145 matches
-
Îndreptate mai cu seamă Împotriva doctrinei fataliste a stoicilor. Peripateticianul Alexandros din Aphrodisia, În tratatul antistoic De fato, Încercând să găsească o cale de mijloc prin care omului să-i fie păstrată libertatea fără a aduce prin aceasta vreun prejudiciu „preștiinței zeilor”, scrie: „Nici Apollo Pythianul nu răpește libertatea de a face sau nu uz de oracolele sale, nici Asclepios nu o exclude pe aceea de a veghea asupra propriei noastre sănătăți” (De fato, 31). Criticile pe care Lucian din Samosata
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
afirmă că voința Domnului ca oamenii să se mîntuiască și generozitatea cu care acesta acordă harul sînt nemărginite; importanța liberului arbitru e capitală pentru ca omul să înceapă să facă bine și să persevereze în acest sens; în fine, se subliniază preștiința lui Dumnezeu, care stabilește pentru eternitate și într-un mod de neînțeles numărul celor aleși. Așadar, e vorba despre o viziune globală asupra mîntuirii oamenilor, văzută prin prisma succesiunii diverselor etape ale istoriei sacre. E de la sine înțeles că istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
facă, nu pot înfăptui binele fiindcă nu-l cunosc. Iar toate acestea se întîmplă sub cîrmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este o problemă care merită să fie discutată. Aici începe expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele, care sînt analizate în cartea a cincea. Consolatio reprezintă nu numai un moment fundamental din istoria filozofiei antice și medievale, ci și unul dintre textele cele mai semnificative ale literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
infinitului mic contribuie la gloria lui Dumnezeu, care se reflectă în fiecare element din univers" (G. Galilei). Se pun astfel bazele unei gnoze științifice, un nou mit, un "mit conform". Savanți celebri precum Newton, Pascal sau Driesch au trecut de la preștiință la gnoză de la adevăr la Adevăr, pentru a așeza fundamentele științei adevărate. Vechea știință, materialismul, evoluționismul vede lumea pe dos, rămînînd la suprafața lucrurilor și la o înțelegere reducționistă a ființelor, ea reprezintă o simplă pregătire a cunoașterii și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mergând tiptil, pe după colțul casei. Războiul văzut de sus își dezvăluia întreaga natură de joc comic și nemilos. Urmăream apropierea celor doi soldați care încă nu se vedeau, știam ce avea să se întâmple, și atunci poziția noastră și acea preștiință supraomenească ne îndurerau ca o prerogativă uzurpată... În zare, la câțiva kilometri de orașul aflat sub împușcături, se puteau desluși pătratele cenușii ale cantonamentului americanilor. Așteptau sfârșitul luptelor, pentru a interveni. Gândurile, cuvintele noastre erau de o limpezime dură și
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
autorul afirmă că voința Domnului în ce privește mântuirea tuturor oamenilor și generozitatea cu care acesta acordă harul sunt nemărginite; importanța liberului arbitru e capitală pentru ca omul să înceapă să facă binele și să persevereze în acest sens; în fine, este subliniată preștiința lui Dumnezeu care stabilește pentru eternitate și într-un mod de neînțeles numărul celor aleși. Așadar, e vorba despre o viziune globală asupra mântuirii oamenilor, văzută prin prisma succesiunii diverselor etape ale istoriei sacre. E de la sine înțeles, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu pot înfăptui binele pentru că nu-l cunosc. Iar toate acestea se întâmplă sub cârmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este o problemă care merită să fie discutată. Aici începe deci expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele care sunt analizate în cartea a cincea. Consolatio a lui Boethius este nu numai un moment fundamental din istoria filosofiei antice și medievale ci și unul din textele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lumină: „Făcătorul de poeme a fost perpetuu insul neștiutor de tulburarea pe care degetele lui o vînturau și adevărul s-a ivit Întotdeauna aceluia ce nu se Îngrijea de adevăr, nu-i căuta cu voință conturul, nu-i isca În preștiință flacăra”. Totul apare Însă canalizat, În ultimă instanță, spre acea exaltare cvasi-mistică despre care vorbeam, sub semnul oricăreia poemul, scrisul În general devin un adevărat obiect de cult. Voronca vorbește atunci de religia Înaltă și abstractă a scrisului”, de „inspirația
