1,060 matches
-
de „lecții” se datoreaza atât experienței de dascăl și cărturar, cât și solicitării spiritului sau de a face vădit sensul construcției poematice drept reflexie a celui din subterană existenței. Realitatea de zi cu zi îl obturează, ea se mulțumește cu precaritatea formelor și cu evanescenta proprie. Rar ajunge sesizabil sensul ce mișcă lumea - și atunci, viclean, surprins conceptual de viclenia rațiunii. Este însă în sarcina celorlalte forme ale spiritului să se încerce, să-l caute și să-l lumineze în instituirile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nevoia de construcție riguroasă și intelectiv-univocă. Dar o cantonare în orizonturile intelctului, oricât ar fi de străbătute, nu poate să aducă în fața decât determinări abstracte și umbre de individualuri. Prins între acestea, poetul trăiește cu mare luciditate criză particularului cu precaritatea determinațiilor sale. Majoritatea poeților se pierde în expresia și jocurile „ființei” de-o clipă a individualului, rămâne pradă patologiei metaforei, nesfârșitei metaforizări. Fenomenul cuprinde o întinsă arie a poeziei, din anumite zone și epoci, este aproape generalizat datorită absenței unei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de „lecții” se datoreaza atât experienței de dascăl și cărturar, cât și solicitării spiritului sau de a face vădit sensul construcției poematice drept reflexie a celui din subterană existenței. Realitatea de zi cu zi îl obturează, ea se mulțumește cu precaritatea formelor și cu evanescenta proprie. Rar ajunge sesizabil sensul ce mișcă lumea - și atunci, viclean, surprins conceptual de viclenia rațiunii. Este însă în sarcina celorlalte forme ale spiritului să se încerce, să-l caute și să-l lumineze în instituirile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nevoia de construcție riguroasă și intelectiv-univocă. Dar o cantonare în orizonturile intelctului, oricât ar fi de străbătute, nu poate să aducă în fața decât determinări abstracte și umbre de individualuri. Prins între acestea, poetul trăiește cu mare luciditate criză particularului cu precaritatea determinațiilor sale. Majoritatea poeților se pierde în expresia și jocurile „ființei” de-o clipă a individualului, rămâne pradă patologiei metaforei, nesfârșitei metaforizări. Fenomenul cuprinde o întinsă arie a poeziei, din anumite zone și epoci, este aproape generalizat datorită absenței unei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
suficient ca o echipă a televiziunii să filmeze în bârlogul din Zam-baccian 14 pentru ca acest mit să se prăbușească în câteva secunde: gusturile lui Năstase nu diferă cu nimic de gusturile unei țoape. Opulența de iarmaroc a apartamentului său trăda precaritatea estetică prin care spera să epateze indivizi din aceeași categorie "spirituală" cu el. Și totuși, cum se explică faptul că Adrian Năstase a reușit să conducă, patru ani încheiați, cu o mână de fier, un partid ce se identifica cu
Locul 501 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10059_a_11384]
-
piratate de inși fără nici un scrupul, adeseori păgubind și calitatea lucrărilor. Acest caz concret este extins în volumul apărut sub toate formele și în toate cazurile posibile. Nu este ultimul lucru care ne lipsește nouă în momentul de față, când precaritatea situației noastre materiale crește, zi de zi. De acord, însă în acest mod, măcar să fim bucuroși că viața noastră culturală se îmbogățește cu încă o carte, asigurând dreptul nostru necesar și inalienabil la o civilizație cu adevărat europeană. * întâi că
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10074_a_11399]
-
dar și prin unele teze logic argumentate ori antiteze din stirpea antinomiilor kantiene. Dacă în muzicile clasice, bunăoară, corijarea imperfecțiunilor de construcție ale instrumentelor (cu precădere a celor de suflat) devine un scop major, în muzica nouă, dimpotrivă, explorarea acestor precarități conferă sens și perspectivă; mai mult, utilizând organizările netemperate ori abordările microintervalice (grație unor poziții false sau moduri de atac insolite), interpretarea muzicii noi poate afecta într-o oarecare măsură atât sobra intonație cât și evlavioasele poziții ori moduri de
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
dr. Gabriela Colțescu, primul decan al amintitei facultăți, și cercetătorul Lavinia Betea. „Acest debut vine ca urmare a întâlnirii mai multor conjuncturi fericite (...) Sperăm să înnodăm, prin acest prim număr, acele conjuncturi fericite într-un efort lucid de desfacere a precarității atât de prezente în viața noastră. Iar dacă «noi» dă seamă de autorii rândurilor care vor urma, mulți încă studenți, «noastră» se întinde mult dincolo de spațiul academic românesc, în viața întregii societăți“, se arată în editorial. În fiecare an, Dynamis
Agenda2004-13-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282225_a_283554]
-
