525 matches
-
a sta pe îndelete de vorbă, de-a pune țara la cale. Face parte din înțelegere. — Eu nu-mi doresc decît să mi se dea șansa de al avea în bătaia puștii, zice Monte Cristo încruntîndu-se, aducîndu-și brusc aminte de predestinarea sa, de polițele pe care le avea de plătit. — Parcă are nevoie de puțin zahăr, constată domnul Președinte, nu vi se pare? — Excelentă, zice Sena, dar ar cam fi timpul să o luăm din loc, după cum mi-am calculat eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spun și pe-a lui dom’ Roja, dar puțin mai tîrziu, nu se lasă Tîrnăcop întrerupt, e o adevărată felină, îi face cu ochiul lui Gulie, care își dă seama despre ce este vorba. Niciodată nu poate fi vorba de predestinare în cazuri din astea, își reia ideea Bătrînul începînd să privească cu insistență în ochii Poștașului. Vreau să te fac să înțelegi că cineva a intrat la un moment bine stabilit înainte în studiou, a dat de pămînt cu toată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atunci când autorul filozofează; ea aduce aminte de marșurile funebre interpretate la fanfară: „Suntem posesorii unei averi antinomice: viața și moartea. De la fusiforma zbatere de aripi a păsării Iris până la descoperirile sacrosancte ale arheologiei sec. XX, absolut totul se subordonează acestei predestinări neantice.“ Culmea este că și descrierea actului sexual suferă de aceeași artistizare forțată, lipsită de grație: „O simțeam cum tremură și-i alimentam emulația, fie că stam răsturnați în fânul cosit proaspăt, pe scarpă, la Milcov, fie vrășuliți, în pat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe un om de litere să spună că Dumnezeu e tatăl tuturor sectelor, fiindcă el le dăruise tuturor acestor secte arme egale, prezentînd fiecare atît o parte bună, cît și o parte proastă. Chestiunea aceasta referitoare la libertatea și la predestinarea omului e mutată de Machiavelli din sfera metafizicii într-aceea a politicii, care, totuși, e un teren cu totul străin pentru el și care nu i-ar putea oferi hrana potrivită; căci în politică, în loc să stai să cugeți dacă sîntem
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
această situație se găsesc Camil Ressu, Corneliu Baba, Cornel Medrea, Oscar Han și, într-o oarecare măsură, Romul Ladea. Întîlnirea lor cu realismul socialist este inevitabilă, dacă nu cumva mai mult decît atît, adică ceva de natura fatalității și a predestinării. Atît Camil Ressu cît și Corneliu Baba, în perspective complet diferite și în cu totul alte registre estetico-morale, sunt pictori cu vocație umanistă, narativi atîta cît să fie ușor ineteligibili în dimensiunea lor epică, realiști în planul reprezentării și cu
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
scriitorul din el", urcînd în ierarhie cu intenția "de a vedea cît mai mult din culise". Să fie asta o scuză sau doar un tertip de poetică memorialistică? Cît îl privește pe Radu Vasile, ipochimenul posedă ca ax moral-productiv "sentimentul predestinării", defel original de altminteri, deoarece cum l-ai putea smulge din sufletul simandicoasei tagme politicești? Cu sfială sau fără jenă, discret sau pe față, grotesc sau mai elegant", o asemenea emoție mesianică mobilează psihologia oricărui membru al confreriei în cauză
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
scriitorul din el", urcînd în ierarhie cu intenția "de a vedea cît mai mult din culise". Să fie asta o scuză sau doar un tertip de poetică memorialistică? Cît îl privește pe Radu Vasile, ipochimenul posedă ca ax moral-productiv "sentimentul predestinării", defel original de altminteri, deoarece cum l-ai putea smulge din sufletul simandicoasei tagme politicești? Cu sfială sau fără jenă, discret sau pe față, grotesc sau mai elegant", o asemenea emoție mesianică mobilează psihologia oricărui membru al confreriei în cauză
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
scoate "triluri de bibiloi sugrumat". „E muncă în toată regula acolo, de la mărul lui Adam în sus, poate și diafragma, stomacul și duodenul își aduc aportul la canoneala asta de subțire. Cred că numele de familie al său ține de predestinare. Pare că la capătul acestei desfășurări sonore ar trebui să rezulte un ou”, a adăugat ironic CTP. În opinia editorialistului de la gandul.info, există șanse ca melodia interpretată de Cezar Ouatu să câștige concursul Eurovision, organizat anul acesta în Suedia
C.T. Popescu, în ipostază inedită. Ascultă cum îl imită pe Cezar Ouatu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/79610_a_80935]
-
