125 matches
-
pe altar de jur împrejur. 14. Apoi din ea, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acopere măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele; 15. cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lîngă rărunchi. 16. Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mîncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului. 17. Aceasta este o lege veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
este la ușa cortului întîlnirii. 8. Să ia toată grăsimea vițelului adus ca jertfă de ispășire și anume: grăsimea care acopere măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele; 9. cei doi rărunchi, și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lîngă rărunchi. Preotul să ia aceste părți, 10. cum se iau de la vițelul adus ca jertfă de mulțumire, și să le ardă pe altarul pentru arderile de tot. 11. Dar pielea vițelului, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
vita care slujește ca jertfă pentru vină. Sîngele ei să se stropească pe altar de jur împrejur. 3. Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acopere măruntaiele, 4. cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului care va fi dezlipit de lîngă rărunchi. 5. Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină. 6. Toată partea bărbătească dintre preoți să mănînce din ea, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
și a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, și a curățit altarul, celălalt sînge l-a turnat la picioarele altarului, și l-a sfințit astfel, făcînd ispășire pentru el. 16. A luat apoi toată grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor și le-a ars pe altar. 17. Iar cealaltă parte care a mai rămas din vițel și anume: pielea, carnea și balega, le-a ars în foc, afară din tabără, cum poruncise lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
lor drepte, pe degetul cel mare al mîinii drepte și pe degetul cel mare de la piciorul lor cel drept, iar sîngele rămas l-a stropit pe altar de jur împrejur. 25. A luat grăsimea, coada, toată grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor, și spata dreaptă, 26. a luat de asemenea din coșul cu azimi, pus înaintea Domnului, o turtă fără aluat, o turtă de pîine făcută cu untdelemn și o plăcintă, și le-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
de ispășire. 9. Fiii lui Aaron i-au adus sîngele la el; el și-a muiat degetul în sînge, a uns coarnele altarului, iar celălalt sînge l-a turnat la picioarele altarului. 10. A ars pe altar grăsimea, rărunchii, și prapurul ficatului de la vițelul pentru jertfa de ispășire, cum poruncise lui Moise Domnul. 11. Iar carnea și pielea le-a ars în foc afară din tabără. 12. A junghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sîngele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
jertfă de mulțumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sîngele la el, și el l-a stropit pe altar de jur împrejur. 19. I-au adus apoi grăsimea taurului și a berbecelui, coada, grăsimea care acopere măruntaiele, rărunchii, și prapurul ficatului; 20. au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor, și el a ars grăsimile pe altar. 21. Aaron a legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile și spata dreaptă cum poruncise lui Moise Domnul. 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
junghii vițelul înaintea Domnului, la ușa cortului întîlnirii. 12. Să iei cu degetul tău din sîngele vițelului, să pui pe coarnele altarului, iar celălalt sînge să-l verși la picioarele altarului. 13. Să iei toată grăsimea care acopere măruntaiele și prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere, și să le arzi pe altar. 14. Dar carnea vițelului, pielea și balega lui să le arzi în foc, afară din tabără: aceasta este o jertfă pentru păcat. 15. Să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
să stropești pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui și veșmintele lor. Astfel vor fi închinați, Aaron și veșmintele lui, fiii lui și veșmintele lor în slujba Domnului. 22. Să iei apoi grăsimea berbecelui, coada, grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere și spata dreaptă; căci acesta este un berbece de închinare în slujba Domnului; 23. din coș să iei din azimile puse înaintea Domnului, o turtă de pîine, o turtă cu untdelemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