unui asemenea film este dincolo de orice discuție". Nu reiese despre care teorie utilitara pusă de cronicar între ghilimele e vorba, nici de ce este ea "dincolo de orice discuție". Solidarul comentator nu poate să nu înșiruie precaut cîteva dintre cele mai stridente "precarități" dramaturgice ale filmului și "mijloacele pirotehnice" ale regizorului, dar sistemul e scos deliberat din culpă pînă la ultimele cuvinte ale textului, calculate de cronicar cu infinită tandrețe. El concede că filmul "se îndepărtează mult de bunele intenții inițiale" (s.n.), după
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
lui Kaplan, formulată tranșant și fără reticente, a fost imediat aplaudata în paginile unor publicații extrem de influențe, devenind peste noapte un best-seller. Dacă în prestigioasa revista academică Slavic Review, profesorul Henry Cooper de la Indiană University publică o recenzie nimicitoare, demonstrînd precaritatea surselor și fragilitatea analizelor lui Kaplan, New York Times plasa volumul în cauză între cele zece cele mai importante cărți ale anului 1992. Rar mi-a fost dat să observ un asemenea contrast între opinia savanților și aceea a celor care
Pericolul lecturilor prezidentiale by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/17812_a_19137]
-
fluenta ei narativa, încît eu una nu șovăi să o consider drept o capodoperă, demnă de a sta alături de Toamnă patriarhului sau de Veacul de singurătate. E o meditație pe tema morții, cum explicit anunță titlul, dar tocmai o aparentă precaritate filozofica a tratării, o anumita șocantă ne-reflexivitate a stilului individualizează românul. Marquez mărturisește, în conversațiile cu Plinio Apuleyo Mendoza, că l-a preocupat îndelung tema abordată în acest român, si ca elementul esențial, după el, în realizarea structurii narative
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
care nu te lasă nici să trăiești și nici să mori. Sunt gânduri prilejuite de situatii ce devin simptomatice pentru starea instituțiilor de cultură, pentru starea culturii, la noi, în acest sfârșit de secol. Sunt gânduri prilejuite de situațiile de precaritate în care se află, spre exemplu, importante colective simfonice ale țării. Filarmonica din Iași a fost înființată cu peste cinci decenii în urmă, în anii războiului, de însuși George Enescu. Astăzi, în ani de pace - să-i numim astfel?, în
...mimând normalitatea vietii de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17868_a_19193]
-
Mai ales în perioada de tranziție. Puțini sunt cei ce căuta soluții de întremare. Destui sunt aceia care se resemnează în neputința, în inactivitate. Cum se descurcă - iată sintagma! - în aceste condiții instituțiile de cultură, de concert? Evident la limita precarității. Căci condiționarea financiară nu poate fi mult diferită de situația economică generală. Diferită poate fi, în schimb, acțiunea managerială. La nivelul eșalonului de vârf, la acela al direcțiilor Ministerului Culturii, nu a fost motivat în nici un fel faptul că - datele
...mimând normalitatea vietii de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17868_a_19193]
-
zis că ar fi bine să-mi amintesc și niște întîmplări. Toată lumea se miră de memoria mea, care însă nu prea există. Nu din memorie am scris această carte, ci ea este rezultatul acestei munci. Și totuși, cartea păcătuiește prin precaritatea datelor. După apariția primelor volume însă am primit o mulțime de scrisori care m-au ajutat să-mi refac o bună parte din amintiri, să reconstitui fapte, între timp date uitării. Am căutat, pe cît mi-a stat în putință
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
cel material nici nu poate fi vorba. Incredibil dar adevărat, nu numai teatre de prestigiu național acreditat și peste hotare, dar inclusiv marile orchestre simfonice din Cluj, din Iași, spre exemplu, și nu numai acestea, își desfășoară activitatea sub semnul precarității. Este dramatic de observat că o societate ca a noastră, în acești ani, societate din ce în ce mai pauperă din punct de vedere spiritual, și din punct de vedere material, nu le găsește susținere. Există, însă, și rezolvări fericite. Punctuale. Puțin numeroase. Cu
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
un pas spre nemurire, pentru că scrisese o piesă. Pentru a fi nemuritor, pretinde una din butadele dumasiene, familiară celor care se aventurează să-l citească (act la fel de temerar precum o coborîre în infern, cum pare să o dovedească raritatea și precaritatea practicii lecturii), trebuie să fii mort sau să faci parte din Academie. Din fericire, academiile l-au refuzat întotdeauna. Iar el știa că strugurii sînt acri. Așa încît nu i-a rămas decît oglinda. Omul acceptă moartea în "oglinda" presei
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
parțial, dileme pe care Foucault însuși nu pare să și le pună în propriile sale analize. Există o anistoricitate flagrantă în arheologiile sale aplicate. Oricine a citit Istoria nebuniei, de pildă, nu se poate să nu fi fost șocat de precaritatea documentară a textului, de viteza generalizărilor, de cursivitatea modelului. E suficient să te apleci o vreme asupra unor documente ale epocii, tratate medicale sau filozofice, spre a fi brusc bulversat de vastitatea și diversitatea unui univers simbolic atît de convenabil
