73 matches
-
a genera câmpuri plate pentru "Camera planetară și de câmp larg 1". Există o așa-numită zonă de vizualizare continuă, în unghi de aproximativ 90° cu planul orbitei lui Hubble, în care țintele sunt neeclipsate perioade lungi de timp. Datorită precesiei orbitei, poziția zonei se deplasează de-a lungul unei perioade de opt săptămâni. Datorită faptului că nimbul Pământului este mereu la aproximativ 30° de regiunile din zona de vizualizare continuă, strălucirea Pământului poate fi ridicată perioade lungi și în zona
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
ecuatorial adevărat este întotdeauna perpendicular pe axa de rotație a Pământului; această axă este relativ stabilă, dar poziția polilor pe Pământ are o variație de a zeci de metri anual, care înseamnă o variație similară pentru poziția ecuatorului, cauzată de precesia echinocțiilor, nutație, și de alți factori. Ecuatorul terestru se află la gradul de latitudine 0°; este o paralelă a globului pământesc, are diametrul de circa 12.756 km și străbate centrul continentului african, Insulele Maldive, Oceanul Indian, Indonezia, zona centrală a
Ecuator () [Corola-website/Science/304759_a_306088]
-
axa transversală a avionului și axa cadrului după axa longitudinală a avionului. Dacă avionul execută un viraj cu o anumită viteză de girație, axa cadrului este supusă unui moment proporțional cu acea viteză de girație. Giroscopul execută o mișcare de precesie în sens invers, cu un unghi proporțional cu valoarea momentului. Mișcarea de precesie va fi transmisă printr-o transmisie inversoare acului indicator, care se va deplasa mai mult sau mai puțin, în funcție de viteza de girație. Precesia va dura până când momentul
Indicator de viraj și glisadă () [Corola-website/Science/313122_a_314451]
-
avionul execută un viraj cu o anumită viteză de girație, axa cadrului este supusă unui moment proporțional cu acea viteză de girație. Giroscopul execută o mișcare de precesie în sens invers, cu un unghi proporțional cu valoarea momentului. Mișcarea de precesie va fi transmisă printr-o transmisie inversoare acului indicator, care se va deplasa mai mult sau mai puțin, în funcție de viteza de girație. Precesia va dura până când momentul giroscopic va fi egalat de momentul dezvoltat de două arcuri fixate de cadru
Indicator de viraj și glisadă () [Corola-website/Science/313122_a_314451]
-
execută o mișcare de precesie în sens invers, cu un unghi proporțional cu valoarea momentului. Mișcarea de precesie va fi transmisă printr-o transmisie inversoare acului indicator, care se va deplasa mai mult sau mai puțin, în funcție de viteza de girație. Precesia va dura până când momentul giroscopic va fi egalat de momentul dezvoltat de două arcuri fixate de cadru. Mișcarea rotorului giroscopului este întreținută cu un motor electric. Indicatorul de viraj are de obicei marcat pe el un reper pentru "viteza de
Indicator de viraj și glisadă () [Corola-website/Science/313122_a_314451]
-
veche σκορπίος "Skorpíos", latină "Scorpius") este a opta parte, de la 210° la 240°, din ciclul zodiacal. Soarele se află în acest semn, în perioada 24 octombrie - 22 noiembrie. În astrologia occidentală semnul nu mai este aliniat cu constelația Scorpion, din cauza precesiei echinocțiilor. În constelația Scorpion, soarele este află aproximativ între 23 și 30 noiembrie. După "Tetrabiblos" a lui Claudius Ptolemäus, scorpionul e considerat un semn feminin (I.12) iar Marte este planeta care guverneaza semnul (I.17). Scorpionul este considerat un
Scorpion (zodie) () [Corola-website/Science/313126_a_314455]
-
Animalul din acest desen poate reprezenta constelația Taurului împreună cu Cloșca cu puii deasupra. Atlasul Farnese este o statuie romană reprezentînd titanul Atlas ținând bolta cerească pe umeri. Este cea mai veche repezentare existentă a constelațiilor antice grecești. Din cauza mișcării de precesie, pozițiile constelațiilor se schimbă încet de-a lungul timpului. Prin compararea pozițiilor celor 41 constelații se poate determina momentul când au fost făcute observațiile inițiale. Pe baza acestor informații s-a determinat ca acele contelații au fost observate la anul
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
