755 matches
-
este o “capodoperă a iubirii, a milei și a atotputerniciei divine” . Centrul cultului liturgic al Bisericii este recunoscut în mod covârșitor ca fiind Euharistia. “Trupul istoric al lui Iisus Hristos, așa cum a trăit, a murit și a înviat, cum strălucește preamărit la dreapta Tatălui, se găsește în mod real pe Sfânta Masă și se oferă credincioșilor ca fiind Cina cea de Taină” . Memorialul sau cultul euharistic redă întreaga iconomie a mântuirii neamului omenesc, mergând chiar dincolo de întrupare. Sensul Euharistic este unul
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
și ultimei speranțe de dăinuire a ființei naționale. Suntem copiii Lui - buni sau răi, recunoscători sau ingrați, păstrători sau demolatori de identitate. Odată ce am avut norocul să ne naștem români, suntem deopotrivă ai lui Eminescu, măcar în zilele când îi preamărim Nașterea și îi comemorăm trecerea în Eternitate. Noi, chipuri de lut, am privit în dimineața de 15 ianuarie mai visători la Luceafăr, pășind pe urmele marelui noroc de a avea la Cernăuți două statui ale Poetului, plasate în locuri ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93713_a_95005]
-
al său nume gravat, frumos, pe o tăblie, Privi în jur uimit apoi, când se-aplecă spre cruce Se rușină căci o putea ușor să o apuce. Îngenunchie să ceară milă lui Dumnezeu Preasfântul, Să-l ierte pentru răzvrătire! Și preamărind Cuvântul, Ținându-și crucea strâns la piept, cânta o melodie: Slăvit să fie Domnul meu, acum și-n veșnicie! Morala: Prieten, nu cârti de ce-ți stă pe cărare, Poate când dai de greu, te plângi, îți spui că-i
CRUCEA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382287_a_383616]
-
anului 1989, începând cu căderea zidului Berlinului, au culminat așteptat sau neașteptat cel puțin cu o lovitură de stat în România (decembrie 1989), percepută nu de puțini teoreticieni ca un neașteptat dar divin”. Ion Măldărescu: Acest „dar divin”, cum îl preamărește domnul Tudor Petcu, a constituit începutul sfârșitului României, domnule profesor octogenar. România a fost condamnată, jucată ca miză la ruleta Noii Ordini Mondiale și a fost pierdută, în detrimentul oropsitului popor român și în favoarea instrumentelor N.W.O., în speță F.M.I.
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
loc în Germania, între 30 iunie și 2 iulie 1934, nu în România. Amnezia, bat-o vina! Ce să facem, nimeni nu-i perfect! Prof. octogenar T.B.Ș.: „Ce-a mai făcut Ceaușescu “pozitiv”, ca doamna Diana Popescu să-l preamărească? A eliberat epavele elitei naționale din pușcării în 1964, a unor oameni scheletici, câți mai rămăseseră după 14 și 16 ani de detenție... ” Ion Măldărescu: A fost puțin? Păi, nu recunoașteți că această faptă se constituie în ceva extraordinar, că
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
fapt însă, textul amintit este din cale afară de confuz, ca de exemplu: "Brinculologia... a dobândit... însemnele unui cult. El posedă dimensiunea elitistă, vocabularul esoteric și teoria întortocheată asociată cu o societate ocultă" !!! sau "A cere jurăminte de credință și a preamări perfecțiunea, supremația și natura divină a lui Brincusi și a operei sale - funcționează ca un ritual de inițiere pentru generații întregi de artiști, critici de artă și istorici ai artei" Unde o fi descoperit acest "cult" domnul Ștefan Tiron nu
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
și dăruire dintre coriști și dirijori. În partea mediană a recitalului, sub conducerea Lect. Univ. Dr. Luminița Gutanu, Corul de Copii și Tineret “Symbol”, a continuat celebrarea învierii - o înviere a spiritului românesc, prin lucrări precum “Tatăl Nostru” - Paul Simon, “Preamărită Fecioara” - Teodor Zgureanu; Valențele spirituale și tehnice ale corului s-au făcut remarcate în rezolvarea unor aspecte deosebit de pretențioase din lucrări precum “Miorița” de Petre Ștefănescu, “Joc din Oaș” de Mihai Moldovan, sau “Chindia” de Alexandru Pașcanu. Un moment de
?Prin sunet c?tre lumin?? by R?zvan Rados () [Corola-journal/Journalistic/84038_a_85363]
-
Frumoasa și Bestia, fac parte din oferta lunii octombrie a Teatrului Țăndărică, de unde pot fi extrase multe pilde pentru viață. Frumoasa și Bestia este basmul minunat, în care frumusețea sufletului îngenunchează urâțenia fizică, unde sensul prieteniei și al dragostei este preamărit la adevărata sa valoare. ”Adevăratul mesaj al poveștii, pe lângă cel care spune că dragostea adevărată învinge întotdeauna, este acela că adevărata frumusețe trebuie căutată în interiorul fiecăruia dintre noi”. Spectacolul regizat de Cristian Pepino la Teatrul Țăndărică, Frumoasa și Bestia, completat