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
compact de zeci de ani/ la adevărul cui m-am tot gîndit/ între minciuni bizar întreținute/ crezînd că n-ar fi cu putință/ o catastrofă după catastrofă/ încă un babel îndîrjit/ cînd împrejur potopul cîntărește/ ironic poate/ poate fără păs/ precaritatea turnului/ și ce-mi rămîne în vacarm decît/ să asurzesc/ să nu mai știu nimic/ fără memorie fără reacții/ ca sub anestezie/ vedenii spaime sile mă citesc/ în nesimțire mă răstălmăcesc/ în sărăcia după sărăcie/ în catastrofa după catastrofă/ fals
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
acestea au intrat în logica lucrurilor, epifenomene ale unei societăți în disoluție. Dar m-a deprimat adânc un reportaj în cancelaria unei școli care se pregătea să intre în grevă. Las de-o parte felul jalnic în care arăta clădirea, precaritatea, dacă nu chiar mizeria emanată de scaunele vechi și de masa șubredă, de ferestrele mici și de teracota fumegândă. Cel mai șocant era felul în care arătau profesorii înșiși. Dacă bărbații reușeau să păstreze, printr-un limbaj ceremonios (și, evident
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
a se vedea atitudinea consecventă față de atentatul la integritatea fizică și simbolică a Coloanei... lui Brâncusi) și de sfiala adolescentina, Barbu Brezianu este incontestabil un învingător. La cei nouăzeci de ani pe care tocmai i-a împlinit, el a înfrînt precaritățile biologice, a înfrînt adversitățile istoriei, a înfrînt ipocriziile și deriziunile clipei. Este însă un învingător care afirma și nu unul care distruge. Prin victoria să a biruit vitalitatea speciei, a biruit cultură, au biruit profesionalismul și moralitatea.
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
al obligației de a-ți recunoaște propria evanescenta. Moartea le îngrozește pe personajele lui Mariaș: cei rămași în viață se bucură pe față, chiar dacă îngrijorați că le va veni rîndul. Singură consolare nu poate veni decît din acceptarea (invitarea) unei precarități identitare imanente, pe care moartea nu face decît să o confirme. Tragic este contrastul dintre Oxford, ca spațiu constant simbolizat de Will cu ciudată lui memorie, și acești bătrîni profesori, care se imbolnavesc, își pierd vlaga, curajul, resursele, și mor
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
fiecare presupune un tip aparte de conservare. Monumentele, de pildă, sînt inevitabil victimele timpului real, trăit, în sensul că pot fi distruse de intemperii, prin decizie politică, abandonate, uitate. Monumentul istoric încearcă, într-un fel, tocmai să contrapotenteze această inevitabilă precaritate a monumentului, deși nu o poate face cu adevarat, pentru că ar anula implicit o distincție insurmontabila. Însă un alt motiv pentru care mi se pare importantă diferența pe care o face Choay între monument și monument istoric ține tocmai de
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
de un colorit aprins, în care concretul, berechet, pulsează de viață, cotropește o sumedenie de canale și ramificații. În ținutul ei de forare, hașurat cu acribie, irumpe și tentația păcatului ("Impudice fructe crăpate/ Arătîndu-și sîmburele gol" - Impudice fructe), ca și precaritatea biologică sau turbulenta rătăcirilor. Nimic nu e exclus, armistiții și capitulari, accese de lașitate și de deznădejde, neliniști existențiale. Ca să urce spre o geometrie ideală a ascezei, metaforă nu părăsește, desfrunzita, tumultul pădurii, absoarbe vegetația și cromatică ei. Privitor că
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
pe cei care ar putea fi numiți "oameni de altădată" (prin parafrazarea celebrei sintagme "moșieri de altădată" a lui Gogol). Că și lui Ion Minulescu, bătrânii i se ănfătisează asemenea unor "jucării stricate", care continuă totuși să funcționeze, cu o precaritate ănduiosătoare. Un batran de neuitat este Vladimir Procopiu, din Că de fiecare dată. Prozatorul ne invită să pătrundem ămpreună cu el, nevăzuți, ăn cameră an care Vladimir Procopiu, pensionar, urmărește de unul singur, la o oră târzie de noapte, buletinul
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
mă refer la aceea a unui Hașdeu, ține de multe și are consecințe nefaste. În clipa de față, în România e pe cale de dispariție, de exemplu, specia autorilor de ediții critice. Filologii, în sens propriu, au avut demult soarta dinozaurilor. Precaritatea informației istorice transforma multe lucrări - de la prefețe la cărți - în instrumente inutilizabile. Erorile de tot soiul proliferează că ciupercile după ploaie, trecînd de la un studiu la altul, încît li se pierde pînă la urmă sursă primară. Un regim păgubitor și
Un dram de stiintă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17545_a_18870]