182 matches
-
respinse de Morgenthau prin argumentul că nici o moralitate internă nu poate fi ridicată la rangul de normă internațională și prin aserțiunea evidentă că este iluzoriu să ne închipuim că una dintre pulsiunile fundamentale ale ființei umane ar putea vreodată să precumpănească definitiv asupra celeilalte. De vreme ce statul mondial, care ar rezolva, la rândul său, problema transformând politica internațională în politică internă, este greu realizabil, se propune ca variantă optimă balanța de putere ca modalitate de control și corectare a comportamentelor actorilor statali
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a remarcabilelor lui însușiri de istoric. Au urmat Gh. Asachi (1957) și Pallady (1958). Incisiv și personal în cronica plastică, B. s-a mărginit în ceea ce privește literatura să vehiculeze informații, să popularizeze valori consacrate. Medalionul e structurat didactic, dar bine documentat. Precumpănesc numele de autori străini (Georg Brandes, Knut Hamsun, Ibsen), iar literaturile nordice (norvegiană, suedeză, daneză), în plină expansiune asupra continentului, beneficiază de portrete colective, schițe în perspectivă istorică. Traducerile numeroase (A. Strindberg, Th. Hardy, H. G. Wells, Selma Lagerlöf, Blasco Ibañez
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
șurubul infinit al eșuării obsesive; • descentrarea isterică de la sensul major la determinanți; • lumea amorfă a oligofrenului 178. Drept consecință, subiectul nu se poate integra în colectivul grădiniței (școlii) de masă și are nevoie de asistența de specialitate. Cum în nevroză precumpănește "defectul de comunicare și rezultatul unui minus de funcționare și eficiență a funcției de alter-ego, o continuă căutare înafară, o exterioritate a unei analogii eu-tu, neinstaurate sau pierdute", regăsirea unei comunicări cu sine și cu celălalt este esențială. De
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
informal) nu reprezintă soluția cea mai bună, atunci care să fie aceasta? Probabil că procentajul optim de informal ar aduce rezolvarea problemei. Iar optimalitatea acestui procentaj ar trebui stabilită în funcție de specificul organizației. Desigur că într-o organizație militară trebuie să precumpănească formalul, în timp ce într-o organizație cultural-artistică, probabil că un procentaj mai mare de informal ar fi mult mai indicat. Cea de-a doua situație − negarea formalului de către informal − ridică și ea o întrebare: care este procentajul de iraționalitate, de afectivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
inițiativele de seamă ce tind la crearea unui climat și la formarea în orașul dunărean a unor instituții cu tradiție durabilă: școlile de adulți, Cercul „Analelor” sau Universitatea Populară îl consemnează printre fondatori. Încurajarea forțelor locale și stimularea tinerilor autori precumpănesc în orientarea celor două reviste „literar-culturale” pe care le îndrumă în răstimpul următor: o replică la „Dunărea de Jos”, scoasă cu Al. Bădescu, între anii 1908 și 1912, o reprezintă „Dunărea” (1919), coredactată cu Alexandrina Scurtu și Emil Maur. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
și alte chipuri sunt aduse în prim-plan, cu trăsăturile lor distincte, cu obiceiurile și cu pățaniile lor, cu poreclele care îi transformă, pe unii, în personaje. Sunt și secvențe aburite de tristețe, însă episoadele amuzante (farse, pozne, felurite năzbâtii) precumpănesc. E parcă o întrecere între șugubeți în „pururi vesela și animata societate a Junimii”, calambururile, poantele, șarjele cordiale sau corozive (nu toate debordând de umor) înlănțuindu-se ca într-un „carnaval”. În înmănuncherea de medalioane Mușchetarii literaturii române moderne S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
Decebal). Patriotismul autorului era real, însă convenționalismul naiv al personajelor istorice, dilatarea hiperbolică a portretelor duce, fără intenție, chiar la efecte comice. Mai interesantă ar fi drama Radu de la Afumați (1897), scrisă într-o limbă românească îngrijită, mlădioasă, în care precumpănesc reminiscențe din Shakespeare. În 1897 lui N. i s-a jucat la Teatrul Național din București comedia Un singur amor. SCRIERI: Flori de primăvară, Berlin, [1880]; ed. 2, București, 1889; Șoimii de la Războieni, București, 1882; Die Affectenlehre Spinoza’s, Leipzig
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288423_a_289752]
-
exil. însoțită de o colectivizare* radicală, represiunea decimează - la propriu, din câte se pare - populația. în timpul Revoluției Culturale*, reprimarea se transformă în distrugerea civilizației tibetane: din mii de monumente, nu vor supraviețui decât câteva zeci, în 1976. Logica urii care precumpănește, începând de atunci, împiedică China să dea o urmare serioasă propunerilor de rezolvare venite din partea lui dalai-lama, la sfârșitul anilor 1970. Relativei îmblânziri a politicii chineze din 1987-1989, tibetanii îi răspund prin răzmerițe, în timp ce dalai-lama este încununat cu Premiul Nobel