Teatrul Țăndărică te invită la Frumoasa și Bestia. Vezi programul () [Corola-journal/Journalistic/80941_a_82266]
-
floreni” (guldeni). Stema de pe frontispiciu Încă de la inaugurare, pe fațada clădirii era așezată emblema orașului: o poartă deschisă între două turnuri de cetate și o fortificație de palisade. De o parte și de cealaltă a emblemei, o inscripție în latină preamărea faptele de arme ale lui Eugeniu de Savoya, amintind și de reformatorul edilitar al orașului, contele Mercy, ce ridicase „cu măiestrie zidurile apărate de augustele aripi de acvilă ale divinei Austria”. Calitatea de oraș liber regesc, dobândită de Timișoara în
Agenda2006-21-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284987_a_286316]
-
poet neoclasic. 5 Xenofon (aprox. 427 î.Hr aprox. 355 î.Hr.) a fost elev și admirator al lui Socrate, soldat, mercenar. Lucrările lui Xenofon sunt o sursă importantă pentru studiul istoriei și al filosofiei grecești. Considerat a fi cinic (Joel) preamărește, ca și cinicii, viața la țară și în natură, agricultura, călirea organismului și stăpânirea de sine, considerând mulțumirea de sine idealul suprem al vieții. Împărtășește cu cinicii disprețul față de știință. 6 Foamea de nemurire, care apare la Unamuno și în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
care dansau „Călușul“ de parcă l-ar fi compus Prokofiev, cu poeții locali care Își declamau producțiile patriotice inepte, cu recitalurile grupurilor de copii care Învățau să cânte la chitară și la vioară În cadrul cercurilor de la Casa Pionierilor etc. Și toți preamăreau unirea de la 1859, care, bineînțeles, prevestise venirea la putere a comuniștilor În frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu; nimic nu se Întâmplase Înainte să răsară ei În istoria modernă a plaiurilor mioritice. O remarcase pe Ionela cântând „Hora unirii“, Îi remarcase
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de Est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în zona însemnelor, lozincile au fost martelate, asemenea sfinților din lăcașurile creștine de către hoardele venite din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă Facultatea de Medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
principalul simptom al dezechilibrelor macroeconomice. Lăcomie Cel ce se lăcomește întotdeauna păgubește. Somnul Somnul este necesar și benefic atâta timp cât nu devine meteahnă. Normalitate Persoanele raționale și cumpătate Își circumscriu viața în normalitate. Nostalgici Nostalgicii plâng după trecut, pe care îl preamăresc, disprețuiesc prezentul care nu-i satisface și sunt pesimiști în privința viitorului. Confuzie Cine încearcă să-și înfrumusețeze trecutul confundă faptele cu dorințele și realitatea cu ficțiunea. Speranțe Speranțele mele sunt puține că dreptatea va deveni în scurtă vreme întreagă și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
vostru..." în nisipurile albe și azi se găsesc monezi, vârfuri de săgeți, amfore ce vorbesc despre activitățile locului... De această Peuce vorbește și Ptolemeu. Pomenește și Ovidiu. Caracterul getic al cetății reiese și din epistola trimisă lui Vestalis care este preamărit pentru victoriile contra geților. "Virtuții tale o cinste mai mare se cădea/ O spune chiar și Istrul, a căruia talazuri/ Le-a înroșit cu sânge de get chiar mâna ta, Egissosul o spune..." Pe urmă au venit turcii și grecii
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
un pretext pe care nu l-aș numi neapărat religios, ci sărbătoresc, în sensul că era epurat de sacru. Cu o zi în urmă scrisesem pe tablă, mare, „Ziua femeii“, desenasem un soi de flori leșinate, adăugasem niște versuri care preamăreau femeia, mama și așa mai departe. Iar când intrase „tovarășa“, încercasem să o convingem că pe tablă se produsese o chestie irepetabilă și era un sacrilegiu să ștergem și să umplem cu fracții subunitare sau alte chestii de teapa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cu fermitate înăuntrul corpului ei. Își îndreptă picioarele, răsucindu-se așa încât să stea cu șoldurile pe marginea banchetei. Sprijinit în cotul stâng, continuă să se frece de mâna fetei, luând parcă parte la un dans al posturilor puternic stilizate care preamărea designul și electronica, viteza și direcția unui model avansat de automobil. Acest mariaj dintre sex și tehnologie ajunse la punctul culminant în momentul când traficul se împărți la pasajul superior al aeroportului și noi am început să înaintăm pe banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