în care Madeea Axinciuc descrie mecanismul profeției. La rîndul lor, profeții sunt niște ființe eminamente logice, iar nu niște lunateci zbătîndu-se pradă unor transe clarvăzătoare. Asta nu înseamnă că misterul lumii nu ar exista și că providența ar fi o predestinare democratică la care poate avea dreptul oricine. Misterul există, dar el trebuie deosebit de secret. Secretul e ceva vizibil pe care cineva îl ascunde din dorința de a-l păstra ascuns. Ceea ce înseamnă că secretul cere o voință de ocultare. În
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
zbaturi lovind apa lexicului în tactul unei urechi muzicale, cît mai ales logica ce rotește zbaturile. Pleșu scrie în claruri directe, fără obscurități de expresie și fără prudențe evazive, și ar fi o eroare să-i punem talentul numai pe seama predestinării de gene. Înainte de a fi retor cu instinct prozodic, Pleșu e dialectician, adică spirit școlit la palestra cu răsuciri speculative: arta antonimelor și sinonimelor, alături de paradoxuri iscate din alăturarea contrariilor, urmate de alternarea identităților și diferențelor sugerate de o temă
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
originalității în artă, pentru a structura istoria boemei, începând cu originile sale medievale, pentru a repune în drepturi ideea carnavalurilor, de la cele păgâne, la cele evreiești și creștine. În acest excurs istorico-ideologic-cultural, orașul elvețian părea să devină un loc al predestinării: „În 1916, Zürichul se afla undeva la jumătatea drumului; ordonat, dar tolerant; ospitalier, dar nu din cale-afară de indulgent; culturalizat, dar nu înfumurat; un centru universitar renumit pentru bibliotecile sale; casa lui Carl Jung; căminul temporar al lui Albert Einstein
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
nu sesizează poate o preocupare a tatălui „în privința numelor [subl. aut.]". Mergând mai departe, noi avansăm ideea că amănuntul biografic denotă la acest doctor de provincie cunoașterea unei arhiuzitate cutume populare, activă și azi în mediul rural, de împiedicare a predestinării unui copil rău ursit prin schimbarea numelui și „vânzarea lui la fereastră". La sfârșitul secolului trecut, această uzanță magică constituia soluția cea mai larg răspândită de vindecare a unui copil bolnav sau „rău ursit", așa cum era, se știe, și Urmuz
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
o boală incurabilă. Mai mult chiar, în cazul de față, cum se va vedea, schimbarea numelui copilului se sprijină pe cunoașterea de către tată a numerologiei esoterice, știința care a fundamentat și a generat această soluție magică de împiedicare a unei predestinări. În capitolul despre Sadoveanu, unde vom avea prilejul să dezbatem pe larg această cutumă, se va vedea că o corectă și propice schimbare a numelui implica în mod necesar și cunoștințe de Cabbala, operațiile făcându-se în epocă în vechiul
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
are vocația s-o primească, selecția stînd tocmai în persoana celui îndreptățit. Nu oricine are dreptul de a vorbi despre trecut, invocîndu-l ca pe o sursă de cunoaștere sau ca pe criteriu de legitimare. În al doilea caz, predania cere predestinare și implicit ursită, trecutul purtîndu-te cu el indiferent că îl vrei sau nu. Ești luat pe sus de o instanță care nu stă să se întrebe dacă ai vocația de a înota în apele ei. Clironomia cere drept personal, predania
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
sesiza tente rare nu-i vine dintr-o deformare profesională, ci dintr-un acerb imbold de ordin contemplativ. Înainte de a fi medic, Zeletin e rapsod, adică artist de acută predispoziție reactivă, virtute care nu atîrnă de voință, ci de clasica predestinare de gene, prin urmare apetența pe care o arată pentru amănunte extravagante ține de o fatalitate lăuntrică: stă în fatum-ul lui Zeletin să-și pună faconda în slujba unor texte de calofilie cochetă, de unde și senzația că, citindu-l
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
părut a fi cele două identități ale unei categorii de oameni egolatri, naivi și incapabili să înțeleagă realitatea, complăcându-se în papagalicirea dogmelor preluate din cărți simplificatoare și din conferințe în care nu se comunică, de fapt, nimic. Ține de predestinare faptul că, în cele din urmă, Tony Judt a ajuns la New York. După ce, cu câțiva ani înainte, trecuse prin experiența inițiatică a străbaterii Statelor Unite, de la Est la Vest, într-o mașină, după ce a văzut, cu propriii ochi, măreția peisajului și
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
