna-i devo rata de lupi înfometați! Ce karma grea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
tricorn intru albire, Tabarro, Pantalone ori poate Pulcinella, mai bine Colombina, Brighella ori Farfalla? Din tot ce văd doar plânsul nu-i o mască, pe fata mea suspina chiar tinerețea noastră! De cârnelegi eu mă despart duios, în mine-apun toți praporii sfios! Și-n Styx nu mă arunc! 19 De când te caut, o, Shangri-La scumpă! Aici e Paradisul pe pamant? Ianuarie se-aplecă spre Tibet, lumina-i grea! Se duce ceață, iarna-i devo rata de lupi înfometați! Ce karma grea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
florii se ascund toți mirii! Plătesc cu viața prețul ostoirii, Greșalele iubirii-mi sunt iertate? Ostatic orb și sângerând năvalnic Voi părăsi Câmpia - pas prădalnic, Cu ochii goi, cu buzele de ceață! Voi pescui departe, fără zare, Voi înălța toți praporii-n mirare Sfârșindu-mă-ntr-o altă dimineață! De dor nebun ascund Melanholia, Jertfire sugrumată! Ce durere... Sunt priponit de umbră și tăcere: Străluminat sonet, îți duc solia! Nu-mi pasă! Cred în visuri efemere, în zbor semeț înalț zădărnicia... Am vrut s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tricorn intru albire, Tabarro, Pantalone ori poate Pulcinella, mai bine Colombina, Brighella ori Farfalla? Din tot ce văd doar plânsul nu-i o mască, pe fata mea suspina chiar tinerețea noastră! De cârnelegi eu mă despart duios, în mine-apun toți praporii sfios! Și-n Styx nu mă arunc! 19 De când te caut, o, Shangri-La scumpă! Aici e Paradisul pe pamant? Ianuarie se-aplecă spre Tibet, lumina-i grea! Se duce ceață, iarna-i devo rata de lupi înfometați! Ce karma grea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-l dăduse călugărul la despărțire, tocmai pentru că obiectul nu făcea parte din tărâmul său. Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
imaginile pentru o posteritate care ar putea să-l înțeleagă mai bine. Undeva împăturește o umbrelă sau o despăturește, în fapt, vom afla ceva mai încolo, probează (dacă puteam spune așa) funcționalitatea unei idei care se vizualizează apoi în celebrii Prapori. Și, iarăși, ne întoarcem la caietele sale de note, la scrisul nervos, rapid, să nu scape ceea ce ar trebui să se întoarcă pe pânză sub forma acelor culori zburătoare pe care leam putea regăsi în țesăturile tradiționale românești. Exemplarele din
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
Și, iarăși, ne întoarcem la caietele sale de note, la scrisul nervos, rapid, să nu scape ceea ce ar trebui să se întoarcă pe pânză sub forma acelor culori zburătoare pe care leam putea regăsi în țesăturile tradiționale românești. Exemplarele din prapori, expuse aici, au ceva din câmpiile care zboară halucinant, printr-un amestec, propus cu acribie, de culori ce se țes natural, deși exercițiul se subînțelege cu precizie. Scriam la începutul acestui text despre școlile pe care le-a parcurs Horia
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
între ei se clătina, pe trupul nevăzut, o ceafă cu șuvițe mânate de la o tâmplă la alta ca să ascundă țeasta goală și care acum erau căzute în bernă, scuturându-se marțial la fiecare pas. Nărăviți la pomeni, săracii purtători de prapori arborau un aer profesional. în biserică fiecare găsi ceva de făcut. Cu fața brăzdată de riduri, un omuleț stingea din când în când lumânările arse. Când, cu glas înalt, preotul cântă „Veșnica pomenire”, toți dădură năvală să salte masa plină
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
felul lui, mai mult după cum bănuia. Mai prindeam și Radio București, care uneori se auzea destul de bine. Am stat în pădure până când cineva a strigat că vin românii și atunci am ieșit cu toții, cu căruțe, cu copii, cu steaguri, cu prapori, cu tot calabalâcul. Tata, care nu se astâmpăra, fusese de câteva ori în sat să vadă dacă pleacă ungurii, dacă vin românii. Au tras după el și noroc că a alunecat, altfel n-ar fi scăpat cu viață. Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-l dăduse călugărul la despărțire, tocmai pentru că obiectul nu făcea parte din tărâmul său. Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
caiafa durerii mele, Arcușul limbii sale, aidoma unui pendul mișcat de la dreapta la stînga, așa cum se sfințește altarul, așa cum se stropește mormîntul, Începe să dea În vileag ineditele taine. O, cît mai aștept ca poetei bătrîne să i se rupă praporul harului și să fete!, să-i smulg din vintre facerea poemului, jalea de mătase. PÎnă am intrat În trupul ei răsărise soarele, pînă să-mi fac cruce de trei ori pielea mea era toată scrisă cu slovele celui mai strălucitor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Lena din mormânt zicea: ‐“Blestemată să fiu eu, Vai pentru blăstămul meu! și ca mine pe vecie Fie blăstămată, fie Orice mamă s‐ar afla Pe copil a‐și blăstăma! Fie dânsa blăstămată, N‐aibă pace nici‐odată, N‐aibă prapori la‐ ngropare, Nici popă la comandore! Vai de‐ aceea mamă care, Blastămă fără mustrare Pe copilul ei, căci ea Blastămă pe fiul său 112 Dar pe dânsa Dumnezeu!» Din Mari scriitori români pag. 29‐30. INIMA MAMEI (După o legendă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
