130 matches
-
au ajuns la o înțelegere și a adus-o la el acasă. Era la câteva luni după divorț și simțea nevoia prezenței unei femei în patul său mare, dar gol. Poate așa se întâmpla și acum, gândi el. Numai că "precupeața" nu mai era tânăra de moravuri ușoare din seara respectivă, ci propria sa colegă. Nici nu știa cum să abordeze discuția mai departe. Inima nu-i spunea nimic deosebit. Nu simțea nicio chemare. Poate ar fi trebuit să se amețească
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
Domnule cu șapte covrigi. Hulubăria e încuiată pentru orice rimă, pentru orice fată. Bate la cer cu toiag de fier, bate la pădure cu armură de mure. Poate acolo o mai trăi Apolo. La noi e tristețe. Au murit bietele precupețe. Caișii au îngenuncheat peste marele hat și alungat cu resteul a fugit curcubeul. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în „PREPOEM”, ambele din mai 1940 PANORAMĂ Vraciule înfricoșat surd, olog și gușat arată-mi comorile tale înalte, pătrate
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
în creștete și bice. Molii se coc în rădăcină Pe lângă seci mărgăritare. Gingașe stele nu mai pot să vină Ca să ne dea un coif la fiecare. Isus a rebegit în piețe Uitat, lovit, cu față mută. Între borfași, naivi și precupețe Nimeni durerea nu-i sărută. Vrednic în sparta lui ogivă Ca să primească trei sodoame, Burgul e putred deopotrivă De bogăție și de foame. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 17, din 25 aprilie 1942 ROȘIORII DE VEDE E-o
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
în: Ediția nr. 289 din 16 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Moda Nu mai scriu Poezii Cu zurgălăi și zorzoane Pentru cucoane. Acum e la modă Poezia seacă, Aridă Și dură Ca o cărămidă. Înflorește poezia Protestatară, Certăreață Precum o precupeață. Se cultivă poezia- Proză, Anemică, Ciolănoasă Și bântuită de nevroză Port cu mine Mi-au prădat avutul hoții; Au intrat în sanctuar; De comun acord cu toții, n-au lăsat un rând măcar. Toate visurile mele, Deziluzii amărui - Licăr argintiu de
MODA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342555_a_343884]
-
Sus, pe cer, Cloșca cu pui și Ursa Mare dovedeau că ajunsese în Cărțișoara, pe malul Balei, împreună cu tot neamul sau. Când s-a trezit a doua zi, dimineața, în jurul lui erau strânși o mulțime de gură-cască: polițiști, pompieri, măturători, precupețe... Presă din Romă a scris în ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columna: cu plete, cu cămașă și cușma, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. Badea Cârțan a făcut senzație
BADEA CÂRŢAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 140 din 20 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344317_a_345646]
-
mii. Știi, iar e seară... Și din nou Peste-al trecutului ecou Coboară umbre largi de lut... Cad frunze peste-al vieții scut Te mai aștept, târziu, tăcut, În visul meu... Octombrie... Plopi dezveliți... Tresar castanele fierbinți, Sub mâini de precupețe, reci, Cu ochi banali, la sâni cu teci... Coboară noaptea pe poteci De munți răniți. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: TOAMNĂ-N OCTOMBRIE / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1737, Anul V, 03 octombrie 2015
TOAMNĂ-N OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344395_a_345724]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > GUTUILE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului GUTUILE În gutui și în ăst an, Printre frunze lunguiețe În cărămiziu ocean Revărsat peste fânețe De o doamnă precupeață, Stau bucățile de aur Învelite-n puf și-n ceață, Tari ca fruntea unui taur, De cu zori și până-n noapte, Din apus în dimineață, Ca să fie cât mai coapte, Numai bune de dulceață. În gutui și în ăst an
GUTUILE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381850_a_383179]
-
mii și mii. Se lasă seara... Vag bandou... Peste-al trecutului ecou, Coboară umbre mari de lut, Plâng frunze pe al uitării scut, Te mai aștept, târziu, tăcut, În visul meu. Octombrie... Plopi dezveliți... Tresar castanele fierbinți, În mâini de precupețe, reci, Cu ochi banali, la sâni cu teci... Coboară noaptea pe poteci De munți răniți. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: OCTOMBRIE / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016. Drepturi de
OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371376_a_372705]
-