de la început, cărțile inspiratoare, modelele și chiar coincidențele funeste. Deosebirea față de realistul Cehov constă la romanticul Stendhal în aceea că nu e vorba de un procedeu care să facă plauzibil fiecare obiect în desfășurarea acțiunii, ci de o subliniere a predestinării actelor umane, care, ca și la Balzac, după cum a dovedit Curtius, nu sunt niciodată întâmplătoare, ci ascultă de legile unei magii divine. Nicăieri nu e Stendhal mai apropiat de spiritul romantismului (nici chiar când, ca și Nicolae Filimon al nostru
Recitindu-l pe Stendhal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4724_a_6049]
-
Răzvan Voncu Traian Chelariu - Zilele și umbra mea, II, ediție îngrijită și prefață de Mircea A. Diaconu, București, Editura Ideea Europeană, 2011, 559 pag. Există, oare, predestinare în istoria literaturii? Nu știu, dar constat, deocamdată, că există scriitori al căror destin nefericit continuă și în posteritate, menținându-i în obscuritate și blocându-i pe o orbită inferioară a receptării. Un caz flagrant este cel al lui Traian
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
vicleni și nemiloși, efortul lor nestînd în modificarea sensului de curgere a vieții, lucru de altfel imposibil, ci în sesizarea din timp a acestui sens, lucru pe care nu-l putea face decît prin profeții și prin ritualuri. Așadar fatalism, predestinare, încrederea în oracole, personificarea lucrurilor - într-un cuvînt o vedere magică care împrumuta universului alura unei vietăți miraculoase. A trăi însemna pentru grec a purta un dialog cu spiritele din jur, logos-ul filosofic nefiind decît o prelungire a mythos-ului
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
cărora viața li se pare un șir sec de proiecte efemere, și visătorii, în ai căror ochi viața stă sub aripa providenței. La cei dintîi biografia se judecă în termeni de ambiție, la ceilalți în termeni de destin. La primii, predestinarea e un eufemism ascunzînd lenea omului de a gîndi, la ceilalți destinul e umbra de care nu pot scăpa nici dacă gîndesc. Deosebirea se regăsește în distincția dintre improvizație și providență. Scepticii sunt maeștrii improvizației, visătorii sînt adepții providenței. Atîta
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
cadență aproape anuală au făcut din olteanul născut la Balș, fostul județ Romanați, o figură de indubitabil blazon scriitoricesc. Un autor stupefiant în accepția nobilă a termenului. Simplu spus, Pandrea se numără printre acele talente care apar grație unei tiranice predestinări de gene. Să fi vrut să facă altceva și pînă la urmă tot la hîrtie se întorcea. E atît aplomb în natura lui cverulentă, de satir pus mereu pe harță, că nu-ți trebuie mult să intuiești că farmecul nu
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
se întruchipează în religii, iar timbrul îi vine din tenta patetică, de profet pledînd pentru eroismul tragic. Generalizînd, tema e motivul de bază al textului, vocea e coeficientul personal al autorului, orizontul e cadrul lui de gîndire, iar timbrul e predestinarea de gene care răzbate involuntar în atmosfera cărții. Dintre cele patru elemente, doar două depind de voință: tema și orizontul, ele putînd fi alese după afinitate sau ambiție. În schimb, timbrul și vocea nu pot fi alese, deși de tenta
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
ți se cere să ai gust, ci fler, adică facultatea de a intui fundalul ei spiritual. Flerul e corespondentul laic al harului teologic, și dacă harul îl primești prin botez sau hirotonire, flerul, în calitate de simț numinos, îl capeți numai prin predestinare de gene. Rasa unui pictor se recunoaște după ușurința cu care percepe semne spirituale acolo unde alții nu văd decît tușe de culoare, și chiar acesta e flerul. Ceea ce înseamnă că, pe lîngă talent, ca formă uzuală de dexteritate a
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
textualizează (Vine Alex). Creația în chestiune, bizuită pe o țesătură de nuanțe fine și de semitonuri, asemenea unui cod, presupune, pentru a fi receptată cum se cuvine, o inițiere nu în primul rînd literală ci sufletească, ceea ce e poate o predestinare. Ioan Moldovan e un poet foarte bun, meritînd în opinia noastră un loc de prim plan în tabloul poeziei române de azi. Ioan Moldovan, Recapitulare, Ed.Dacia XXI, 2010, 112 pag.
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
de a o găsi spusă de altul. Aceasta e prima tentă pe care o afli din cartea lui Petru Creția: că a fi original nu ține de voință, ci de putință, iar putința nu vine din instrucție, ci dintr-o predestinare de genă la care tu n-ai contribuit cu nimic. Față de o așa fatalitate de creație, singura morală cuvenită e cea a modestiei de principiu: spui ce s-a mai spus și o faci cu conștiința ștafetei pe care o
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]