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu mult înainte de sosirea albilor, în gîndirea amerindienilor, propria lor existență o implica pe cea a non-indienilor. Atît în Mexic, cît și în lumea andină, tradițiile culese la scurt timp după cucerire atestă chiar că ei le așteptau venirea. Această preștiință enigmatică își găsește astfel explicația. Pe coasta Pacificului, în nord-vestul Statelor Unite și în Canada, întîlnirile cu albii s-au produs mai tîrziu. Abia în secolul al XVIII-lea au avut indienii raporturi cu navigatorii spanioli, englezi, francezi și ruși. În
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
social-țărănesc, etnic și național, ca să dea versiunea adultă a basmului sau a poveștii. Înțelegerea mentalității noului public de basme, căruia i se adresa el și care în chip firesc s-ar fi interesat de masă și traiul unui Stan Pățitul, precum și preștiința materialității artei sunt părți din înzestrarea lui naturală de povestitor. ‘‘Atât poveștile, cât și amintirile au o viteză în desfășurarea faptelor, ce nu le dă răgaz de analiză sau descripție. Unde ar fi putut lua loc un portret întreg, e
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
alcătuire. La acestea s‑a referit Daniel, atunci când a spus: „Și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și legea”, și anume structura stabilită la acea vreme. Apoi el adaugă: „Și vor fi dați în mâna lui”, altfel spus, preștiința lui Dumnezeu va îngădui să se întâmple aceasta și va arăta dinainte timpul anume în care aceste rele [se vor succeda]. Căci, „nu până în sfârșit va fi uitat sărmanul, răbdarea săracilor în veac nu va pieri” (Ps. 9,19). Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
inconștientului colectiv. Că există în istoriile lumii durate fără Istorie, momente eterne aproape imobile. Arhetipuri sau "tipuri ideale" care, în anumite epoci, își recapătă forța și vigoarea. Astfel, mereu și din nou actuală, participarea la lume și la ceilalți exprimă preștiința, presentimentul unei corespondențe pe care o calificăm din ce în ce mai mult ca holistică. Încrucișare profundă a acestor vene geologice ce constituie spațiul comun. El însuși condiționând rețeaua complexă a "venelor" sociale ce constituie, stricto sensu, multitudinea acestor "corpuri" mici care prin concatenări
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
intrinsecă. Aflată în așteptarea protagoniștilor, prefigurează un spațiu al deplierii, promițător. Emoția extremă, de privitor voyeur a naratorului proustian, chiar la începutul volumului al patrulea al romanului În căutarea timpului pierdut, se edifică treptat, deslușinduse astfel vinovată, dar cu o preștiință a spectacolului stînd să irumpă. Loc și acțiune totodată, scena admite simbioza specifică, nu doar în fireasca, dubla ordonare spațio-temporală, dictată de actul viu, prezent: hic et nunc, ci și în conștiința privitorului, a spectatorului, a actorilor înșiși. O conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fe reastră și peste gardul de nuiele [și] mi-a șuierat fier binte, pe lângă ure che, un glonț de armă; ispravă pe care, povestindu-i-o lui Sfarț, acesta mi-a mărturisit emoționat că, neavizat În nici un fel, avusese totuși preștiința unei Întâmplări neno rocite și viziunea cadavrului meu jelit de soție și copil. Datorită generozității și disprețului său pentru formalismul administrației militare, care nu Împiedică, ci favori zează nere gulile, toată trupa cu ofițerii ei, ca și mulțimea oa menilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de propunerea de creare, în interiorul Palestinei, a unui stat arab și a unui stat evreiesc independente sunt atât de mari, încât această soluționare a problemei este de nerealizat". Aspectul de "cronică a unei catastrofe anunțate" atrage mai puțin atenția decât preștiința ușor obosită pe care o au din când în când actorii înșiși în legătură cu această catastrofă. Nicio carte nu ilustrează acest montaj "în buclă" mai bine decât (La Question de la Palestine), în mai multe volume, a istoricului Henry Laurens, de unde am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care nu s-a încheiat încă și nu știm ce verdict va primi. În ce privește destinul individual însă, știm că omul se poate mântui aici, în istorie. Hristos s-a făcut om ca noi să ajungem dumnezei, după har. Omnisciența sau preștiința lui Dumnezeu nu presupune anularea libertății umane într-un fatalism peren sau într-o predestinare inertă. Dimpotrivă, Adam, prin alegerea sa, oricât de nefericită ar fi fost, a demonstrat cu prisosință că darul sau, mai degrabă, povara libertății este la îndemâna