Soarele, Luna și Pământul s-ar alinia cu centrul galaxiei. Majoritatea adepților acestei teorii consideră că data la care s-ar produce această aliniere este 21 decembrie 2012, moment în care se încheie și un ciclu complet al mișcării de precesie a axei de rotație a Pământului (de cca. 26.000 de ani). Dacă această aliniere ar avea loc, există posibilitatea producerii unor dezastre naturale majore. Criticii acestor speculații susțin că este imposibil ca un astfel de eveniment să provoace astfel
Apocalipsa din 21 decembrie 2012 () [Corola-website/Science/319865_a_321194]
-
care a dat astronomilor puncte de referință pentru obiectele de pe cer, astfel încât aceștia le-au putut urmări mișcările. Acest fapt datează dinaintea lui Hiparh care, în jurul anului 190 î.Hr., a folosit catalogul predecesorilor săi, Timocharis și Aristillus, pentru a descoperi precesia Pământului. În acest sens, el a dezvoltat, de asemenea, scara de luminozitate, încă în uz astăzi. Hiparh a compilat un catalog cu cel puțin 850 de stele și pozițiile lor. Succesorul lui Hipparchus, Ptolemeu, a inclus un catalog de 1022
Astrometrie () [Corola-website/Science/296584_a_297913]
-
fonetice și nu a unei scrieri ideografice cum sunt cele vechi egiptene sau chinezești. Fără o piatră de la Rosetta proto-Ioniană, rămânând deocamdată hapax legomena, discul din Phaistos are doar coroborări externe pur conjuncturale. Acestea sunt însă remarcabile: Perioadele constante ale precesiei echinocțiale fac ca anumite configurații ale constelațiilor cerului boreal să fie atât riguros posibile, cât și caracteristice doar anumitor epoci. Într-o astfel de epocă, înainte de 2500 î. Hr., doar în intervalul de latitudini nordice corespunzător Cicladelor, și doar în jurul piticei
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
polului sud ceresc, în care nu au existat constelații. De aici se poate deduce că locul trebuie să se afle undeva pe la 36 ° latitudine nordică. De asemenea, poziția centrului acestui cerc față de polul sud de astăzi s-a schimbat datorită precesiei; acest fapt ne indică timpul care a trecut de atunci: circa 4.500 ani. În acea perioadă existau civilizații înaintate atât în Babilonia cât și pe insula Creta. În favoarea insulei Creta ar fi observarea constelațiilor pentru scopurile navigației pe mare
Constelație () [Corola-website/Science/298380_a_299709]
-
a demonstrat conservarea "parității G" (care, de exemplu, interzice tranziții dintr-o stare cu număr impar de pioni într-o stare cu număr par de pioni, sau invers). Împreună cu V. Bargmann și V. Telegdi a formulat ecuația Bargmann-Michel-Telegdi care descrie precesia spinului în câmp magnetic. Împreună cu L.A. Rădicați a dezvoltat teoria geometrica a octetului ȘU(3). Încă din 1953 introdusese o descriere a tranzițiilor de faza că fenomene de rupere a simetriei; a aplicat acest concept la o clasă largă de
Louis Michel () [Corola-website/Science/318066_a_319395]
-
pierderea de energie termică din centrul Pământului, perturbații ale altor corpuri din Sistemul Solar și de biochimia de la suprafața Pământului. Teoria lui Milankovitch prezice că planeta va continua să se supună unor cicluri de glaciațiune din cauza excentricității, înclinării axiale și precesiei orbitei Pământului. Oamenii joacă acum un rol-cheie în biosferă, cu o populație mare care domină multe dintre ecosistemele Pământului. Acest lucru a dus la o extincție pe scară largă, încă în curs de desfășurare, a altor specii, fenomen cunoscut sub
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
definiția tropicelor. În mijlocul cadranului principal al orologiului putem observa un cerc mai mic ce se rotește în interiorul celui mare. Pe acest cerc sunt reprezentate semnele zodiacale ce indică poziția Soarelui în interiorul eclipticii. Trebuie să notăm faptul că datorită fenomenului de precesie a echinoxurilor, semnele indică în prezent doar în ce semn astrologic al zodiacului ne găsim în luna curentă. Deplasarea cercului zodiacal se datorează proiecției stereografice a planului eclipticii pornind de la Polul Nord. Această proiecție este comuna tuturor ceasurilor astronomice din perioada
Ceasul astronomic din Praga () [Corola-website/Science/327297_a_328626]
-
sau boală. Scanerele IRM utilizează câmpuri magnetice puternice, unde radio și gradienți de câmp pentru a forma imagini ale corpului. Un câmp magnetic puternic (BO) pentru prima data aliniază spinii fiecărui atom ai corpului uman (hidrogenul este utilizat în IRM-clinica) precesie într-o frecvență centrală care este dependentă de intensitatea câmpului magnetic. Pe măsură ce câmpul magnetic este îndreptat în jos de centrul mașinii de IRM, protonii hidrogenului se aliniaza fie către capul sau picioarele pacientului, cu aproximație 50% mergând către fiecare, anulându