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
celor efemere (traiul lui, aici, e inautentic, de strigoi) și țărmul unde „nimic nu cade”, primește călugăria ca pe o încorporare în universul permanențelor și iubirii. Sabina îi va zâmbi, suprafiresc, din icoana Maicii Domnului. Lina, roman prolix, lăsând să precumpănească cronica existențelor umile, cu întâmplări mai direct legate de biografia lui A., are în centru, prin Ion Trestie, crescut pe „mâini vitrege”, ajuns laborant la o fabrică de zahăr, și prin Lina, frumusețea ivită din mocirlă, tot problema sufletului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
dintr-o perspectivă retorică, astfel încât Sozomen, care scrie după Socrate, abandonează această practică, poate și semn de dezacord implicit; de altfel, uneori, această inserție de documente ce se succed în serii de două sau chiar mai multe elemente, ajunge să precumpănească în raport cu narațiunea istorică ce pare firavă. Oricum, Socrate emite judecăți în privința izvoarelor pe care le folosește așa cum a făcut și în cazul lui Rufin. Chiar culegerea de documente sinodale alcătuită de Sabin este considerată de el în mod frecvent o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al intermundiului - limbul, laguna, ținutul „amfibiu” -, al zbaterii făpturii între contrarii ajunge la paroxism în volumul consacrat sinelui și umbrei, Alb și negru, unde hotarul e „un tăiș de coasă” și umbra „se dezleagă” fatidic de trup. Descinderea, care va precumpăni la maturitate, în derizoriul banalității, al dramei anonime și fără salvare, se deconspiră încă din Singurătatea spectacolului, ca refuz al „terorii dublului” arhetipal: „Ce s-a întâmplat cu Ianus, / iubite? / [...] Cele două fețe s-au dublat, / s-au triplat / și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
definindu-le drept „stanțe purificate în flacăra minții”, „adevărate filtruri de melodie și simbol, descântece pentru intelect, formule poetice ale unui ritual magic”. Preocuparea lui P. este aceea de a decela frumosul autentic în opera literară. Nu reproșurile și obiecțiile precumpănesc la el, ci dorința de a sesiza și așeza în lumină acele elemente în virtutea cărora o lucrare intră în sfera literaturii. În articolul Versificație și poezie, preciza că unul dintre scopurile majore ale demersului său este acela de a găsi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
din care se alcătuiește condiția intelectualului, L. Koakowski 1 o amintește pe cea dintre exigența de libertate a judecății și a cuvîntului, pe de o parte, și dorința de a avea influență publică, pe de alta. Dacă aceasta din urmă precumpănește, intelectualul poate fi ispitit să-și dorească monopolul asupra cuvîntului și, în fond, asupra adevărului. Iar prețul constă în înregimentarea ideologică, în curtarea și slujirea unei puteri totalitare. Subiectul uman : centru sau perspectivă? Spectacolul diversității ocupă scena minților și a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
acuză pe I. L. Caragiale de plagiat. Speriat însă de intervenția justiției, Stoenescu se desolidarizează și C. Al. Ionescu-Caion este înlăturat din funcția de prim-redactor al revistei. Fără un principiu călăuzitor în selecție, R.l. are o bogată rubrică de traduceri. Precumpănesc transpunerile din romantici (Byron, Hugo, Lamartine, Musset, Bürger, Carducci, Heine). Numeroase sunt și tălmăcirile din poezia franceză simbolistă și parnasiană, prin care R.l. făcea, în linia „Literatorului”, atmosferă favorabilă curentelor moderne: Baudelaire (Poeme în proză, Abel și Cain, Spleen, Cântec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
Preliminarii politico-diplomatice ale insurecției române din august 1944 (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979), cuprinzând informații și interpretări rămase în bună măsură valabile și astăzi. Pe de altă parte, s-ar putea vorbi de o satisfacție tardivă, după decenii în care au precumpănit punctele de vedere ale factorilor politici, situație reflectată, înainte de orice și în chipul cel mai nefiresc, în șirul etichetărilor puse actului de la 23 august 1944, de la lovitură de stat sau de palat (ceea ce nu-i tot una!), prin 1944-1945, la
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
și în diplomație, știu foarte bine că la nivelul relațiilor între țări nu sentimentele trebuie să primeze, ci interesele. Nu spun că nu contează, până la un punct, și relațiile între indivizi și sentimentele, precum și moștenirea istorică, dar în marea diplomație precumpănesc interesele majore ale actorilor principali, care sunt statele și națiunile. Asemenea rațiuni ne conduc inevitabil la concluzia că România trebuie să procedeze la o anumită revizuire a relațiilor sale cu Rusia, în sensul așezării lor pe baze pragmatice și realiste
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