păstra totuși forma încovoiată, sprijin părerea că trebuia să fie și corpul lui de metal sau de lemn. Pe lângă acest semn în formă de balaur mai era încă unul de stofă pătrat, pus în vârful unei cozi, în formă de prapur, care se vede mai totdeauna alături cu balaurul dac. Se cunoaște de pe întrebuințarea acestor semne că armata Dacilor era împărțită în oarecare corpuri, că deci era o armată organizată și nu numai o grămadă nedeosebită de luptători. Această armată cunoștea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
sufletului din trup." "Pentru cine?" Pentru mine." Luna - s-a coborât pe-o biblie și de pe file privește înapoi la chipul ei spre cer. Cu miros de ger în lună vine un bătrân. Îi sunt obrajii zdrențuiți Întocmai ca un prapur vechi: "Părinte bun, îi-aduc o pâine și un strop de vin, ca să se roage la altar blândețea ta." "Pentru cine?" Pentru turma de oițe." Într-un târziu o fată. Stele care cad sau poate-un vânt de toamnă-ar ști
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Doamne, iartă-mă! - Nu mai lua numele Necuratului în gură în sfântul altar. - No să-l mai iau. - Să mai faci treizeci de mătănii. -Le fac. Pe babă o dureau genunchii. Se lăsa mai pe o parte. Preotul îi așeza prapurul lui aurit, de mătase, pe cap și-i citea din evanghelii. Marghioala încremenea, cu sufletul pierdut în întunericul ce-i acoperea vederile. Pe sub uși trecea un curent care-i îngheța pielea. Popa Metru iar se apleca asupra ei: - Ia mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vălătuci. Și-n mintea lui canonită, o dată s-a făcut lumină și n-a mai simțit frigul... Se făcea că era după învierea a doua a lui Cristos, care sculase săracii din pământ și mergea înaintea lor, numa-ntr-un prapur alb, străveziu. Și unde înfloreau pomii împrejur și-n Cuțarida, nu se mai vedea om cu om. La ce gândeai, aia ți se izbândea. - Da tu, cam ce-ai vrea, Pisică? îl întrebase fiul lui Dumnezeu. - Păi ce să vrea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
porțile cât să încapă doi oameni, așezați umăr lângă umăr. Abia apoi coborî spre oraș, silindu- se să nu se uite înapoi. Erau nouă ceasuri. Petrache văzu de departe cum oamenii ies din biserică și se rânduiesc în spatele purtătorilor de prapuri și ai epitafului. Zgomotul cădelnițelor răsuna metalic, de parcă la fiecare pas s-ar fi deschis câte o fereastră strânsă până atunci în încuietori de fier. Din văzduhul veacului celui nou nu venea o adiere proaspătă, păduratică, ci una gălbuie și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
venea o adiere proaspătă, păduratică, ci una gălbuie și dulceagă, ca dintr-un bulgăre de tămâie. De aceea stelele păreau uriașe și se vălureau, ca și cum s-ar fi oglindit într-o apă curgătoare. De altfel, reperele începuseră să se inverseze, prapurii, deși mergeau în față, închideau mai degrabă cortegiul, în loc să-l deschidă. Cei care duceau epitaful nu păreau să-l ridice, ci mai degrabă se opinteau să țină de picioarele mesei, iar lucrurile mureau de parcă atunci se nășteau. Maică-sa trebuie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de mâini, ca trași de sforile unui păpușar nevăzut. Nu aveau măști, dar fețele lor încremeniseră, pentru fiecare, în forma unui singur cuvânt. Cortegiul urca încet, cu liniștea celor ce-și găsiseră calea. Suind pe cărăruie spre castel, epitaful și prapurii se vedeau din toate părțile. Cu atât mai mult cu cât, în lumina stelelor care coborau arzând, epitaful brodat cu aur lucea ca o lespede unsă cu ulei înmiresmat. Începuse să se lumineze, de data asta răsăritul nu se mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
De unde știi ? întrebă Bunelu, care urmărise nedumerit toată cusătura privirilor lui fără nod la ață. — Da’ voi de unde știți că nu ? replică Isaia. — Păi, nu știm... mărturisi Bunelu. — Atuncea aici e ! hotărî Isaia. De aicea plecăm, de la altar. Ne trebuie prapuri. Puțică se înființară, obișnuiți cu corvoadele de orice fel. Aduseră prăjini și cârpe, care putrede, care peticite, dar de o culoare potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri nu prea strânse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și le muiară în resturile de păcură de prin bidoane. Isaia fu mulțumit, socotind că făcliile sunt chiar mai autentice decât lumânările, tot așa cum catedrala lor era mai înaltă