orașului, chiar dacă mașina ta e aceeași Skoda 124 S. S-a hotărât iarna trecută... În Piața Revoluției, fotografiile color ale morților, atâția câți s-au nimerit cu treburi și În bătaia gloanțelor la București ori Timișoara, luceau stins ca niște prapori În brazii tineri din fața primăriei. Doi soldați și trei civili. Cinci eroi la un oraș cu o populație de peste o sută de mii de locuitori. Cam cât curaj revine pe cap de locuitor? Aleea Recunoștinței, lungă de vreo sută optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și reciproca ar putea fi valabilă: l-aș putea iubi, dar nu cred că aș putea trăi prea mult cu el. 16. „Vis cu decan. Înmormântare mare. Profesor eminent. Colegi de la mari universități. Foști studenți, foști doctoranzi. După preoți și prapori, un rând Întreg de studenți poartă ca pe niște icoane cărțile profesorului. Restul mulțimii universitare ține În mâini, În loc de flori, studii și articole publicate de profesor de-a lungul unei vieți. Toate cu dedicații. Cam aceleași formule. O operă impresionantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare. Mereu egal cu sine În orice Împrejurare, privind totul cu o bunăvoință arogantă, cu o resemnare ironică, cuceritoare, deconcertante, În aparenta lor simplitate. Părea un prapor viu ieșit În lume cu bilet de voie pentru 24 de ore. O Învoire pe care orice regiment de Îngeri o putea acorda oricui, fără dispensă de „Sus”, pentru rezultate meritorii În pregătirea de luptă și politică, o dată la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
purtat în roabă de nepotul Sande și, după un timp, moare spunând doctorului: „Domnule, eu totdeauna am dus o viață independentă.” Fiii s-au împrăștiat demult, casa Moromeților trece în mâinile Titei, unicul copil rămas în preajma bătrânului țăran. Dispare, odată ce praporii flutură la poarta Moromeților, satul ca imagine a lumii statornice, arhetipale. Moromete tragic, omul unei civilizații care piere, trăiește de aici înainte în închipuirea fiului. Capitolul despre moartea lui Moromete e tot ce s-a scris mai profund, în legătură cu această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
ridichea își repede tăria-n sus, iar fasolea își năvălește puterea spre partea dimpotrivă; una-mpinge, alta nu se lasă; se-ncinge luptă cu iuțeală mare în măruntaie, cîrcei peste cîrcei, pînă se face încurcătură-n mațe, de se sparge praporul și se prăpădește omul de burdubarismos așa zic grecii la năprasnica asta de boală." Referirea la excrementum se face prin sinonimia specifică spațiului balcanic mai ales cînd e vorba de consum: după ce le-a explicat folosirea infinitivului cu valoare imperativă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
am gândit / Și-am socotit, / Că ne-i face-o nuntă mare / Da ne-ai făcut supărare. Că te-ai dus / Și ți-ai adus / Fat-aleasă / De mireasă / Pe șuierul vântului, / Din fundul pământului. / Druștele / Ți-s crucile / Sfeșnicul / Vătăjelul / Praporul / Ți-i nânașul / Mireasa ți-i clopotul, / Să se strângă norodul."89 Traiul zilnic se desfășoară în deplină comuniune cu viața cosmică, elementul universal fiind părtaș la trecerile și pe-trecerile lăuntrice: "Pământ negru mă hrănește, / Urâtul m-a-mbătrânit, / Că urâtul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se completează și cu alte elemente, ca nașterea la câmp. Tot În acest sens sunt prezente informații despre obiceiurile la Înmormântare. La Înmormântarea Anei, la prohod, participă tot satul. Romancierul fixează și aici toate elementele esențiale pentru un asemenea ceremonial: praporii fluturau alene În adierea de primăvară... tămâie și aducea În schimb valuri de miros dulce de flori de măr... preotul Belciug mormăia pe nas cântecele de Înmormântere sí scutura mereu cădelnița. Bun psiholog, Rebreanu surprinde gesturile, comportamentele actanților și mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Sărată Mârșani Seaca de Câmp Mihăiță Secu Milești Smârdan Mischii Tatomirești Moțatei Tălpaș Moțatei Gară Țărțăl Murgași Tiu Murta Vărvor Nedeia �� Vărvoru de Jos Negoi Veleni Obedin Zvorsca Padea �� Perișor Pielești Piscu Vechi Plenița Plopșor Podari �� Poiana Mare Popănzălești Potmelțu �� Prapor Preajba Predești Puțuri Radomir Radovan Rast Răcarii de Jos Rojiște Sălcia �� Scăești Seaca de Pădure Secui Siliștea Crucii Șopot Soreni Șimnicu de Sus Tămburești Teasc Terpezița Teslui Toceni �� Tunarii Noi Tunarii Vechi Țuglui �� Unirea Urzica Mare Urzicuța Valea lui Patru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/218693_a_220022]