descoperi inteligențele lor cu Rusia; să caute în actele ocârmuirii lor ceea ce poate să favorizeze vederile acelei puteri, pentru ca Poarta să fie luminată asupra necredinței lor; să mențină pe domni într-o stare de teamă și de îngrijorare, care să precumpănească aplecarea ce o au spre dușmanul țării lor; să ferească pe boieri de înrâurirea rusească și să distrugă în ei părerea, de mult întipărită, că sunt supușii Rusiei, fiindcă aceasta este stăpâna Turciei. Posesiunea Țării Românești și a Moldovei este
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Litanii pentru toamna mea, C-un paznic, în toamnă, Toamnă putredă ș.a.), versul se lasă purtat de nuanțele indecisului verlainian (definit de S. prin imaginea „malurilor neprecise ce despart raționalul de irațional”) către „tăcutul susur al tristeții” și al tainei. Precumpănește însă pastelul de tradiție autohtonă, pe fundalul căruia se proiectează, surprinzător, izbucniri de tragism, cu brutale accente existențialiste, născut din închiderea în cotidian (Un cerșetor vorbește toamnei, Fecioarele albe). Esențial este S. în tabletele, cronicile ori în anchetele privind actualitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
prin medierea cărților, el iese din claustrare, dar nu reușește să experimenteze prietenia sau dragostea altfel decât la nivelul simplei aspirații. Preocupat de analiza psihologică mai mult decât de trasarea unei intrigi, autorul realizează o scriere în care imaginația poetică precumpănește asupra calităților epice. Dar V. revine la modalitățile de expresie ale poeziei, precum și la unele dintre temele sale favorite cu Fiul omului (1986), care reia obsesia vieții prenatale, dezvoltată cu vigoare într-o arborescență de imagini și întregită cu fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
paradigmă care este una a trecrii, mai importantă decât cea modernă în sensul ei clasic, căci de obicei omul nu știe să treacă, ci mai degrabă să rămînă, să stea pe loc, într-un loc, într-o paradigmă. Dacă astăzi precumpănește acțiunea fără spirit, este necesară odată în plus re-lecturarea lui Descartes ca unul ce propune o trecere elgantă și înțeleaptă spre un nou tip de acțiune, acțiunea prin spirit, singura trecere în care omul nu numai că rămîne întreg dar
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
reproducea în principal tensiunile economice, dar muncitorii acționau de asemenea și pe baza legăturilor de rudenie și a loialităților diverse. Ceva înrudit conștiinței de clasă răsărea probabil în momente și locuri atipice. Pentru cei mai mulți, loialitățile vecinătății, familiei, ocupației și clientelei precumpăneau interesele comune generate de statusul economic. Scara redusă a celor mai multe comunități urbane aducea cetățenii într-un contact față în față cu o varietate de oameni cu care aveau multiple legături. În consecință, conflictele erau deseori ocultate sau stinse de imperativele
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunității. Nu doar Dumnezeu a învățat târziu limba strămoșilor noștri, așa cum inspirat spunea un cărturar, ci și pământenii ce o vorbeau au învățat târziu să o scrie altfel decât o făceau. Efectele perverse ce decurg din acțiuni insuficient calculate pot precumpăni asupra rezultatelor pozitive (eventual atinse) ale măsurilor. Referindu-se la scrierea cu litere latine, Cantemir arată că Alexandru cel Bun, pentru a stăvili presiunile papistașe, a introdus literele slavone în locul celor latine folosite anterior. Doar că " Cu această râvnă prea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
contemporani ai lui George Ivașcu care gândesc bine despre el, printre care mă număr. Eu cred că oamenii trebuie judecați după efectele faptelor lor, și cum puțini au făcut numai bine - doar sfinții -, oamenii obișnuiți îi vom judeca după ce a precumpănit în ce au făcut, binele sau răul. Or, la George Ivașcu binele a fost precumpănitor, dacă ne referim, desigur, la profesia, la acțiunea lui de critic și istoric literar, de publicist și alcătuitor de reviste. Viața lui personală nu o
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe care nici nu o consideră a fi atât de organic marcantă încât să justifice eticheta de poet religios, pe care se ambiționează unii a i-o pune: "Eminescu avea mai degrabă un fel de "religiozitate fără religie", în care precumpănea nu dogma, ci mitul, sau, altfel spus, nu revelația asumată prin credință, ci sacrul reflectat în fantezia plăsmuitoare". Și, mai departe:"Nedogmatic și nebisericos, crescut, ca și Blaga mai târziu, în zariștea "eresului" popular, iar în urmă format inte lectual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de dragoste, singura În stare să Împru mute actului sexual acea coloratură de apoteoză pe care o aflăm până și În lumea mai măruntă a insectelor și a păsărilor, unde fantezia și poezia, selecția Între indivizi, epică, intrepidă și eroică, precumpănesc. [...] SURORILE X DIN BLOCUL ÎN CARE LOCUIESC, ULTIME mlădițe ale boierescului neam de ispravă cu al cărui nume s-au botezat un bulevard și o stradă, chemau la ele până mai anii trecuți, când Încă nu Încărunțiseră și nu sărăciseră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]