decât altele. Apoi se înșirară în cortegiu. Puțică în față, cu prapurii, Calu și Pârnaie, mai vânjoși, luară în spate pendulul, după ce Isaia se convinsese că alegerea fusese cât se poate de nimerită, dat fiind că limbile înțepenite ale cadranului arătau ceasurile nouă. Apoi venea Iadeș, ținând o farfurie de tablă pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dumnezeul nostru, acum și pururea și-n vecii vecilor ! Amin ! Isaia avea, dintr-odată, un glas nou, lipsit de urmele seci ale tutunului și de alunecările cleioase ale țuicii. Cortegiul tresări, își îndreptă spinările și- și netezi veșmintele, Puțică agitară prapurii, apoi îi păs trară drepți și neclintiți. Calu se schimbase, nu mai avea coama zbârlită și botul alungit din orice parte l-ai fi privit. Nu mai căutau unii la alții cu dușmănie, el și Pârnaie mergeau în același pas
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se lăsă tăcerea, Bunelu se apropie de umărul popii și îi șopti : — Asta venea de trei ori... Isaia făcu o cruce largă. Noi suntem din ăia necăjiți, spuse, cu ochii la cer. Dumnezeu ne înțelege din prima... Puțică își clătinară prapurii, Iadeș dădu rotocoale cu cădelnița, „Amin“, suspină cercul, pe mai multe voci, dintre care mai rămase, câteva clipe, suspendat ciripitul lui Mierlă. Isaia își aminti : Să zică unu’ Tatăl nostru... Cortegiul răspunse cu o tăcere încurcată. Magdalena se împiedică, Lucică o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Orașul, cu pâlpâirile lui, rămase în vale ca un cuibar, încât, privind orașul, pe de o parte, urcușul de gunoaie, pe de alta, te întrebai care sunt, cu adevărat, resturile : ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne ? Isaia făcu un semn, prapurii o luară înainte, apoi Iadeș răsuci, ca un derviș rotitor, fumurile de dinaintea lui. Sicriul și ceilalți, cu făcliile aprinse, porniră. Cântau „Sfinte Dumnezeule“ și, pe urmă, „Mergi la cer și te așază lângă Tatăl creator“. Cutia lungă a pendulului se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din Forumul lui Iulius Cezar, de frize și panouri de la Palazzo Massimo... Și când spun "imaginile sale" nu e vorba de lucrări făcute de Bernea "acolo" și care, astfel, și-ar revendica nemijlocit înrudirea cu sursa de inspirație. Grădini, coloane, prapuri, peisaje, hrane, biserici ― toate temele predilecte ale picturii sale intră în contact, prin juxtapunerea în pagină, cu imagini vechi de sute și mii de ani. Cum de a avut Horia curajul să se așeze alături de ele? Ce certitudine a apartenenței
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de la înmormântare era deschis de sfeșnicul pe care se afla „toiagul” purtat de un copil. Sfeșnicul avea atașate o batistă cu bănuț legat în colț și un șirag de 9 colăcei. Urma crucea, pe care erau inscripționate datele decedatului, apoi „prapurii” sau steagurile, urmate de năsălia cu colaci și colivă. Cele 7 împletituri din pâine, numite „capete”, aveau următoarele forme: „I” - Iisus, „X” - Hristos, „S” - soarele, câte două bucăți din fiecare și colacul mare rotund. Elena Huștiu era una dintre femeile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și colacul mare rotund. Elena Huștiu era una dintre femeile care făcea capete pentru înmormântări. Toate acestea erau împodobite cu „pomișori”, sub forma unor țepușe din lemn de brad, în care se înfigeau fructe (mere, nuci, prune uscate). „Uneltele”, adică prapurii sau steagurile, felinarele și crucea, aveau legate, la rândul lor, câte un prosop cu bănuț legat la colț. Urma, apoi, preotul cu dascălul, iar în urma lor carul mortuar tras de cai sau boi, împodobit cu lăicere și covoare. Rudele celui
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lacrimile rudelor și prietenilor însoțitori. (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor Tutovei”) Întregul convoi funerar ar putea reprezenta un act triumfal, luat prin analogie cu intrarea triumfală a împăraților în Capitoliul roman după o victorie strălucită asupra unui dușman redutabil. Prapurii reprezintă drapelele sau stindardele zdrențuite ale bătăliei câștigate, cu figura generalilor auxiliari ai împăratului care au luat parte la luptă. Ajuns la biserică, mortul este introdus în biserică unde se oficiază slujba de înmormântare - Prohodul, la finalul căreia, după un
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]