Imagistică prin rezonanță magnetică () [Corola-website/Science/335534_a_336863]
-
cu obiectivul de 38 mm, cea mai mare din lume, în momentul construcției sale, și cele mai bune tehnologii din epocă. Obiectivul principal al acestui observator era să să se determine coordonatele stelelor duble și unele constante astronomice, cum sunt precesia sau nutația Pământului, aberații și refracții. A fost utilizat și pentru conducerea studiilor geografice asupra teritoriului rus, și în dezvoltarea navigației. Catalogul de stele, pe care l-a redactat în 1845, 1865, 1885, 1905 și în 1930, conținea pozițiile precise
Observatorul Astronomic din Pulkovo () [Corola-website/Science/335592_a_336921]
-
unui disc de acumulare cauzat de transferul masei dintre cele două componente ale sistemului ar fi putut da naștere unor jeturi polare, care ar fi interacționat cu materialul ejectat anterior. Cu timpul, direcția jeturilor polare ar fi putut varia, datorită precesiei. În afara porțiunii interne luminoase a nebuloasei, există o serie de inele concentrice, despre care se crede că ar fi fost ejectate înainte de formarea nebuloasei planetare, în timpul în care steaua se afla în ramura asimptotică a gigantelor din diagrama Hertzsprung-Russell. Aceste
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
reclasificare lor ca fiind asteroizi. Prin 1846, discrepanțe în orbita lui Uranus au determinat pe mulți astronomi să suspecteze prezența unei planete mari în „apropiere”. Calculele lui Urbain Le Verrier în cele din urmă au condus la descoperirea lui Neptun. Precesia excesivă a periheliului de pe orbita lui Mercur l-a condus pe Le Verrier la ideea existenței planetei intra-Mercuriene, Vulcan în 1859, însă ulterior aceasta s-a dovedit a fi concluzie irelevantă. Deși este discutabilă perioada când sistemul solar a fost
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
Crabului ca fiind un remanent al supernovei din 1054, căreia i-a identificat părțile optice și radio. A descoperit și 10 asteroizi, printre care 944 Hidalgo și 1566 Icarus, un asteroid cu orbită foarte excentrică punând în evidență fenomenul de precesie a periastrului, prezis de relativitatea generală, precum și asteroidul din familia Amor, 1036 Ganymed. Recompense Eponime
Walter Baade () [Corola-website/Science/333065_a_334394]
-
cazul stelei Alderamin, viteza de rotație pare să împiedice acest fenomen. Activitatea magnetică, pe care o lasă să se presupună radiațiile emise, este și ea neașteptată, la acest tip de stea. Aceste anomalii rămân puțin înțelese la ora actuală. Din cauza precesiei echinocțiilor, Alderamin va deveni steaua cea mai apropiată de Polul Nord ceresc, la mai puțin de 3°, în vreo 5.500 de ani.
Alpha Cephei () [Corola-website/Science/333380_a_334709]
-
mult de 150 de ani, Hipparchus din Niceea a colaționat propriul catalog cu cel al lui Timocharis și a descoperit că longitudinea stelelor se schimbase în cursul timpului, fapt ce i-a permis să determine prima valoare, destul de precisă, a precesiei echinocțiilor. Ptolomeu (secolul al II-lea) a redactat Almageste, care cuprinde, între altele, și un catalog stelar. Evul Mediu vede născându-se epoca de aur a astronomiei în civilizația musulmană, de la lucrările lui Al-Battani (secolul al IX-lea până la punctul
Catalog astronomic () [Corola-website/Science/332214_a_333543]
-
definită că epoca standard internațională începând din 1984 pentru datele variabile în timp. Este situația Coordonatelor Cerești Ecuatoriale ale căror coordonate servesc de referință. Cand se dau coordonatele unui astru, este teoretic necesar să se specifice epoca ca urmare a precesiei și a nutației Pământului, pe care se știe perfect calcula astăzi, schimbând poziția punctului vernal, care servește drept punct de referință.
J2000.0 () [Corola-website/Science/332222_a_333551]
-
lumea occidentală. După mai mult de 150 de ani, Hipparchus a comparat propriul catalog cu cel al lui Timocharis și a descoperit că longitudinea stelelor se schimbase în cursul timpului, fapt ce i-a permis să determine prima valoare a precesiei echinocțiilor. A făcut prima mențiune în scris a planetei Mercur. Craterul Timocharis de pe Lună îi poartă numele.
Timocharis din Alexandria () [Corola-website/Science/332223_a_333552]