au ajuns la o înțelegere și a adus-o la el acasă. Era la câteva luni după divorț și simțea nevoia prezenței unei femei în patul său mare, dar gol. Poate așa se întâmpla și acum, gândi el. Numai că "precupeața" nu mai era tânăra de moravuri ușoare din seara respectivă, ci propria sa colegă de cancelarie. Nici nu știa cum să abordeze discuția mai departe. Inima nu-i spunea nimic deosebit. Nu simțea nicio chemare. Poate ar fi trebuit să
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347268_a_348597]
-
de apelativul doamna Blându, mult prea politicos în condițiile date, și marșează pe idee: “Da, eu continui să folosesc formula de politețe. Colega de la București rămâne o doamna pentru mine (fără majusculă însă), fiindcă eu nu pot s-o fac “precupeață”, nu-mi stă în fire să arunc cu piatra. Orice păcătos are dreptul la demnitatea de individ uman (că așa i-am învățat și pe elevii mei). Învățătoarea are același statut socio-cultural cu mine și sunt sigur că e o
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
Harley, asasinat de Guiscard, și cum spunea - spre a se consola - că asasinul confundase desigur un ministru cu altul. Rupând-o cu ipocriziile saloanelor londoneze, a fost văzut - fapt Îngrozitor, de conceput! - afișându-și iubirea cea mai firească pentru o precupeață de portocale, care, probabil, nici nu era drăguță și Își făcea veacul pe sub galeriile Parlamentului 1. În fine, el a inventat chiar deviza dandysmului, nil mirari, a acelor bărbați - zei În miniatură -, ce voiau Întotdeauna să uimească, rămânând impasibili 2
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în evoluția romanului românesc, fiind una din cele mai puternice opere epice scrise la noi înainte de Ion al lui Liviu Rebreanu. Autorul pornește de la o lume pe care o cunoscuse nemijlocit, țăranii și târgoveții din împrejurimile Aradului. Intriga e sumară: precupeața Mara, văduvă, se zbate să asigure o existență îndestulată celor doi copii ai ei, Persida și Trică, încercând în același timp să le construiască viața după propria ei dorință. Conflictele care se declanșează și implicațiile lor, prezentate pe un larg
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
POPOVICI-BĂNĂȚEANUL, Ioan (17.IV.1869, Lugoj - 10.IX.1893, Lugoj), poet și prozator. Este fiul Susanei (n. Dobrin), precupeață, și al lui Nicolae Popovici, maistru opincar. A urmat în orașul natal cursurile unei școli primare bisericești, iar din 1880, gimnaziul catolic maghiar, de unde este eliminat în 1884, sub motivul că ar fi desfășurat o activitate considerată subversivă de autorități
POPOVICI-BANAŢEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288969_a_290298]
-
și dezvăluie odată cu josnicia caracterului, mizeria morală. Nici Victor Hugo în al său Napoleon le Petit n-a știut să prindă ca Marx amestecul de murdărie, fanfaronadă și cinism care definea cariera și personalitatea lui Ludovic Bonaparte-Crâpulinschi, «paiața gravă», «vrăjitorul precupeței din Hale», golanul princiar cum îl denumea Marx. Chiar masca gravă de fier a lui Bismark se năruie sub apostrofa lui Marx care dezvăluie aplicațiile intime ale junkerului prusac, gata, de îndată ce nu mai e preocupat de intrigile sale războinice, să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și prin ferestrele cu perdeluțe suspendate la colțuri se vede cum câteva cad unele peste altele. O voce ascuțită țipă dinăuntru la vizitiu să se oprească. Se aude chiar un crâmpei de înjurătură de care nu s-ar rușina nici o precupeață. În timp ce carul se îndepărtează, ochii lui Nero zăbovesc înde lung asupra ornamentelor de la spate: fulgerul lui Jupiter, păunul Iunonei și cucuveaua Athenei. Imediat ce lanțul de oameni se închide în urma vestalelor, Marcia trece din nou la atac: — Scrisul i-o fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spătariu, feciorul lui Grigore Ureche ce-au fostu vornic mare, scriu...cu acest zapis,...am vîndut a noastră direaptă ocină și moșie ce am despre părinții mii în tîrgu în Iași, pre Ulița Rusască din Tîrgul de Gios, de unde sintu Precupețele, din pod din fața tîrgului din vale, alături, pre lîngă păretele pivnițăi Mănganilor pînă în gardul ogrăzii lui Ion Racoviță comisul cel mare și alături cu gardul la vale pînă în Ulița łigănimei (łigănimea Domnească) ce vine pe subt deal și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fel și la trestie? Nu-i tot neobișnuit? De ce nu spune "nod în trestie"? Se spune, Marusia, draga mea. Când ai să-nveți și tu să vorbești corect