buchetul de limbi romanice. De aceea, noi avem datoria sfântă de a o păstra și îmbogăți mereu, de a adăuga noi nestemate, șiragul de piatră rară revărsat din moși-strămoși pe moșia noastră. Ce fericit este poporul care știe să-și preamărească limba prin cântec și vers, întru veșnicia sa! Mihaela Pascu, clasa a VI-a C Laudă limbii române Sufletul meu cu oglinzi fermecate în lumina cărora mă văd născându-mă și crescând, glasul duios al mamei, chipul cel mândru al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
afectiv al băiatului a fost violentat pozitiv, iar efectul s-a amplificat atunci când Victor a exclamat: Privește mânzule „cum apare mândrul soare”!, spuse Victor cel iubitor de istorie, bucuros că a Întrebuințat la modul spontan un frumos vers care-l preamărește pe idolul său, Ștefan Voievod. Îți place, te bucuri? Și Încă nu știi ce mare bucurie te așteaptă! Hai să ne Închinăm pentru că Dumnezeu ne face cadou o nouă și frumoasă zi. Fiecare s-a Închinat și a cerut În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de aceea, spune Machiavelli, "nu vedem de ce l-am socoti mai puțin valoros decît oricare alt excelent conducător de armate. Cu toate acestea, cruzimea lui nestăpînită și lipsa lui de omenie, împreună cu crimele lui nenumărate nu ne îngăduie să-l preamărim între oamenii desăvîrșiți". Fapta curajoasă și primejdioasă, dovedită într-o împrejurare, nu scuză cruzimea gratuită, desfășurată fără necesitate, irațională. Să recitim o frază definitorie pentru concepția umanistului realist care a scris De principatibus, spre a convinge că machiavelismul nu e
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
obstacolelor și le-a învins, nu vedem de ce l-am socoti mai puțin valoros decît oricare excelent conducător de armate. Cu toate acestea, cruzimea lui nestăpînită și lipsa lui de omenie, împreună cu crimele lui nenumărate, nu ne îngăduie să-l preamărim între oamenii desăvîrșiți 24. Nu putem, așadar, să atribuim nici sorții norocoase, nici însușirilor lui ceea ce el a dobîndit atît fără una, cît și fără cealaltă. În vremurile noastre, sub domnia lui Alexandru VI, Oliverotto da Fermo, rămas orfan de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria și, sărutând-o, o binecuvântă, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel”. și a așezat-o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Maria începu să danseze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îi arată o carte cu totul diferită de cele pământești. Aici sunt scrise faptele fiilor lui Israel. Apogeul viziunii îl constituie contemplarea Sfintei Treimi (Cristos la dreapta, îngerul Duhului Sfânt la stânga Stăpânului). Îngerii celor șapte ceruri, într-un glas, îl preamăresc pe Dumnezeu-Tatăl, care poruncește Fiului Său: „Mergi și coboară prin toate cerurile; apoi coboară până la îngerul care se află în șeol, dar nu vei ajunge până la Pierzanie” (un sălaș al morților diferit de șeol - 1Enoh 51,1). Astfel începe coborârea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dobândite și salarii!! Întornă-te cu fața către noi, că prea suntem împovărați de biruri, de necazuri, de nevoi! s-a plâns la înaltul suveran cunoscutul Papagal. Care-i nemernicul? stropșitu-sa slăvitul împărat la dregătorii adunați la sfat. E Știuca, preamărite Împărate! Ea e pricina necazurilor toate. Ea fură-n văzul lumii, Maiestate! Chiar că așa ceva nu se mai poate! Să i se dea pedeapsa capitală! Să terminăm odată cu relele din țară! Și-atunci mulțimea este informată că Știuca fuse condamnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o vreme, cutreieră satele și clevetesc împotriva celor sfinte, chiar și împotriva lui însuși Dumnezeu-Tatăl. Dar taica nu era îngrijorat nici câtuși de puțin de statornicia în credință a poporenilor săi, care sub niciun chip nu vor înceta să-l preamărească pe Domnul reprezentat în închipuirea lor concretă sub chipul unui bătrân cu barbă albă privindu-te din bolta bisericii, sub înfățășarea unui patriarh plutind pe nouri sau cineva cu arătătorul dojenitor, îndreptat către păcătoși și sprijinindu-se în toiag, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ei m-a învățat mai multă anatomie decât toate mulajele și planșele acritei mele profesoare de anatomie, că A vine, cum s-ar zice, de la Anatomie, că anatomia e sfântă, l-a dus în ispită și pe Adam, a fost preamărită și în Biblie... Știi, "Lecția de anatomie..." a lui Rembrandt este la degetul mic pe lângă lecția de anatomie a lui A, însușită cu voluptate de ucenicul Z... Nebunule, izbucni Liz, că aproape acoperi huruitul tramvaielor, viermuiala străzii, cum crezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]