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lumină: „Făcătorul de poeme a fost perpetuu insul neștiutor de tulburarea pe care degetele lui o vânturau și adevărul s-a ivit întotdeauna aceluia ce nu se îngrijea de adevăr, nu-i căuta cu voință conturul, nu-i isca în preștiință flacăra”. Totul apare însă canalizat, în ultimă instanță, spre acea exaltare cvasi-mistică despre care vorbeam, sub semnul oricăreia poemul, scrisul în general devin un adevărat obiect de cult. Voronca vorbește atunci de religia înaltă și abstractă a scrisului”, de „inspirația
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un futurolog american. Pe căi complet diferite, amândoi ajung să constate că omenirea se îndreaptă spre un dezastru absolut. Cei doi știu să citească semnele indubitale: o pată pulsează pe fruntea femeilor ce au în pântec un făt înzestrat cu preștiința vieții ce-l așteaptă și își respinge existența viitoare (acesta fiind "stigmatul Casandrei"), cârdul de balene se îndreaptă spre țărm într-un elan sinucigaș. Iar cei doi, indiferent ce avertismente lansează, cât adevăr se află în previziunile făcute, n-au
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
Pleșu nu-și descrie personajele, ci le privește ca pe un snop de parametri, cu o mină care exclude dramatismul sau căldura patetică, de aceea relația „față către față” nu se transmite psihologic cititorului. Dacă în schimb a mizat pe preștiința publicului în privința numelor evocate aici, prima reacție e de a imputa autorului lipsa de autonomie a paginilor, care sunt dependente de modelul viu, caz în care uitarea modelului va duce la estomparea impresiei pe care o lasă textele. Numai că
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
nu, fără a fi explicitate. Așa a fost și întîlnirea cu Jurek Becker: era deja bolnav, cînd am intrat la el în locuință l-am privit adînc în ochi și am știut: este OK. Suntem compatibili. Această privire intensă, această preștiință - ca și în cazul scriitorului Peter Handke, -oamenii hipersensibili o percep imediat.Unii scriitori au un ego hipertrofiat și o groază de vanități... este de-a dreptul incredibil! Sunt atît de egocentrici. De fapt nu există pentru ei nimic altceva
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
ci să se întoarcă și să fie viu (Iez. 23, 11). Astfel, în dragostea Sa pentru făptura omenească, hotărăște mijlocul de mântuire a acesteia, căci căderea în păcat a omului a umplut de întristare tot cerul. Dumnezeu, care știa din preștiința Lui că omul va cădea în neascultare, a prevăzut și mijloacele sfințitoare prin care acesta urma să se poată ridica din cădere și să nu rămână veșnic căzut. Sub îndrumarea Domnului, i s-a asigurat omului putința să propășească din
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
Observatorului cultural" împotriva cărții lui Patapievici, știam că ea va avea loc, și încă în acele forme isteric-demascatoare. Sunt câteva reviste pe care le citesc aproape numai ca să-mi verific "expectanțele". Deși nu sunt nici pe departe un maestru al preștiinței, ca un cunoscut erou de literatură S.F. În aceste condiții, când știi prea multe lucruri ce acoperă ca niște pânze de păianjen operele literare, singura soluție pentru un critic care vrea să fie onest e să se lase purtat de
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
apropiat, îți permite să îți schimbi prezentul, dar și viitorul, între anumite limite. Fiindcă și așa, unele lucruri sînt inalterabile. Dar e semnificativ că numai acel sine ce are acces la mecanismul care schimbă mersul timpului e dotat cu oarecare preștiință. Nu și sinele aceluiași de cu cîteva clipe în urmă, care doar participă la fapte, însă nu le poate altera. Și nu știe nici măcar cum vor sfîrși. După cum nici sinele care dă ceasul înapoi - singura modalitate în care timpul nu
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
știm de la Sfîntul Augustin și de la Plotin, însă o aflăm, din nou, din basmul al cărui erou e Harry Potter. Răscruce multiplă și pe infinite planuri. Intersecție în care fiecare dintre noi e și amintirea a ceea ce a fost și preștiința (nu doar premoniția) a ceea ce va fi. Tocmai pentru că e vorba despre preștiință - și nu premoniție - viitorul e tot o amintire. Proiectată în present - prezentul Celuilalt - cu ajutorul propriului sine, gasit și mai în trecut. Într-un jurnal. De jurnal avem
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
basmul al cărui erou e Harry Potter. Răscruce multiplă și pe infinite planuri. Intersecție în care fiecare dintre noi e și amintirea a ceea ce a fost și preștiința (nu doar premoniția) a ceea ce va fi. Tocmai pentru că e vorba despre preștiință - și nu premoniție - viitorul e tot o amintire. Proiectată în present - prezentul Celuilalt - cu ajutorul propriului sine, gasit și mai în trecut. Într-un jurnal. De jurnal avem nevoie pentru a-i influența pe alții și a-i face și mai
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]