românește? Ei, lasă, că știu destul! La piață mă înțeleg cu toate precupețele... Dar ce expresii în limba asta românească! Și Marusia își amintește de expresia "cu scaun la cap", care o face să râdă în hohote. Om cu scaun la cap, auzi! Partea proastă e că toate aceste nume de botez pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sau m-au dat în judecată. Cert este că, așa cum vă anunțam, ne aflăm într-un Nou An și, cu vâsc sau fără vâsc, viața merge înainte, adică evoluează, se dezvoltă, crește, progresează. Exact ca-n dialogul dintre două venerabile precupețe: Cum o mai duce cu nașul cu cancerul ? Merge ? Da. Progresează de la zi la zi. CAPRA, URSU De undeva, dintre tălăngi, fluiere și dobe frământate ca aluatul de cozonac în urechile privitorilor se strecoară damful de samahoancă al Caprei, Mitică
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
făcea să se gândească cu jind ia cravatele roșii pe care le poartă civilii. La timpul acela, chiar se concediase, dar se reangajase curând iarăși. Fata o strămutase de la doică abia când era de sase ani. O ținea acum o precupeață. Lică nu putea s-o ia cu el. Nu știa niciodată bine unde se culcă si unde mănâncă. Cu începere de la precupeață, Sia cunoscuse viața nomadă: strămutată din gazdă în gazdă, după împrejurări, sau încredințată numeroaselor prietene ale lui Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
reangajase curând iarăși. Fata o strămutase de la doică abia când era de sase ani. O ținea acum o precupeață. Lică nu putea s-o ia cu el. Nu știa niciodată bine unde se culcă si unde mănâncă. Cu începere de la precupeață, Sia cunoscuse viața nomadă: strămutată din gazdă în gazdă, după împrejurări, sau încredințată numeroaselor prietene ale lui Lică, când Trubadurul nu mai avea bani. Acele prietene admirau o dată mai mult pe Lică în formă de tată. îl găseau și mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca să îndese trei hârtii. - Să trăiască socrul care a căpătat așa un ginere frumos și bogat. Să fie sănătos și să aibă moștenitori ! Bătrânul Mendic se sculă și el săndese cinci hârtii. La Lipa Lipovici din Dorohoi era crâșmă pentru precupețe. Îmbiați de firma roșie din tablă pe care sta scris Și pe ploaie și pe vânt Șnițelul eu îl mănânc. clienții intrau cu droaia. - Băiete, striga tare Lipa din când în când, trece-i lui badea Ion un chil de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pește strălucind În soare și carnea, vițeii și taurii despicați atîrnînd În cîrligele de măcelărie. Uite-l și pe Peter, În locul lui obișnuit, cu paleta, culorile și toate cele de trebuință vîrÎte Într-o sacoșă. Stătea de vorbă cu o precupeață, Înconjurat de o mulțime de gură-cască, printre care se aflau probabil cîțiva pungași de buzunare și alți cîțiva admiratori sinceri. Pipa i se deplasă puțin spre dreapta cînd zîmbi văzîndu-l pe Julius, cu o mînă Îi făcea semn să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de-ți scrie așa des? Nu i-ar strica un duș zdravăn fetei ăleia. — Psihicul Myrnei nu suportă apa decât în context oral. — Ce-ai zis? — N-ai vrea să fii atât de amabilă să încetezi cu țipetele astea de precupeață și să pleci de acolo? Nu mai ai vreo sticlă de Muscat la copt în cuptor? Acum lasă-mă în pace. Sunt nervos. — Nervos? După ce-ai stat în apă caldă mai mult de o oră? — Nu mai e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sfert de dolar? țipă doamna Reilly. Sări de pe scaun și băgând mâna într-unul dintre buzunarele halatului scoase afară ilustrata lucitoare. Ignatius! — Dă-mi-o imediat înapoi, tună Ignatius. Cum îndrăznești să mânjești imaginea aceasta minunată cu mâinile tale de precupeață? Doamna Reilly mai aruncă o privire spre ilustrată și apoi închise ochii. De sub pleoapele plecate lunecă o lacrimă. — Am știut de când te-ai apucat să vinzi cârnați c-ai să te-nhăitezi cu oameni ca ăștia. — Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
i se vede marginea sutienului și toate celelalte -, e atât de scurtă, că-i lasă buricul descoperit. Bine că se Întâlneau destul de rar. Ce ciudați sunt și bărbații ăștia. Nimeni n-ar fi spus că tipa asta țipătoare, ca o precupeață de pește, era soția unui polițist serios ca Antonio Buonocore. Dar lui Elio Îi plăcea. Odată, când aflase că Buonocore Își sărbătorea aniversarea căsătoriei, o trimisese să cumpere o pereche de cercei, motivând că doar femeile știu ce le place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]